Victoria politicii asupra justitiei

Cine a asteptat ca UE sa impinga din nou cu forta Romania pe calea reformelor de­mocratice fundamentale a fost cu si­gu­ran­ta profund dezamagit pe 23 iulie, cand Comisia Europeana si-a facut public mult asteptatul Raport privind progresele realizate de Romania in domeniul re­for­mei justitiei si luptei impotriva coruptiei. Sem­nalele au fost proaste pentru "partida reformatorilor", inca din momentul in care s-a aflat ca Raportul nu va fi prezentat nici de presedintele CE, José Manuel Du­rão Barroso, nici de comisarul european pentru JAI, ci de un personaj mai mult de­cat secundar: Johannes Laitenberger, pur­tator de cuvant al CE. Raportul do­ban­dea semnificatia unui banal briefing de pre­sa. Preocupat sa-si negocieze reale­ge­rea in fruntea CE, domnul Barroso pare sa fi pus principiile si cauzele majo­re pe planul al doilea.

Retrogradarea Raportului CE asupra Ro­maniei este justificata si de continutul sau, mai concret de limbajul ales pentru a prezenta aspecte vitale ale situatiei po­li­ti­co-juridice din Romania: documentul suna ca un raport al unor experti tehnici in­­­sarcinati, de pilda, sa constate starea re­pa­ratiilor de pe DN1; nu are forta - nici macar forta convingerilor celor care l-au re­dactat - si se straduieste sa nu supere pe nimeni, mai ales guvernul. In felul sau, de­sigur, documentul constata fisurile din con­structia institutionala si procedurala a justitiei romanesti, dar isi formuleaza con­sta­tarile intr-un limbaj birocratic, garantat sa nu aiba impact politic. De pilda, se afir­­ma ca "numirea unui nou ministru al Jus­titiei in februarie 2008 reprezinta un element important", ceea ce echiva­lea­za cu o critica la adresa lui Tudor Chiua­riu, dar este o critica indirecta, deci lip­sita de forta. La fel sunt si formulari de tipul "realizarile sunt inca fragile" sau "pro­gresele sunt inegale".

Din fericire, pe alocuri, apar si apre­cieri mai clare. Raportorii constata de pil­da ca "lipsesc atat un consens politic larg privind reformele, cat si hotararea neechivoca a tuturor partidelor politice in ceea ce priveste eradicarea corup­tiei la nivel inalt" si ca "nu exista nici­un progres real in zece cazuri-cheie in care sunt implicati fosti ministri". In ge­ne­ral, insa, Raportul se multumeste sa con­state, fara a atribui responsabilitati si vinovatii. Atinge in treacat parlamentul, care nu a votat inceperea urmaririi pena­le a ministrilor, instantele care aplica le­gea neuniform si CSM si apreciaza DNA pentru curajul de a-i fi anchetat pe dem­ni­tari, dar conchide ambiguu ca "Romania prezinta o imagine mixta", pentru ca "a in­­stituit elementele fundamentale ale unui sistem functional" - pe vremea Mo­ni­­­cai Macovei, am putea adauga - dar "fun­datia este fragila, iar deciziile pri­vind coruptia sunt extrem de politi­zate".

In conditiile unor astfel de formulari, in­­sasi recomandarea continuarii moni­to­ri­za­rii Romaniei - rusinoasa pentru o tara care se pretinde "membru UE cu drep­turi depline" - a atras prea putin atentia pre­sei, iar politicienii au putut interpreta Raportul cum au vrut. Astfel, liderul UDMR, Márko Béla, a putut afirma chiar ca "raportul este la urma urmei pozi­tiv", PC l-a vazut ca pe o "mustrare" la adre­sa autoritatilor romane, iar fostul mi­nis­tru Tudor Chiuariu nu s-a simtit deloc vizat de criticile din raport, apreciind chiar ca raportorii nu ar fi trebuit sa ceara "con­dam­nari ferme" in cazurile de mare co­rup­tie, pentru ca astfel ar fi incalcat pre­zum­tia de nevinovatie. PD-L, prin Valeriu Stoica, a acuzat blocarea reformei jus­ti­tiei de catre PNL si PSD. Interesant este ca ambele partide nu s-au sfiit sa-i dea drep­tate indirect: delegatia PSD in Parla­men­tul European a cerut incetarea moni­to­rizarii Romaniei si s-a plans ca expertii eu­ropeni cer judecarea unor demnitari "acu­zati de fapte minore". Europarla­men­­tarii PSD pregateau astfel terenul pen­tru o batalie cu o miza mult mai im­por­tan­ta pentru partidul lor: batalia pentru DNA.

