Opinii

Credeam că un sfert de secol de democrație ne-a învățat că aroganța n-are ce căuta într-o campanie electorală bine condusă, unde contează numai voturile.

Alianța PSD-PNL nu s-a rupt, a rămas doar într-un picior la București. În restul țării mai sunt defecțiuni pe ici, pe colo, dar lucrurile merg, grosso modo, conform planului inițial.

Mahalaua politică a PSDNL este un spectacol secundar față de jocurile de putere pe termen lung din culise.

După trei ani și trei luni de la emiterea sancțiunii pentru șase plagiate, cu toate procesele intentate și pierdute, Ramona Lile pleacă din fotoliul confortabil de rector al UAV.

Raportul Departamentului de Stat vorbește despre eșecul lamentabil al statului în protecția drepturilor omului.

Când Guvernul adoptă politici risipitoare pentru a seduce alegătorii, costurile sunt supraîndatorarea, inflația ridicată, crizele economice. În final, tot populația plătește factura cheltuielilor.

Suveranismul, curentul național-populist care ne bântuie de câțiva ani, este format dintr-un melanj de personaje[1].

Rezultatul acestei „viziuni grandioase” va fi fragmentarea Vestului, adică exact ceea ce își dorește redutabilul front antioccidental coagulat în jurul Rusiei și Chinei.

Cu Franța și Germania acumulând probleme și, mai ales, cu economiile la limita crizei, nu e de mirare că Europa suflă tot mai greu. Alegerile pentru PE vor fi pe măsura acestei situații.

Miile de tineri din campusurile americane se cred îndreptățiți să fie antisemiți cât timp această oroare este încadrată în schema simplă opresori vs oprimați.

Mai mulți analiști afirmă că, fără acest pachet consistent de ajutor american, Rusia ar fi putut îngenunchea Ucraina până la sfârșitul acestui an.

Blocul Victoria promovează sloganul „Moldova liberă” (mafioții fugari căutați de justiție se promovează ca victime ale represiunii PAS) și susține că Maia Sandu va băga Republica Moldova în război. 

De o lună încoace, Washingtonul transmite pe toate vocile, în public și off the record, despre sprijinul pe care China îl acordă Rusiei în Ucraina.

Cătălin Cîrstoiu este după chipul și asemănănarea politicienilor, are fix aceleași apucături, același dispreț față de lege, același sentiment al impunității. De aceea a și fost ales candidat.

Niciun guvern nu poate paria pe seducția majorării salariilor și pensiilor nesusținute de productivitate, ci de biruri mai mari în viitor. E un pariu riscant, deoarece nu are logică economică.

Afectați de efectele crizei economice, angoasați de grija zilei de mâine, la viitoarele alegeri turcii vor susține partidul care va îndeplini promisiunile, penalizând „vânzătorii de vise”.

Astăzi, diaspora îmbătrânește și acasă se întorc tot mai puțini. 

Nu știu dacă ați aflat, dar se pare că „populația lumii e ținută sub control cu ajutorul unor manipulări grosolane în care la loc de frunte sunt fixate pandemiile, crizele financiare și războiul”. 

O confruntare de mult mai mare amploare, între Israel și Iran, care riscă să aprindă Orientul Mijlociu, ar deveni principala preocupare a liderilor lumii și ar lăsa Ucraina pe un plan inferior. 

Strategia Iranului este de a obosi Israelul, de a-i satura dispozitivul militaro-securitar, de a-i distruge percepția de invincibilitate din punct de vedere militar.

Inventarul tragediilor intraspitalicești ar trebui folosit pentru o reală schimbare la nivelul politicilor publice, nu numai ca prilej de victimizare și de clișee libertariene răsuflate.