GAZPROM: mizele conflictului cu Ucraina

Oficialii Gazprom tuna si fulgera prin capitalele Europei impotriva Ucrainei. Parca incearca sa-si ia revansa pentru ianuarie 2006, cand o buna parte a opiniei publice mondiale a fost de partea Kievului in disputa gazului cu Moscova. De asta data, Gazprom a angajat trei importante firme de PR, Gavin Anderson, G Plus Europe si Ketchum. Ce vrea, insa, Gazprom sa obtina nu este foarte limpede. La o asa desfasurare de forte, e de presupus ca miza e una mare. Cred ca prin tot acest scandal Gazprom urmareste deblocarea North Stream. Este proiectul construirii conductei prin care ar urma sa se transporte gaz din Rusia, prin Marea Baltica, direct in Germania. In acest moment, proiectul este blocat din motive ecologice. Criza trebuie sa reconfirme dependenta multor membri ai UE de gazul rusesc si temerea ca livrarile pot fi tulburate de Ucraina. Doar ocolirea acestui vecin capricios al Rusiei poate asigura linistea consumatorului european. Si cum poate fi cat mai departe ocolita Ucraina decat prin Marea Baltica? Asadar, Gazprom vrea sa-si intareasca pozitia la discutiile despre viitorul North Stream folosindu-se de conflictul cu Ucraina. Interviul acordat sectiei ruse a BBC de vicepresedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev, confirma aceasta interpretare.
O alta miza a acestui scandal, din perspectiva Gazprom, care l-a declansat, este mentinerea unui pret cat mai mare la gaz pe pietele mondiale, dupa ce pretul petrolului s-a prabusit de 4 ori, in doar cateva luni. Regula este ca pretul gazului sa-l urmeze pe cel al petrolului. Moscova tocmai incearca sa blocheze aceasta tendinta si sa puna in opera cuvintele premierului Vladimir Putin, "era gazului ieftin in lume se incheie".

Ucraina – sacul de box al Rusiei

In contextul isteriei media, la care au contribuit de la canalele de televiziune rusesti, trompetele traditionale ale Kremlinului, si pana la onorabile agentii de presa internationale, au trecut neobservate comunicatele Naftogaz Ucraina, companie implicata in acest scandal. Potrivit acestora, Naftogaz nu mai are datorii fata de Gazprom, precizandu-se ca suma de 1,5 miliarde de dolari a fost platita la 30 decembrie in contul firmei intermediare RusUkrEnergo, iar Gazprom va prim banii de la aceasta la 11 ianuarie. Mai mult, Naftogaz a acuzat Gazprom ca e incapabil sa poarte negocieri, iar pozitia sa "aminteste practica santajului energetic si presiunilor economice" si contrazice practica internationala de negociere. Naftogaz a respins toate acuzatiile Gazprom privind blocarea tranzitarii gazului catre pietele europene si a cerut oprirea "isteriei" din media rusa, propunand reluarea negocierilor. Naftogaz a invinovatit Gazprom pentru dereglarile din alimentarea unor tari cu gaz rusesc si a anuntat ca si-a folosit propriile rezerve pentru a tine in functiune sistemul de tranzit. Cat despre consumatorii interni, presedintele Naftogaz, Oleg Dubina, a declarat, la postul de televiziune Canal 5, ca nu exista niciun fel de limitare ("avem rezerve de gaz, insa nu pentru o perioada mai lunga"). Este limpede ca, de aceasta data, Ucraina n-a mai fost prinsa pe picior gresit. Mai multe miliarde de metri cubi de gaz aflate in depozitele subterane ale Naftogaz au atenuat impactul pe care l-a avut sistarea livrarilor de gaz de catre Rusia si a largit spatiul de manevra al Kievului din perspectiva reluarii negocierilor cu Moscova.
Pretul gazului a blocat semnarea contractului pe anul 2009, si nu datoria Ucrainei catre Gazprom. S-au vehiculat putine cifre in cursul acestor negocieri. Abia dupa 18 decembrie, cand devenise evident ca Gazprom mizeaza pe scenariul intreruperii livrarilor de gaz, Moscova a fluturat mai multe preturi. Nu intamplator, insusi premierul Putin a fost cel care a vorbit pe larg despre aceasta. Potrivit premierului rus, citat de Ria Novosti, intr-o depesa din 31 decembrie, deci la cateva ore dupa ce Naftogaz a platit peste 1,5 miliarde de dolari, Gazprom cere 250 de dolari pe mia de metri cubi. Ucraina a platit 179,5 dolari mia de metri cubi in anul 2008. Si, continua Putin, Rusia va cumpara, pe primul semestru din 2009, gaz din Asia Centrala cu 340 de dolari mia de metri cubi. Cum cea mai mare parte a gazului importat de Ucraina provine din Asia Centrala, pretul gazului, la care se adauga si costurile de tranzit, ar fi de 380 de dolari. Si totusi, Gazprom se multumeste cu 250 de dolari din grija pentru "poporul frate ucrainean" si pentru Ucraina, care se afla intr-o grava criza economica, a mai spus Vladimir Putin. Din cele afirmate de premierul rus, rezulta ca Gazprom ar fi un fel de societate de binefacere care scoate din buzunar miliarde de dolari ca sa sustina economia Ucrainei. De buna seama, lucrurile nu pot sta asa cum sunt descrise de Putin.
De fapt, Gazprom nu a incheiat niciun contract cu Turkmenistanul si Uzbekistanul pentru importul de gaz pe 2009. Intr-adevar, inca de la inceputul anului 2008, Kazahstanul, Turkmenistanul si Uzbekistanul au anuntat ca vor trece la pretul pietei, insa, dupa prabusirea pretului la petrol, nimeni nu s-a incumetat sa-l prognozeze. Potrivit unor date vehiculate de presa rusa, cu mai multe luni in urma, Turkmenistanul si Uzbekistanul ar cere intre 270–300 de dolari pe mia de metri cubi, in vreme ce Gazprom are prevazut in buget maximum 260 de dolari pentru achizitionarea gazului din Asia Centrala. Poate ca cifra de 340 de dolari a fost vehiculata la negocierile inca neterminate intre Gazprom si fostele republici sovietice, insa nu s-a incheiat niciun contract. Potrivit unei note dintr-un cotidian moscovit, seful Gazprom nici macar nu a fost primit de presedintele Turkmenistanului, singurul in masura sa decida semnarea contractelor de livrare a gazului.
In chiar ziua in care premierul Putin argumenta pretul de 250 de dolari cerut Ucrainei, presedintele Consiliului de Administratie al Gazprom, Aleksei Miller, a anuntat noul pret pentru Kiev: 418 de dolari. Reactia Ucrainei nu s-a lasat asteptata. Seful Naftogaz, Dubina, a declarat ca acest pret ar duce la o "catastrofa umanitara" in tara sa.
Insistenta cu care sunt vehiculate preturi mari pentru gaz sugereaza interesul Moscovei de a limita, pe cat posibil, ieftinirea gazului, in conditiile prabusirii pretului mondial la petrol. Nu intamplator este declansata o criza a gazului in relatia cu Ucraina, criza care ar trebui sa tina toata Europa cu sufletul la gura, iar pe fondul crizei sunt fluturate aceste preturi. Asadar, o alta miza a acestei crize este mentinerea pretului ridicat la gazul rusesc.
Dupa ce Belarus si Republica Moldova, sub pretextul scaderii preturilor la resursele energetice, au obtinut de la Gazprom practic aceleasi preturi ca in 2008, si Ucraina s-a crezut indreptatita sa pretinda la negocieri acelasi tratament. Mai cu seama ca, la inceputul lunii octombrie, premierii Iulia Timosenko si Vladimir Putin au semnat la Moscova un acord prin care cele doua parti se angajau sa creasca treptat, in termen de 3 ani, pretul la gaz pana la cel de pe piata mondiala. Potrivit presei de la Kiev, Naftogaz ar fi acceptat la negocieri un pret de pana la 230 de dolari pentru mia de metri cubi. S-ar fi putut negocia. Diferenta dintre pretul cerut si cel oferit era foarte mica, incomparabil mai mica decat in decembrie 2005. Dar Gazprom a dorit aceasta criza.

