Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Economia Romaniei interbelice: mit sau tabu?
2011-07-19
13
Exista multi romani care au convingerea ca perioada comunismului a fost, din punct de vedere economic, superioara prezentului. Numarul lor nu e deloc mic. Avem si o estimare cantitativa. Variatii pe tema “Cand o ducea Romania mai bine, acum sau in comunism?” au fost explorate de mai multe sondaje de opinie recente. Daca e sa ne luam dupa rezultate, numarul celor ce cred in superioritatea performantei economice comuniste este fie majoritar, fie se apropie de pragul majoritatii, in functie de studiu si metodologie. Dezbaterile publice recente ne-au atras atentia insa asupra unui fenomen inrudit. Se pare ca exista multi romani care au convingerea ca perioada interbelica a fost, din punct de vedere economic, una cu totul remarcabila: o perioada de aur.

Nu stim numarul lor pentru ca, cel putin dupa stiinta autorului de fata, cu exceptia unui mic exercitiu pe care urmeaza sa-l citam mai jos, nu exista vreun studiu care ar fi incercat sa estimeze magnitudinea acestui fenomen. Fapt este insa ca acest numar nu se arata de loc mic. Iar intensitatea acestei credinte pare ca o depaseste pe cea in performanta comunismului. Nu ar trebui sa ne mire: Asa cum ni s-a reamintit de curand, cele trei mari componente ale istoriei noastre precomuniste sunt mitul, tabuul si legenda. (Ceea ce si explica dealtfel faptul ca abordarea ei tine mai degraba de folcloristica).

In plus, memoria experientei comuniste, oricat de distorsionata si incarcata de frustrarile prezentului, este mai vie. Umbra realitatii dure de atunci, inca pluteste chiar si asupra nostalgicilor. Interbelicul insa, un orizont deja pierdut vederii imediate, devine un loc in care imaginatia si nostalgia isi dau mana fara prea multe restrictii: “ Poate ca nu curgea lapte si miere dar..” Si aici urmeaza sa se insereze factoidul favorit privind epoca in cauza, factoid ce ar reprezenta chintesenta bonitatii economice a acesteia. De exemplu: “graul romanesc era cotat la bursa din Londra”, “leul era moneda forte”, “exportam cutare lucru in cutare tara” si -favoritul tuturor- “bunicul meu avea atatea si atatea hectare si cand mergea la Bucuresti...etc.etc.etc” ...(Se povesteste cu amanunte ce facea distinsiul domn la Bucuresti...)

Nu doar apropiatii si rudele noastre au aceasta opinie. Daca “in istoriografiile occidentale predominä aprecierile critice si rezervele in legätura cu bilantul economic al epocii dintre cele doua razboaie mondiale, scrie profesorul Bogdan Murgescu, in România, … perioada interbelicá este tratat ca un fel de epoca de aur”. Mai mult, un sondaj efectuat de acesta printre studenti, elevi si profesori  sugereaza ca in jur de 70% dintre respondenTi “considera ca perioada 1918-1940 a fost cea in care România s-a apropiat cel mai mult de nivelul tarilor dezvoltate din perioada respectiva”. Opinia “despre excelenta economica a României interbelice face unanimitate printre elevii de liceu” si “se bucura de o aderenta foarte mare printre respondentii profesori de liceu de alte specialitati decat istoria.” Vorbim deci de opinii ce, teoretic, ar trebui totusi sa fie destul de avizate. Oricum, mai avizate ca “larga opinie publica”.

Toate bune si frumoase. Intrebarea este: Oare chiar asa sa fi stat lucrurile? Ce spun datele statistice despre validitatea perceptiilor, fie ca e vorba de perioada comunismului sau de cea interbelica? N-ar fi totusi bine sa incercam din cand in cand sa depasim nostalgia si partizanatul si sa facem un efort sa intelegem in termeni realisti trecutul nostru economic? Nu de alta dar istoria noastra economica este, pana la urma, un parametru extrem de important al dezbaterii publice precum si o importanta coordonata empirica pentru marile idei de strategie si politica economica nationala, prezente si viitoare. Ignoranta cu privire la ea are consecinte palpabile.  Nu putem lasa propaganda comunista, si anti-propaganda sau nostalgia paradisului interbelic pierdut sa ne seteze perceptiile despre trecut. Si prin asta sa ne distorsioneze perceptia prezentului. Si mai departe, strategiile prin care ne construim viitorul.

