Ce ascund protestele din campusurile americane

Miile de tineri din campusurile americane se cred îndreptățiți să fie antisemiți cât timp această oroare este încadrată în schema simplă opresori vs oprimați.

Cristian Campeanu 30.04.2024

De același autor

Miercuri, 17 aprilie, un grup de organizații pro-palestiniene, incluzând chiar și o organizație evreiască antisionistă numită Jewish Voice for Peace, au declanșat un protest în campusul universității Columbia situat în Upper Manhattan, față de „genocidul” la care ar fi supuși palestinienii, folosind pancarte și sloganuri care aveau un conținut evident antisemit. Ca urmare, a doua zi, președinta universității, Nemat „Minouche” Shafik, care se afla în acel moment la Washington, unde era audiată în Congres, tocmai cu privire la manifestările antisemite din universitate, a trimis o scrisoare șefilor poliției newyorkeze, cea mai mare forță de poliție din Statele Unite, să îndepărteze de pe terenul universității toate persoanele care rămăseseră peste noapte în „orașul de corturi” ridicat de protestatari. Poliția a intervenit și a arestat peste 100 de participanți la protest, din care majoritatea au fost eliberați ulterior fără să le fie adusă nicio acuzație.

 

Coincidențe

Atât le-a trebuit. În zilele care au urmat, numărul protestatarilor a crescut de câteva ori, iar sloganurile au devenit mai agresive. Un sindicat al profesorilor a declarat grevă în semn de solidaritate, alții și-au suspendat activitatea academică, iar unii s-au așezat, ca pe vremea tinereții lor, când protestau față de războiul din Vietnam, între protestatari și poliție, doar pentru a fi arestați la rândul lor.

 

În scurt timp, în majoritatea campusurilor universitare americane, din Ivy League precum Harvard, Yale sau Princeton, în universitățile din California, UCLA și Berkeley, evident, precum și în universități din Indiana, North Carolina sau Texas au fost declanșate proteste similare în semn de solidaritate cu studenții de la Columbia. Deși impresia generală este că a fost vorba de o mișcare spontană izbucnită în același timp în diverse colțuri ale țării, există semnele unei pregătiri prealabile precum similitudinea dintre sloganurile afișate, de parcă ar fi fost pregătite concertat, corturile care arătau la fel și erau nou-nouțe de parcă ar fi fost livrate prompt de cineva, prezența unor organizații similare celor care au declanșat protestele de la Columbia.

 

În ceea ce privește cererile protestatarilor, la Columbia s-a cerut închiderea oricăror finanțări din donații și oricăror investiții în companii care lucrează cu Israelul, incluzând aici și companiile care produc armament și care aduc bani frumoși în conturile mai multor universități.

 

Listele de revendicări au crescut pe măsură ce mișcarea se extindea spre Vest și Sud, astfel încât acum se cere ca tot ce are vreo legătură cât de mică cu Israelul să fie interzis. Este visul BDS – Boycott, Divest, Sanction – o organizație fondată de palestinieni și care urmărește pedepsirea Israelului pentru presupusele încălcări ale drepturilor palestinienilor după modelul atitudinii față de regimul de apartheid din Africa de Sud dinainte de 1990.

 

Antisemitismul cu accente violente

Unul dintre firele roșii care leagă toate aceste proteste este componenta antisemită, care este prezentă peste tot. Dacă la început se cerea negocierea încheierii ostilităților din Gaza și semnarea unui acord de încetare a focului, ulterior protestele s-au radicalizat și din pro-palestiniene au devenit pro-Hamas și antiisraeliene. Sloganuri precum „De la râu (Iordan) până la mare, Palestina va fi liberă” (adică eliminarea evreilor), „Plecați înapoi în Polonia” (unde era Auschwitzul), „Tel Avivul trebuie să ardă până la temelii”, „Nu aveți cultură”, „Hamas, te iubim și iubim și rachetele tale” sau chiar „ucideți sioniștii” nu lasă nicio urmă de îndoială cu privire la natura reală a acestor proteste.

Unii au făcut comparația cu evenimentele de la Charlottesville din 2017, când manifestația „Unite the Right” a degenerat într-o desfășurare neonazistă și antisemită soldată cu o victimă. De data aceasta este vorba de o mulțime de studenți evrei care au fost goniți din sălile lor de studiu, vânați, agresați fizic și verbal. „Ucideți toți evreii” și „10 octombrie de 10.000 de ori” sunt sloganuri grele care nu mai ascund antisemitismul acestei mișcări. Să ceri repetarea de către Hamas de 10.000 de ori a masacrului în care au murit 1200 de evrei, majoritatea civili, și alți 258 au fost luați ostatici nu mai este o pledoarie pentru drepturile palestinienilor, ci o laudă adusă terorismului. Unul dintre liderii mișcării de la Columbia, Khymani James, este autorul îndemnului „Ucideți sioniștii”. La audierile disciplinare la care a fost chemat, s-a declarat anticapitalist și antiimperialist și a declarat că urăște oamenii albi și sioniștii. După a urmat întrebarea care a căzut ca o bombă „Ce am făcut rău?”