Socoteala gresita

In mod paradoxal, Gazprom a sperat pana in ultimul moment ca Ucraina nu va putea plati. Devenise deja o traditie ca Ucraina sa achite cu mare intarziere datoriile la gaze. Cu atat mai mult cu cat Naftogaz se afla intr-o situatie financiara dezastruoasa. Nici finantele Ucrainei nu stau mai bine. Si totusi, Kievul a facut eforturi exceptionale pentru a-si achita datoria. Mai intai, la inceputul lunii decembrie, Rada Suprema a modificat Legea bugetului, atribuind Naftogaz aproximativ 430 de milioane de dolari pentru a plati o parte a datoriei la gaz. Era rezultatul presiunilor Moscovei care incepusera sa se faca simtite inca din 20 noiembrie, odata ce presedintele Dmitri Medvedev i-a cerut lui Aleksei Miller sa recupereze cele 2,4 miliarde de dolari datorate de Ucraina. La 25 noiembrie Gazprom si Naftogaz au cazut de acord asupra unui grafic de plata. O saptamana mai tarziu, compania intermediara RosUkrEnergo a confirmat intrarea in cont a 268,7 milioane de dolari, datoria pe luna septembrie. La 18 decembrie, presedintele Viktor Iuscenko a anuntat ca Naftogaz a mai platit 800 de milioane de dolari si ca in curand va mai plati alte 200 de milioane. Reactia belicoasa, total inadecvata, din aceea zi a reprezentantului Gazprom, Serghei Kuprianov, care l-a contrazis pe presedintele Ucrainei, amenintand ca nu va fi semnat contractul pana ce nu va fi platita si ultima copeica, a confirmat ca Rusia prefera un scenariu de criza. Faptul ca Naftogaz a reusit ca prin minune sa se imprumute si sa achite la 30 decembrie 1 miliard 522,8 milioane de dolari nici n-a mai contat. Gazprom afirma ca astepta 1,67 miliarde pentru gazul livrat in noiembrie si decembrie, nu doar 1,52 miliarde, la care se adauga alte 450 de milioane de dolari penalitati catre firma RosUkrEnergo, pentru intarzieri de plata. Aceste penalitati sunt prevazute in contractul din martie 2008, incheiat intre Naftogaz si RosUkrEnergo, insa Kievul nu le recunoaste.
Atitudinea reprezentantilor Gazprom, precum si tonul presei moscovite sugereaza ca Rusia a mizat pe incapacitatea Naftogaz de a-si plati datoria si pe un posibil aranjament prin care Ucraina urma sa-si achite restantele in contul platilor pentru tranzitul gazului rusesc spre Europa in 2009. Unii ziaristi au si calculat. Datoria de 2,1 miliarde ar fi putut fi platita in 14 luni. Numai ca Naftogaz pastreaza in maneca asul pretului de tranzit la negocierile cu Gazprom. Putin a amenintat cu represalii in cazul in care Naftogaz va cere marirea pretului de tranzit de 1,6 dolari la o mie de metri cubi pe 100 km, pret care este sub cel al pietei.