Acest contextul in care facem apel la lucarea Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), scrisa de Bogdan Murgescu, profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, lucrare publicata la editura Polirom anul trecut. Din momentul publicarii, cartea a facut valuri intre cunoscatori iar acum discret dar vizibil ea isi ocupa treptat locul de studiu de referinta in domeniu. Premiile, recenziile si interventiile publice solicitate autorului in siajul publicarii volumului, vorbesc de la sine despre relevanta lucrarii. Este o carte care marcheza un moment in cercetarea roaneasca in domeniu. Pune in sfarsit la dispozitia cititorului roman o evaluare pe lunga durata a evolutiei economiei romanesti privita comparativ cu alte economii relevante europene.

Ceea ce facem improvizat si diletant tot timpul (ne comparam cu altii si ne auto-evaluam in evolutia noastra istorico-economica), Murgescu face sistematic si profesionist. Poti sa nu fii de acord cu unele din interpretarile sale. Dar fapt este ca ele sunt bazate pe in efort fara precedent de culegere si analiza de date istorice si comparative. Cartea este astfel, indiscutabil, principala referinta la aceasta ora, pentru intrebari ca cele de mai sus. De pilda: Care a fost nivelul performantei economice a Romaniei interbelica?

Cu titlu de exemplu, sa aruncam o privire asupra a ce ne spun datele, privind tema aceasta. Sa lasam la o parte prejudecatile si sa le lasam sa vorbeasca de la sine. Exercitiul ne este usurat de faptul ca la origine, majoriatatea datelor au fost construite si estimate de autori ce nu pot fi suspectati de niciun parti pris fata de disputele noastre locale si conjunturale. Sa verificam deci ce stim si ce credem ca stim despre performantele trecute ale economiei romanesti interbelice, in lumina celor mai relevante estimari.

Sa incepem cu o estimare a lui Angus Maddison, autoritatea mondiala in constructia de date statistice in istoria economica (Produsul Intern brut/locuitor in dolari 1990 pentru Romania interbelica intre 1926-38):

Anul   Dolari 1990
1926   1.258
1927   1.241
1928   1.225
1929   1,152
1930   1.219
1931   1.229
1932   1.144
1933   1.184
1934   1.182
1935   1.196
1936   1.194
1937   1.130
1938   1.242

Sa comparam acum. Produsul Intern brut/locuitor in diferite state europene in perioada interbelica, acelasi Angus Maddison (dolari 1990):

1913   1929   1938  
Media tari vest- -europene dezvoltate  3,688   4.387   4.818  
Grecia    1 .592   2.342   2.677  
Irlanda    2.736   2.834   3052  
Portugalia   1.250   1.610   747  
Spania    2.056   2.739   1.790  
Bulgaria   1,534   1.180   1.595  
Cehoslovacia   2.096   2977   2.882  
Iugoslavia   1.057   1.364   1.356  
Polonia   1,739   2.117   2.182  
România   1.741   1.152   1.242  
Ungaria   2.098   2.476   2.655  
Rusia/URSS   1.488   1.386   2.150

Iata o alta estimare a PIB in 1937, provenita din studiile lui Mark Harisson publicate in 1994, si plasata comparativ in contextul vecinilor nostri est europeni:

Dolari 1980  
Cehoslovacia  1.948     
Ungaria  1,599     
Polonia  1.372     
lugoslavia  1.275     
Romania  1.237     
Bulgaria  1.148

Apoi, mai jos, România in raport cu media europeana, calcule pe baza datelor lui Paul Bairoch  (PIB/locuitor):
1913   0,63  
1929   0,58  
1933   0,54  
1938   0,51

Avutia nationala pe locuitor a Romaniei comparata cu alte tari, calculata de V. Axenciuc (se citeste: SUA in 1914 de 4,5 ori mai mare; in 1938 de 5,3 ori mai mare ...) :