Fara niciun respect pentru litera si spi­ri­tul Raportului CE, asa emasculat cum este, membrii PSD si PNL au interpretat im­perativul depolitizarii justitiei ca fiind echivalent cu necesitatea inlaturarii lui Daniel Morar din fruntea DNA, odata cu in­­cheierea mandatului sau la 12 august. De­pu­tatul PNL Relu Fenechiu, patronul politic al fostului prefect de Iasi, Radu Pri­se­caru, cercetat penal de DNA, a acuzat DNA de "politie politica" si a cerut vehe­ment ca procurorul sef al DNA "sa-si schim­be echipa sau sa plece". Prima vic­tima a furiei domnului Fenechiu a fost coerenta propriului discurs: in stilul "iu­besc tradarea, dar ii urasc pe tradatori", el a declarat ca DNA ar fi facut "mult rau Ro­maniei la Bruxelles" din cauza "neper­for­mantei", si pentru ca "a vrut sa arate ca Romania este o tara plina de co­rupti". Nu este clar de ce, in opinia libe­ral­u­­lui iesean, "neperformanta" DNA este echi­­valenta cu identificarea unui numar mare de corupti, din moment ce rolul DNA este toc­mai de a trimite in instanta demnitarii co­rupti, dar este foarte clara teama de un DNA care investigheaza coruptia la nivel inalt. Aceeasi teama, comuna PNL si PSD, reiese si din ame­nintarea vicepre­se­dintelui PSD, Victor Ponta, cu o mo­tiu­ne la adresa guvernului in cazul in care mi­nistrul Justitiei ar pro­pu­ne reinnoirea mandatului lui Daniel Morar. Continuand fara jena presiunile po­litice asupra mi­nis­trului Predoiu, sam­ba­ta 26 iulie, Mircea Geoana i-a cerut "sa mai astepte cu nu­mi­rea pana in ulti­ma saptamana din august", cand Se­na­tul, intr-o sesiune ex­tra­ordinara, ar putea adopta o initiativa le­gislativa a PC, pri­vind propunerea procu­ro­rului sef al DNA de catre CSM (care acum are doar un aviz consultativ) si nu de catre ministrul Jus­titiei.

Domnul Predoiu pare sa fi fost prea re­­zervat in declaratii pentru PSD, deoa­re­ce a refuzat sa spuna ce decizie va lua in pri­vin­ta lui Daniel Morar. Fara indoiala, asu­­pra sa se actioneaza concomitent cu pre­­siuni imense si tentatii politice, cum ar fi de pilda un loc in parlament. Nu stim ce de­­cizie va lua domnul Predoiu, dar ne-am dat seama de ce parte a baricadei s-a pla­­sat procurorul general Laura Kovesi, care a declarat senina ca "o institutie sau o struc­tura nu trebuie confundate cu o per­soana". Este limpede ca Rapor­tul CE nu a avut niciun efect asupra doam­nei Kovesi.

Singura speranta a lui Daniel Morar si a DNA este presedintele Basescu, pentru ca, indiferent cine face propunerile, el sem­­neaza decretul de numire a pro­cu­ro­ru­lui sef al DNA. Se anunta astfel un nou "bras de fer" intre politicieni si prese­din­te si nimeni nu poate sti, in acest mo­ment, daca minunata clasa politica roma­neas­ca nu va inregistra, si la Bucuresti, aceeasi victorie asupra independentei jus­­titiei pe care a inregistrat-o la Bruxelles.