Vești bune, vești rele

Mandatul lui Traian Băsescu se termină trist: în loc să savureze rezultatele tot mai vizibile ale reformei justiției la care a contribuit în mod esențial, el îl vede căzând sub loviturile aceleiași justiții pe un membru compromis și iresponsabil al familiei sale.

În întreg scandalul „Bercea Mondialul“, iată o ves­te bună: justiția „băsistă“ are tupeul să-l în­car­ce­reze chiar și pe fratele președintelui! Cine mai poa­te susține credibil, în asemenea condiții, că poate scăpa ieftin dintr-o încurcătură legală, fiindcă are, chipurile, „protecție înaltă“? Idealul unei justiții „oarbe“ nu mai pare chiar atât de îndepărtat în Ro­mânia.

Veștile rele sunt însă mai multe: mai întâi, ușu­rința cu care s-a încheiat asocierea incriminantă dintre clanul „Mondialul“ și fratele președintelui este înfricoșătoare. Bineînțeles, nu e prima dintre astfel de legături între interlopi și politicieni, po­lițiști sau magistrați, ori familiile acestora, dar, me­diatic vorbind, e cu mult cea mai răsunătoare: căci nu e vorba despre o asociere a nu știu cărui par­lamentar din provincie cu un interlop, ci chiar despre fratele președintelui, creându-se astfel sus­piciunea că „intervențiile“ insistente și bine gar­nisite cu sute de mii de euro ale interlopilor pot gă­si ascultare la cel mai înalt nivel al statului. Toată povestea cu nășitul lui Mircea Băsescu, cu imensa sumă de bani primiți de el pentru a-l scă­pa pe Sandu Anghel de pușcărie, cu intermedierea bizară a lui Marian Căpățână, fost membru PDL, ara­tă extrem de rău în sine și încă nu știm, pro­babil, totul.

Aceasta este o a doua veste rea: ca să spunem așa, nu avem destule vești – lucrurile rămân deo­cam­dată destul de neclare. Mai întâi, a fost informat din timp președintele de către servicii despre aso­cierile fratelui? Probabil că da, dar când? Ar fi fost firesc ca Mircea Băsescu să fie supravegheat dis­cret de servicii, după ce s-a aflat că se încuscrise cu un mafiot. Era o chestiune de siguranță na­țio­nală, la urma urmelor. A fost? Evident, fiind un om liber și adult, nu putea fi împiedicat să se aso­cieze cu cine voia, dar măcar putea fi avertizat în mod serios. A fost? Apoi, ce s-a întâmplat după ce procurorul Iacobescu a declarat, în 2011, că Mir­cea Băsescu a luat 300.000 de euro? Magistratul a ne­gat apoi, dar a existat o anchetă internă? De ce oare procurorul general din Olt, Elisabeta Ponea, mai recent potențial beneficiară a unui alt caz de tra­fic de influență, de data asta de pe lângă pri­mul ministru, i-a retras dosarul lui „Bercea Mon­dialul“? S-a încercat mușamalizarea cazului? N-ar fi trebuit ca DNA să ancheteze încă de atunci ca­zul? Poate că ar fi făcut-o, dar nu a avut in­for­mații credibile și iarăși ne întoarcem la rolul ser­vi­ciilor de informații, care ar trebui să-l protejeze pe șeful statului de orice tentative de „racolare“ în familie.

Nu cred nicio vorbă din acuzațiile de luare de mi­tă zbierate de „Mondial“ din dubă la adresa Laurei Codruța Kövesi și a Liviei Stanciu, dar alții s-ar pu­tea să creadă, dacă nu vor veni răspunsuri clare și rapide și aici. Situația în care un mafiot con­dam­nat la mulți ani de pușcărie și nemaiavând nimic de pierdut își toarnă toți complicii, in­di­ferent de poziție, e bine cunoscută și oferă o anu­mită plauzibilitate psihologică afirmațiilor, chiar atunci când adevărul e complet diferit.

Nu poți decât deplânge situația președintelui în acest caz. După ceea ce știm până acum, cred că, legal și moral vorbind, nu are nimic a-și re­proșa. Nu poate răspunde pentru fratele său. Știm că i-a criticat de mai multe ori „an­tu­ra­jul“ și că l-a sfătuit să se adreseze DNA-ului. Nu rezultă de nicăieri (dacă nu punem la so­coteală declarațiile filmate ale dubiosului in­ter­mediar, Marian Căpățână) că președintele ar fi luat bani, că ar fi încercat mușamalizarea ca­zului și, în ge­neral, că ar fi procedat neconform cu statutul său de președinte. Nu știm totuși dacă nu a avut prea multă încredere în fratele său. Dacă nu a cerut serviciilor să-l pună sub supraveghere con­tinuă începând din 2009 – anul nășitului fatal – poți să-l condamni? În orice caz, nici Ponta pla­giatorul, nici Johannis, în­curcat în afaceri imo­biliare, n-au vreo au­to­ritate morală să-i ceară de­misia – o demisie fă­ră sens de altfel deo­cam­dată, atunci când ve­dem că DNA și justiția nu sunt inhibate de au­toritatea președintelui.

Mandatul lui Traian Băsescu se termină totuși trist: în loc să savureze rezultatele tot mai vi­zibile ale reformei justiției la care a contribuit în mod esențial, el îl vede căzând sub loviturile ace­leiași justiții pe un membru compromis și ires­ponsabil al familiei sale. Astea sunt riscurile jo­bului de șef de stat, veți spune. De acord. To­tuși, nu e o veste bună, deși nu-i nici una no­uă, aceea că istoria e nedreaptă. //