Pe aceeași temă
Oficialii Federatiei Ruse se lamenteaza frecvent ca restul omenirii si mai ales politicienii din tarile desprinse din fostul lagar socialist nu le acorda suficient respect. Fostii ofiteri KGB care domina guvernul de la Moscova pretind ca ei merita mult mai multa consideratie.
In urma destramarii Uniunii Sovietice, presedintele rus Boris Eltin a incercat sa convinga restul omenirii ca Rusia a renuntat la ambitiile imperiale, ca isi va retrage trupele din strainatate si ca este dispusa sa-si lase vecinii sa traiasca in pace.
Succesorul lui Eltin, fostul colonel KGB Vladimir Putin, a denuntat promisiunile lui Eltin, a caracterizat dezmembrarea URSS ca "cea mai mare calamitate a secolului XX" si a reinitiat politica agresiva fata de tarile vecine. Statele din CSI si din Europa Est-Centrala au redevenit obiective principale ale politicii ruse de amenintare, intimidare si santaj economic. Putin este convins ca trebuie sa restabileasca influenta Rusiei asupra "vecinilor" prin agresivitate, prin monopolizarea resurselor energetice si prin presiuni comerciale.
Contrar acordurilor semnate anterior, Putin a refuzat sa retraga trupele ruse din Abhazia, Osetia de Sud si Transnistria, s-a implicat direct in procesele electorale din Ucraina si a majorat vertiginos pretul gazelor naturale importate de tarile din Estul Europei.
Cu intentia de a-i pedepsi pe vecinii "recalcitranti" si de a-i forta sa adopte un comportament condescendent fata de Rusia, autoritatile de la Moscova au impus embargouri la produse alimentare importate din Georgia, Republica Moldova, Polonia si Tarile Baltice, a sistat livrarea titeiului pentru Lituania si a intrerupt tranzitul gazelor naturale spre Georgia si Ucraina.
Agresivitatea crescanda a guvernantilor de la Kremlin fata de vecini s-a manifestat demonstrativ in disputa recenta cu Estonia. "Criza" a fost precipitata de decizia autoritatilor estoniene de a muta un monument de provenienta sovietica din centrul capitalei. Reactia Moscovei a fost furibunda si disproportionata. Cu intentia de a pedepsi Estonia, potentatii de la Kremlin au declansat o campanie incendiara de propaganda impotriva "actiunilor provocatoare" ale guvernului de la Tallinn, au incitat la demonstratii virulente si au luat drastice masuri antiestoniene de santaj economic, energetic si informatic. Incercarile occidentalilor de a tempera reactiile patologice ale Moscovei au fost respinse de Kremlin.
Reticentele estonienilor
Aversiunea populatiei de origine estona fata de prezenta monumentului sovietic in centrul capitalei se bazeaza pe experienta istorica pe care au avut-o in perioada ocupatiei sovietice.
In 1939, in urma intelegerii detestabile dintre Stalin si Hitler, Armata Rosie a invadat vecinii din Europa Est-Centrala si, fara nici o justificare etnica sau istorica, a fortat anexarea teritoriilor ocupate. Imediat, Moscova a dezlantuit o campanie acerba de deznationalizare si de rusificare a tarilor subjugate. Liderii politici, intelectualii si conducatorii armatei din tarile ocupate au fost executati. Limba rusa a devenit limba oficiala.
Ocupate de armata germana in 1941, Estonia, Letonia si Lituania au fost "reeliberate" de Armata Rosie in 1944 si reanexate prin forta la URSS. Dupa razboi, sute de mii de baltici au fost deportati in Siberia. O mare parte dintre ei a murit in gulagurile sovietice. Moscova a importat in Estonia sute de mii de rusi, bielorusi si ucraineni cu intentia de a eradica limba, cultura si identitatea nationala a bastinasilor. Nativii nu aveau voie sa intre in vastele regiuni militarizate de sovietici in Estonia.
In 1991, cand Estonia si-a redobandit independenta, "colonistii" adusi de rusi au devenit subit o minoritate. Cei 400.000 de rusofoni din Estonia reprezinta aproape 30% din populatie. O parte dintre ei au invatat sa vorbeasca limba estona si au acceptat oferta guvernului de la Tallinn de a deveni cetateni estoni. Altii, reticenti sa se integreze in societatea estoniana, au ramas loiali fata de Moscova si pretind ca Rusia sa le apere interesele.
Precipitarea crizei
La 26 aprilie 2007, autoritatile estoniene au decis sa mute o statuie de bronz din centrul capitalei in cimitirul international militar din apropiere. Statuia, amplasata in perioada stalinista, reprezinta un soldat sovietic de marime supranaturala. Pentru liderii de la Kremlin si pentru minoritatea rusa din Estonia, monumentul de bronz simbolizeaza sacrificiile facute de Armata Rosie in campania de "eliberare" a Europei Est-Centrale si in "Marele Razboi Patriotic" contra nazismului german. Pentru estonieni, acelasi monument este o relicva ofensiva care le aminteste ostentativ de cei 50 de ani de distrugere, deznationalizare si persecutii suferiti sub dominatia Rusiei sovietice.
Decizia guvernului de la Tallinn de a transfera statuia din centrul orasului a fost considerata de cei de la Kremlin ca o "actiune provocatoare", o "profanare a monumentelor ridicate in memoria eroilor razboiului" si o "insulta la adresa celor care s-au jertfit pentru eliberarea Estoniei". In consecinta, Marea Rusie s-a napustit cu ferocitate asupra Micii Estonii, cu intentia de a o pedepsi exemplar si de a demonstra celorlalti vecini la ce se pot astepta daca manifesta ostilitate fata de Rusia sau fata de trecutul sovietic.