 

Rolul nefast al universităților și al corpurilor profesorale

A fost odată în America o vreme în care profesorii își educau studenții să țină seama de puncte de vedere opuse, pe care probabil nu le agreează, și să dezbată onest multiple viziuni și luări de poziție. Acest lucru era valabil atât pentru științe sau arte, cât și pentru viața politică. Această cultură a libertății de expresie și a dezbaterii pașnice a murit în universitățile americane. Ea a fost înlocuită cu o religie „woke” în care se recită până la epuizare mantra progresistă și „antirasistă” a opresiunii. Pe scurt, ea sună așa: omul alb, în special bărbații albi, dar și femeile, creștini și educați la universități de top, deci relativ bogați, reprezintă clasa sau rasa opresoare, iar populația de culoare, fie că este vorba de negri, latino și alte culori, reprezintă clasa sau rasa oprimată. Pentru a lupta împotriva oprimării, cei din urmă trebuie să lupte pentru a-i deposeda pe cei dintâi de privilegiile lor pe care le-ar fi primit în virtutea faptului de a fi alb. Steagul acestei lupte trebuie purtat de fiecare student progresist din fiecare universitate. Dacă nu, ești pur și simplu rasist și alb, chiar dacă ești negru. Nu există cale de scăpare și dacă nu mergi cu turma ești în mare pericol să fii izolat, ba chiar exclus, pentru că majoritatea profesorilor s-au transformat în activiști politic de extremă-stângă și încurajează manifestările de intoleranță față de cei care se arată sceptici sau indiferenți la ideologia woke.

 <blockquote class="twitter-tweet"><p lang="en" dir="ltr">NYPD are starting to erect barricades. <a href="https://t.co/iaTEfIG5gC">pic.twitter.com/iaTEfIG5gC</a></p>&mdash; Jarrett Stepman (@JarrettStepman) <a href="https://twitter.com/JarrettStepman/status/1784993372442079394?ref_src=twsrc%5Etfw">April 29, 2024</a></blockquote> <script async src="https://platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>

În lume există o mulțime de popoare oprimate, începând cu cea mai mare închisoare a planetei – China – și terminând cu tentativa rușilor de a-i extermina pe ucraineni și, cu toate acestea, mișcarea de extremă-stângă a ales drept simbol al oprimării populația palestiniană și drept simbol al opresorului statul Israel și evreii („Evreii controlează America” este un alt slogan strigat de către protestatarii pro-Hamas). Potrivit profesorului Scott Galloway de la New York University, studenții asociază în mod greșit mișcarea pentru drepturile civile cu ceea ce se întâmplă în Palestina. „Ei au deviat, din nefericire din cauza ortodoxiei promovate de mulți dintre colegii mei, aceea că există opresori și oprimați. Identifici un opresor după cât de alb și de bogat este. Or, pe drept sau pe nedrept, Israelul este perceput ca Zona Zero a faptului de a fi alb pentru că este bogat”. Și are succes. Cum este vorba mai degrabă de o chestiune de credință decât de argumentație rațională, miile de tineri din campusurile americane se cred îndreptățiți să fie antisemiți cât timp această oroare este încadrată în schema simplă opresori vs oprimați.

 

O problemă pentru democrați

Politic, ambele partide par să rateze esențialul. Pe republicani nu îi interesează decât ordinea publică nu elementele fundamental ideologice ale mișcării. Cuminți, s-au încolonat în spatele lui Trump care a declarat inept că Charlottsville a fost o „peanut”, o nimica toată în comparație cu ce se întâmplă acum în campusuri și a dat vina pe Joe Biden și pe democrați că au aruncat țara în haos și nelegiuire. Cu toate acestea, numai sâmbăta trecută au fost arestați peste 200 de protestatari, semn că nu toți administratorii de universități se tem de escaladare precum cei de la Columbia. Trump a acuzat, de asemenea, administrația democrată a New Yorkului că blochează toate căile de acces spre tribunalul la care este judecat pentru delapidare pentru „a împiedica zecile de mii de activiști MAGA să protesteze în favoarea sa. Cam atât a înțeles Trump.

Dincolo, la democrați, lucrurile stau mult mai rău. În primul rând, pentru că un segment însemnat dintre democrați este de partea studenților protestatari și împotriva Israelului, ei cerând administrației să condiționeze sau chiar să suspende ajutorul militar acordat de SUA Israelului. De partea cealaltă sunt democrați, mulți dintre ei evrei, dar nu toți, care au condamnat violența și antisemitismul mișcării studențești și au cerut administrației Biden să intervină.

Biden însuși a făcut mai întâi declarații tari împotriva celor care au ocupat campusurile, dar ulterior a înmuiat tonul. Motivul este că are nevoie de toate ramurile partidului pentru a se apropia de victorie în noiembrie și nu-și permite să alieneze aripa progresistă. Partidul Democrat este în acest moment un partid divizat care așteaptă Convenția din august de la Chicago cu teama de a nu se repeta evenimentele din 1969, când protestatarii anti-războiului din Vietnam au luat cu asalt, tot la Chicago, lucrările Convenției Democrate.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22