                1914   1938
Romania    1,0   1,0
SUA     4,5   5,3
MareaBritane    3,2   3,3
Franta     3,1   2,7
Germania    2,3   5,4
Elvelia     3,3   6,1
Danemarca    1,7   3,4
Japonia    0,7   2,7
India     0,3   0,5

In sfarsit sa adaugam o serie de date sintetizate de G. Dobre, anume indicatori sociali in perspectiva comparata, pentru 1938:
Mortalitatea infantila (morti sub un an la 1000 nou-nascuti)

Marea Britanie   55,5
Germania   59,8
Danemarca   58,7
Belgia    81,3
Irlanda    5,8
Frant.a    65,6
Cehoslovacia   109,6
Italia    106,3
Ungaria   131,4
Polonia   139,8
Grecia    99,4
România   182,5
Bulgaria   144,4
lugoslavia   140,0

Ponderea analfabei1or in populatia totala (%)

Marea Britanie    -
Germania   -
Danemarca   -
Belgia    5,6
Frant.a    3,8
Cehoslovacia   4,1
Italia    21,6
Ungaria   6,0
Polonia   23,1
Grecia    40,8
România   54,3
Bulgaria   31,4
lugoslavia   45,2

Speranta medie de viata la natere (ani)
Barbati    Femei
Marea Britanie   58,74    62,88
Germania   59,86    62,81
Danemarca   62,00    63,80
Belgia    56,02    59,79
Irlanda    58,20    59,62
Frant.a    54,30    59,02
Cehoslovacia   51,92    55,18
Italia    53,76    56,00
Ungaria   48,27    51,34
Polonia   48,20    51,40
Grecia    49,06    50,89
România   40,20    41,40
Bulgaria   45,92    46,64
lugoslavia   41,00    42,00

Cifrele, asa cum spune Murgescu,  “contrazic destul de puternic imaginea unei dezvoltari economice viguroase a României interbelice, atât in ceea ce priveste tendina de ansamblu, cat si in ceea ce priveste anii ’buni’ sau’rai’.” Celor a caror prima reactie este de a contesta cifrele, sa le spunem ca Murgescu a avut grija sa confrunte cu informatiile din varii lucrari de referinte, sa compare serii obtinute pe baza unor date primare independente unele de altele, calculate potrivit unor metode diferite. Iar ele ofera o imagine de ansamblu convergenta.

Asadar pozitia relativa a României in raport cu restul lumii e destul de clara. Romania nu a fost in niciun caz o economie stelara in perioada in cauza. Nu a fost nici macar o economie performanta. Daca prin performanta ne referim la modestul criteriu de a mentine (nu reduce ci doar mentine!) decalajul dintre nivelul ei de dezvoltare si cel al economiilor occidentale. Nici vorba ca in perioada in cauza Romania “s-a apropiat de nivelul tarilor dezvoltate din perioada respectiva”. Convine sau nu, acesta este verdictul consultarii seriilor de date comparative.

Bogdan Murgescu ne lanseaza deci o provocare. Nu numai ca pune sub semnul intrebarii unul din marile mituri politico-economice ale Romaniei post-comuniste. In acelasi timp ne demonstreaza cam care ar trebui sa fie nivelul de documentare si stilul si metoda de abordare atunci cand vrem sa discutam acest tip de teme. Evident, in cazul in care nu suntem de acord cu concluziile sale, avem toata libertatea sa-i raspundem. Sau sa declaram tema tabuu, conform traditiei. Daca ne hotaram insa sa raspundem, avem obligatia ca reactia noastra sa satisfaca aceleasi standarde de profesionism impuse de remarcabilul sau studiu. Acesta este cred, cel mai mare merit al lui Murgescu. Dincolo de tematica in sine, ne-a reamintit care este nivelul metodologic la care trebuie sa ne situam daca dorim vreodata sa pasim, intelectualmente vorbind, in afara confortului miturilor si tabuurilor istoriei noastre nationale. Daca.

