Nu toate desenele animate sunt pentru copii...

Daca stiti ce inseamna "Watashi wa otaku desu" atunci fie faceti parte dintre oamenii demni de tot respectul care cunosc limba japoneza, fie sunteti la randul dumneavoastra un otaku.

 Termenul de otaku, care la origine avea o conotatie peiorativa, ii desemna pe cei a caror pasiune pentru un anumit lucru sau domeniu se transformase in obsesie. In afara Japoniei, termenul si-a pierdut insa latura negativa si ii caracterizeaza pe cei pasionati de manga si anime.

Manga sunt, intr-o definitie care probabil i-ar infuria prin simplitate pe adevaratii otaku, benzile desenate japoneze. Iar anime sunt desenele animate japoneze, de multe ori inspirate din manga si care se bucura, cel putin in Romania, de un numar mai mare de fani.

 Istoria anime coboara undeva la inceputul secolului XX, prima incercare de acest gen datand din 1907.

 In Romania in schimb, anime-urile au patruns abia in anii ‘90, cand TVR a inceput sa difuzeze serii ca Sandy Belle, Candy Candy, Sailor Moon, repere esentiale ale copilariei multora dintre tinerii de azi. Unii dintre ei, mai pasionati, au inceput sa caute mai tarziu informatii pe Internet despre serialele lor preferate si asa, usor-usor, au patruns in universul anime. Astazi, orice fan care se respecta stie ca anime-urile nu se rezuma la fetitele cu puteri magice care se bat cu monstrii. Ele se impart in mai multe categorii, de la comedii la ecchi (serii cu continut sexual neimplicit) sau de la povesti cu samurai la science-fiction. Ele se adreseaza de asemenea unor categorii mai largi de telespectatori, astfel incat exista genuri speciale in functie de publicul tinta: Shõjo pentru adolescente, Shõnen  pentru baieti, Seinen pentru barbati tineri, Josei pentru femei tinere, Kodomo pentru copii.

 Un rol hotarator in popularizarea anime-urilor il are Internetul, fie ca este vorba de transmiterea propriu-zisa a episoadelor, de intalniri virtuale intre fani sau de prezentarea creatiilor proprii inspirate din anime.

 Un loc aparte in cultura anime il ocupa, fara indoiala, fansuburile, grupurile de fani care traduc si subtitreaza serialele. Pentru multi, ele sunt o necesitate, in conditiile in care, la aparitia lor, anime-urile nu prea puteau fi vizionate decat in Japonia, mai ales din cauza barierelor lingvistice. Cu toate acestea, fansuburile au fost acuzate de incalcare a drepturilor de autor, multi dintre membrii lor fiind chiar amenintati cu tribunalul de catre companiile producatoare. Totusi, in 2004 compania Bandai le-a multumit public fancluburilor pentru meritul avut in succesul international de care s-a bucurat una dintre seriile produse de ei.

AniDb, cea mai mare baza de date despre anime de pe Internet, listeaza mii de fansuburi care traduc in zeci de limbi.

 Si in Romania au inceput sa apara primele grupuri de acest gen. In septembrie anul trecut a fost lansat primul fansub anime din tara noastra, Anime Club Generation (ACG), care a fost la scurt timp urmat de Diclonius Subs.

 De asemenea, fanii din Romania care vor sa afle noutati sau sa schimbe impresii au la dispozitie numeroase site-uri de profil, cele mai importante fiind Anime Club (www.anime-club.ro), Anime Mania (www.anime-mania.ro) si Anime XG (www.anime-xg.ro).

 Acesta din urma a fost infiintat in 2003 de Serban Pavel Cioclov sau CS-Land, dupa numele cu care este celebru in comunitatea anime de la noi si are peste 6.000 de membri inregistrati.

 Serban (18 ani) este foarte ferm cand subliniaza ca anime-urile nu sunt pentru copii ("in afara de cateva prostii") si recunoaste ca genul sau preferat sunt comediile ecchi. Nu considera insa ca s-a schimbat in vreun fel de cand a devenit otaku, pentru ca "nu incurc viata reala cu anime, asa cum fac altii. Majoritatea privesc viata altfel dupa ce au inceput sa se uite la anime. Se imbraca altfel, ies cu grupuri de fani".