Pedepsirea Estoniei
La incitarea Kremlinului, bande agresive de demonstranti i-au asediat pe diplomatii estonieni de la Moscova. Mass-media ruse, controlate de autoritati, au lansat o campanie desantata de propaganda antiestoniana. Firmele ruse au anulat contracte cu companiile estoniene. Rusia a sistat aprovizionarea Estoniei cu petrol si carbuni. Livrarile de marfuri si carburanti spre Europa care treceau prin Estonia au fost suspendate. Autoritatile de la Moscova au incurajat populatia rusa sa boicoteze marfurile importate din Estonia. Mii de rusofoni din Estonia, instigati de reprezentantii Kremlinului, au demonstrat turbulent la Tallinn, au jefuit magazinele si s-au confruntat cu politia estoniana.
Transportul feroviar din Rusia spre Estonia a fost sistat pe motiv ca, subit, un tronson de pe parcurs a trebuit sa intre in reparatii. In acelas timp, caile ferate ruse au refuzat sa mai inchirieze estonienilor vagoane de marfa. Traficul de camioane pe soseaua care conecteaza Sankt Petersburg cu Tallinn a fost redus pe motiv ca podul peste raul Narva este intr-o stare precara.
Rusia a declansat un atac cibernetic masiv impotriva Estoniei. Site-urile guvernamentale estone au fost deturnate si inlocuite cu propaganda prorusa. Intreaga infrastructura electronica a tarii a fost paralizata. Bancile, firmele de telecomunicatii, mass-media si scolile au fost devastate. Serverele au fost coplesite de atacuri interminabile. Accesul la Internet a devenit imposibil. Atacurile initiale au venit de la computere asociate cu guvernul de la Moscova. Ulterior, instructiuni pentru participare la asalt au fost afisate la site-urile de Internet in limba rusa. Peste un milion de computere particulare din Rusia si din strainatate au fost infectate cu virusuri prin care li s-au ordonat sa participe la atacul cibernetic antiestonian, fara a obtine permisiunea proprietarilor respectivi. Fara acces la Internet, Estonia nu s-a putut apara contra propagandei ruse prin care Estonia era etichetata ca un "iad fascist".
Ca sa poata mentine un oarecare nivel de functionalitate interna, guvernul de la Tallinn a fost fortat sa intrerupa accesul "mesajelor" din strainatate. Deoarece activitatea economica a Estoniei este dependenta in mare parte de tehnologia informatica, suspendarea comunicatiilor cu strainatatea a fost daunatoare.
Solidaritatea occidentala
In prima saptamana a crizei ruso-estone, cancelariile occidentale au ezitat sa intervina si au incercat sa mentina o oarecare neutralitate. Initial, politicienii occidentali au decis ca relatiile lor cu Rusia sunt mult mai importante decat o demonstratie de solidaritate cu Estonia. Indiferent cat de agresive sunt actiunile si retorica celor de la Kremlin, puterile din Europa Occidentala si mai ales Statele Unite sunt obsedate sa nu "supere" Rusia, sa mentina o "toleranta strategica" fata de Moscova si sa evite un nou Razboi Rece.
Concilianti, oficialii de la Bruxelles au atras atentia guvernului de la Moscova ca monumentul cu pricina nu a fost profanat, ci a fost plasat intr-un locas respectabil, ca Estonia nu reprezinta nici o amenintare pentru Rusia si ca este preferabil ca Moscova sa gaseasca o modalitate amiabila de a dezamorsa conflictul. Ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a respins interventiile oficialilor UE si i-a acuzat ca "incearca sa sprijine initiativele estone de reinterpretare a istoriei". El i-a convocat pe unii ambasadori din tarile UE de la Moscova si le-a declarat ca este "consternat" de faptul ca UE nu evalueaza "principial" actiunile provocatoare ale guvernului eston.
Dar Estonia este un membru loial al Aliantei Atlantice si al Uniunii Europene. In cele din urma, liderii UE s-au simtit obligati sa ia apararea Estoniei. La summit-ul UE-Rusia de la Samara din mai 2007, cancelarul german Angela Merkel si presedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso si-au exprimat clar solidaritatea cu Estonia.
Secretarul de stat american Condoleezza Rice s-a deplasat la Moscova si le-a solicitat oficialilor rusi sa-si tempereze retorica antiamericana. Ea a minimalizat consecintele serioase ale provocarilor antiestoniene, a sustinut ca "intelege ranile suferite de Rusia din cauza dezmembrarii Uniunii Sovietice" si ca este important ca Rusia si America sa coopereze in probleme de politica internationala.
Incurajati de lipsa de condamnare din partea capitalelor occidentale, cei de la Kremlin au inceput sa creada ca isi pot permite sa pedepseasca Estonia fara impedimente, sa intervina in afacerile interne ale vecinilor si sa practice o politica de intimidare, propaganda si sanctiuni.
Datorita ezitarilor oficiale ale liderilor de la Washington si de la Bruxelles, s-ar putea ca Putin si cei din anturajul lui sa inceapa sa creada ca fostii sateliti sovietici, deveniti membri ai organizatiilor occidentale, nu sunt "membri reali" si ca aliatii din Vest i-ar putea abandona ca sa mentina relatii detensionate cu Rusia.