Sa incheiem spunand ca importanta demersului lui Bogdan Murgescu nu poate fi apreciata la justa valoare daca nu  mentionam si un element de context. Studierea istoriei economiei romanesti si universale a fost pur si simplu decimata, cu o tenacitate si iresponsabilitate revoltatoare,  din institutiile noastre de invatamant superior. Profesorul Bogdan Murgescu si echipa sa la Universitatea Bucuresti au ramas, alaturi de echipa de la ASE, condusa de profesoara Maria Muresan, printre ultimele bastioane ale disciplinei, ducand o neincetata lupta de guerilla in apararea a ceea ce este, fara indoiala, un domeniu cheie al stiintelor economice si disciplinelor istorice. Este o discutie separata cum s-a ajuns la situatia in care studentii invata orice dar numai evolutia in timp a economiei in care urmeaza sa activeze, nu. O discutie asupra careia merita sa ne aplecam in viitor.

Bogdan Murgescu, Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), editura Polirom, Iasi, 2010.

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Gabriel Mihai 2013-04-22
Dupa Primul Razboi Mondial, Regatul Romaniei a fost in situatia sa integreze o regiune subdezvoltata precum Basarabia si una mai dezvoltata respectiv Transilvania dar care nu era conectata aproape deloc la circuitele economice ale Regatului. De exemplu putin stiu ca in Transilvania se circula pe partea dreapta (ca in Anglia) la data Unirii cu Regatul Romaniei. Faptul ca in perioada comunista creste pib-ul Romaniei poate fi si rezultatul unor acumulari din aceasta perioada interbelica.
gheorghitazbaganu 2011-07-29
Am urmarit cu placere conferinta domnului Murgescu la facultatea de matematica. Lucrurile pe care dinsul le-a spus nu erau noutati pentru mine, le studiasem si eu. Mirarea mea era - si ramine - fata de asa zisii intelectuali care mitizeaza capitalismul si epoca interbelica. Singura perioada in care am reusit sa ne dezvoltam a fost perioada socialista.
Nautilus 2011-07-23
Mai era de precizat (acelaşi prof. Bogdan Murgescu a pomenit-o cu ceva ani în urmă, prin 2001 sau 2002) că producţia agricolă a Cehoslovaciei era de 4 ori mai mare ca a României Mari, deşi Cehoslovacia era o ţară mică şi cu 3 sferturi din suprafaţa ei acoperite de munţi :) ~Nautilus
dusu 2011-07-21
domnule Isaila,fara acest patriotism ,ce ,fie vorba intre noi,miroase atit de urit,nu s ar fi reushit formarea poporului rumin si a romanicai.
IsailăBrătfălea 2011-07-21
Valentin S. îmi confirmă ipoteza: cauza înapoierii României rezidă în reformele agrare. Cea din anii 1990-1991 este determinată de tolerarea de către Ceaușescu a unui surplus uriaș de oameni în agricultură. Avea mijloacele să mecanizeze și chimizeze agricultura, dar prefera să o facă parțial, ceea ce crea pe alocuri paradoxale lipse de forță de muncă suplinite de militari, studenți etc. Dacă românii erau în locul turcilor din Germania cred că problemele erau ca și rezolvate. Oricum nici astăzi nu se învață suficientă germană în România, deși se știe că natalitatea în Germania e scăzută. În general înapoierea noastră și soluțiile sunt ascunse sub un văl de „patriotism” idiot, menit a perpetua „burghezia” incapabilă de azi, a menține status-quo-ul. De aceea mergem în jos cu infrastructura și învățământul, pregătind poziționarea în urma Albaniei (acolo se fac autostrăzi). „Patriotismul” acesta se vede și din câteva mesaje precedente.
Porumbelul 2014-09-15