CS-Land recunoaste insa ca nu a reusit sa-si atraga spre anime prietenii din viata reala. Probabil pentru ca, asa cum zice el, trebuie sa descoperi farmecul animatiei japoneze de unul singur. "Atras nu prea merge." Totusi, marturiseste amuzat ca l-a prins pe tatal sau de cateva ori uitandu-se la televizor la anime.

 Daca tatal sau s-ar hotari insa sa participe activ pe vreunul dintre forumurile de discutie ale site-urilor anime, ar trebui sa se asigure ca este atent la expresiile folosite de personaje, pentru ca multe dintre ele sunt preluate de forumisti. De exemplu, formulele tipic japoneze de adresare (-chan pentru fete, -kun pentru baieti, -san pentru adulti) sau formulele de salut (konichiwa - buna, ja ne - ne vedem mai tarziu).

 Daca unii fani se dedica infiintarii si administrarii de site-uri, altii isi gasesc indeletniciri mai... artistice. Si au de unde alege: fanficuri (povesti inspirate din anime), fanarturi (desene inspirate din anime) sau AMV-uri (abreviere de la Anime Music Video, filmulete realizate cu programe de editare video, in care secvente din anime sunt puse pe muzica, de la Mozart la Eminem), a caror popularitate a crescut foarte mult odata cu aparitia site-urilor specializate in difuzarea clipurilor video. Multi fani isi incearca mana la AMV-uri, iar cei care si-au descoperit tarziu pasiunea pot gasi suficiente ghiduri pe Internet, pentru ca mai apoi sa participe la concursurile organizate online sau la conventiile anime.

 Deja traditionale in Japonia sau in Statele Unite, astfel de conventii incep sa se organizeze si la noi. Daca in luna octombrie a anului trecut fanii s-au putut intalni la Otaku Festival, anul acesta ei au putut lua parte, intre 27-28 octombrie, la Nijikon 2007. Nu neaparat nijikoni (persoane care considera personajele bidimensionale mai atragatoare decat oamenii reali), cei interesati au putut vedea proiectii de anime-uri, cumpara volume de manga sau invata sa scrie kanji-uri, literele japoneze.

 A fost si cosplay, adica unii participanti au venit imbracati in personajele preferate. Asa a facut Radu (14 ani), care, "inarmat" cu o sabie de 1,80 metri, a fost o mandra replica a personajului Zabuza din celebra serie Naruto. Incantat de atentie, de eveniment si de produsele comercializate ("Daca ne-ar da parintii bani cat am vrea, n-ar ramane nimic pe aici"), Radu si-a aratat nemultumirea doar fata de lipsa de interes a colegilor sai de scoala, in compartie cu fanii anime, care au "un orizont mult mai larg".

 Venite tocmai din Covasna, Alice si Cami (17 ani) recunosc ca s-au schimbat de cand au prins gustul anime-urilor. Fie pentru ca si-au schimbat stilul vestimentar sau pentru ca au devenit interesate de cultura japoneza, fetele considera ca manga si anime-urile reprezinta cam 40% din viata lor. Le plac desenele japoneze pentru ca sunt realiste, variate si umane, iar visul lor cel mai mare este sa viziteze Japonia. Regreta insa ca nu toti fanii sunt asa de devotati ca ele: "A devenit un fashion, majoritatea vor doar sa incerce ceva nou".

 Moda anime-urilor a fost speculata si de muzicieni, fara insa a-i impresiona prea tare pe adevaratii fani. Daca numele germanilor de la Tokio Hotel (care totusi fac furori printre unii adolescenti) a fost scris in Caietul Mortii de la standul de la Nijikon al celor de la Anime XG (replica a celebrului caiet din anime-ul de succes Death Note), cantareata romana Corina, care a vrut sa adopte stilul manga-anime intr-un videoclip, a fost aspru criticata dupa ce a confundat otaku cu ortac. Cu siguranta ea nu poate spune "watashi wa otaku desu" (eu sunt fan anime).