Deloc de acord cu cele scrie de dl.Bratfalea despre patriotism.De vreo 24 ani este strain de Romania. Dar MULTUMESC d-lui Murgescu ca in fine vedem locul romaniei in perioada antebelica.Mortalitate infantila mare,speranta de viata mica,analfabetism cat incape.Apoi dupa primul razboi,decadere dela an la an. Degeaba se facea Bursa cerealelor la Londra,putea fi si la Breslau ca nu ar fi influentat starea taranului roman.Produceam grai si mancam mamaliga.Spaima satelor era nu primarul sau Popa,ci perceptorul.Am trait atunci si stiu.De fapt si dupa al 2-lea razboi,am avut valuri care ne rasturnau corabia. Intre 46-56-60 sovietizarea totala,lagare, monotonie. dupa 60 o deschidere parttiala "spre Romania" dupa 70 nebunia industrializarii cu si fara rost,productie necesara pentru a tine oamenii ocupati,ore multe de munca,exporturi exagerate de alimente. In orice caz din statisticile cunoscute de mine,si complectate azi,locul Romaniei nu s-a schimbat,Am fost si am ramas cam tot in urma celor care am fost atunci,oricat ne-am lauda cu "ce bine era inainte de razboi".Noi am dus lipsa de oameni cu dragoste de tara, unii au tinut coada in sus,iar altii au cautat stapani.Cand am putut,nju am indreptate nimic,ci am daramat ce aveam,ca sa o luam dela inceput.
Valentin S 2011-07-20
Am cautat aceste date si am gasit pe net sursa originala, si anume cartea lui Angus Maddison, World Economy, statistics. Cred ca da o imagine de ansamblu mai buna. Astfel distingem parcursul economic al Romaniei in cele 3 perioade: - antebelica 1870 - 1913 Romania este la nivelul mediu al celor 7 tari din estul Europei ( depaseste Albania, Bulgaria , Yugoslavia si suntem egalii polonezilor. - Romania interbelica - economia cade sub mediul tarilor est europene. Numai Albania ramine sub noi - Romania postbelica: aceeasi tendinta ca interbelica, nimic nou, decalajul este acelasi, ne apropiem un pic de Yugoslavia dupa 1990, dar chiar si in razboi raman peste noi. In continuare suntem penultima, sub noi fiind doar Albania. Distanta fata de Polonia se adinceste. Cred ca asta da o imagine mai generala asupra locului nostru: periada interbelica este la fel de nefasta ca cea comunista sau cea post decembrista. Evident comparatia cu tari dezvoltate din vest nu are rost. Intrebarea este: Ce s-a petrcut dupa primul razboi mondial de am cazut asa rau, de numai ca am ratat boom-uri economice dar nici macar nu am tinut trendul general al plutonului est-european? Un prim raspuns il dau dintr-o carte aparuta inainte de 1989: Reforma agrara a fost un esec. In sensul ca exploatatiile agricole unitare au fost inlocuite de mici ferme de subzistenta. Am rata o sansa istorica. Si pentru ca nu am invatat nimic am mai repetat-o a doua oara dupa 90. Desigur ma sunt si altele; instrainarea exploatarii subsolului etc.
dorin valeriu 2011-07-20
Te-ai concentrat pe un segment al istoriei romanilor care formeaza un capitol al cartii lui Bogdan Murgescu. Dece oare, ce-ai vrut sa" demonstrezi"?.Cartea, meritorie, cea mai buna istorie economica a Romaniei scrisa vr-odata, trateaza cauzele si istoricul (lung) al subdezvoltarii noastre. Era mai cinstit sa recomanzi cititorilor cartea decat sa vii cu extrase politic-tendentioase !
vlad 2011-07-20
Dincolo de cifre, care este explicatia ? De ce Romania, unita, sub regim democratic chiar si imperfect, cu o economie in principiu liberala, nu a reusit sa iasa din subdezvoltare, ba chiar s-a adincit in ea? As fi foarte interesat sa aflu raspunsul la aceasta intrebare. Si, dincolo de explicatia esecurilor trecute, cum explicam prezentul? Cum se face ca in 21 de ani de libertate - cam tot atit cit perioada interbelica - Romania pare sa repete scenariul ratarii dezvoltarii economice?
dusu 2011-07-20
oare istoria precomunista?eu cred ca si azi mitul,tabuul si legenda stau la baza romanicai.si aia cu reintregirea neamului,acum ardelenii rrrumini ashezatzi pe o mare balega pot striga noi sintem rumini noi aci sintem stapini
Camelian Propinatiu 2011-07-20
Acum vreo 10 ani, am citit tot in Revista 22, declaratia unei cunoscute prozatoare ca nu si-ar fi dorit sa vietuiasca in România Regala Mare, deci confuzia persista. Problema nu este a ne intoarce in timp ci de a reinnoda firul istoric de la 26 iunie 1940, când a inceput agresiunea sovietica si bolsevizarea noastra ireversibila. Altminteri, incursiunile in creierii gloatei nu masoara decât deficientele muncii intelectuale privind Luminarea Poporului. Cititorul serios cunostea adevarul despre economia interbelica din monumentalele doua tratate „România dupa Marea Unire”, semnate de detestatii activisti istorici Musat si Ardeleanu, paradoxal obligatorii, nedepasite nici azi, fie si intrucât reliefau ca pe un fel de scuza fantasticul efort economic de care a fost capabila acea generatie care facut Razboiul pentru Intregirea Neamului.
lincoln 2011-07-19
Articolul acesta deschide o cutie a pandorei in ceea ce priveste istoria sec xx ale Romaniei. Romanul in general isi dezvolta cultura generala( dupa terminarea scolii :0 )din legende ,franturi de povestiri pe tren,sau de la tipul venit de la oras care nu este lipsit de teorii ale conspiratiei din proprie orientare politica samd Confuzia de care vorbeste dl reporter in randul majoritatii romanilor este una reala ,dupa instaurarea regimului comunist ,distrugerea intelectualitatii a fost una din prioritati ,spalarea creierelor a fost o alta prioritate samd. O alta confuzie este aceea cum de a fost posibila instaurarea comunismului in Romania,hai sa lasam deoparte sau cel putin sa facem abstractie de rezultatele 2nd ww Si revenim iarasi la intrebarea pe care o lanseaza dl dragos cea economica!? Intr-o societate in care rata analfabetilor este in jurul de 50% iar situatia economica a majoritatii populatiei este una deplorabila nu cred ca o idee utopica precum cea comunista in care toata lumea este egala mai poate surprinde(putem observa Rusia tarista avea o situatie si mai precara ca a Romaniei) De utopia comunista ne-am convins este doar o utopie,ceea ce ramane de facut pentru viitorul Romaniei este respectul valorii,respectul pentru munca,respectul pentru institutiile statului,respectul pentru scoala,respectul pentru parinti si familie,respectul comunitatii din care faci parte,respectul pentru cine lucrezi,respectul pentru angajati si tratarea acestora cu demnitate si onestitate,respectul pentru religie,respectul pentru cei care nu cred in religie,respect pentru toate clasele sociale ,minoritati,respect pentru persoanele cu alte orientari sexuale decat cele al majoritatii,respect pentru viata,planeta si nu in ultimul rand respect pentru tine. Stiu ca trebuiesc facute unele precizari sau adaugiri la tot ce am spus dar nu cred ca putem da gres ca familie,asociatie de bloc,sat,oras,tara ,continent,planeta daca respectam sau cel putin incercam . In ceea ce priveste clasa politica romaneasca ,si ea se afla intr-o confuzie,confuzie creeata de starea generala a Romaniei,clasa politica este oglinda perfecta a societatii in care traim,de aceea cred ca primul lucru in schimbarea starii de fapt este aceea de a fi mai interesati in ceea ce spun politicienii de orice culoare politica,o mai mare dorinta de a afla ce sta in spatele platformelor electorale,cred ca este normal sa avem politicienii de astazi este un proces lung drumul catre o societate normala dar trebuie sa fim parte din acest proces. un cititor al revistei 22,va multumesc !
IsailăBrătfălea 2011-07-19
În regiunile austro-ungare începuse să se impună burghezia sătească românească. Ele erau regiuni central-europeane. În schimbul Regatul avea exploatații moșierești din ce în ce mai moderne și un surplus tot mai periculos de țărani analfabeți (eroii de la 1907). Regatul avea nevoie de război, l-a avut, l-a pierdut și a fost nevoit să-și distrugă agricultura pentru a-i recompensa pe luptători. Iar agricultura din Ardeal a ratat și ea datorită pierderii unor piețe în zone mai industrializate. Sub aspect economic Unirea a fost un eșec (Bogdan Murgescu s-a făcut că nu vede când i-am scris asta). Calea normală ar fi fost expansiunea Transilvaniei, nu repetarea istoriei otomane în care cei înapoiați și războinici îi ocupă pe cei mai dezvoltați (cum erau Moldova, chiar și Valahia înainte de fanarioți). Teoretic am depășit aceste probleme, avem altele. Practic nu e sigur.
Total 13 comments.
9826
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22