Un PD-L putin convingator

Marsul PD-L spre putere s-a oprit inainte ca el sa inceapa. Marsul era anuntat anul trecut de scorul bun al presedintelui Traian Basescu la referendumul pentru suspendare, de cota de popularitate a partidului si a unor ministri PD (sau sprijiniti de PD, cum e cazul Monicai Macovei, la Justitie). Sansele unui scor bun al PD-L pareau sa creasca pe fondul degringoladei din PSD si al prestatiei, cel putin neconvingatoare, a unor ministri PNL. Proiecte de reforma, creionate de presedintele Basescu, reprezentau acel program in jurul caruia sa se coalizeze forte politice si segmente ale populatiei. De scorul PD-L depindea realizarea acestor reforme, a caror menire era modernizarea Romaniei in cel mai profund spirit pasoptist. Strict, din acest punct de vedere consider ca venirea la putere a unui partid cu un program de reforme este profund benefica Romaniei. Insa subiectul reformarii tarii a murit inainte sa se nasca, desi beneficiaza de cel mai bun context. Romania parcurge cea mai fasta perioada din intreaga sa istorie: este membra a NATO si a UE, deci are garantata securitatea si bunastarea. Actorii clasei politice ar fi putut realiza un consens asupra unor proiecte de modernizare, care in fond nu erau proiectele presedintelui Basescu, ci ale societatii civile, asumate la un moment dat si de presedintele Basescu: condamnarea comunismului si decomunizarea Romaniei; lupta impotriva coruptiei, in special a marii coruptii; reforma profunda a justitiei; reasezarea raporturile dintre institutii, prin amendarea Constitutiei (de aici si tema: A doua republica, lansata acum trei ani, chiar in acest colt de pagina).

Singurii care pareau interesati de aceste proiecte erau liderii PD-L si presedintele Basescu. In ultima vreme, si ei, insa, le-au abandonat. Scorul neconvingator inregistrat la locale nu este doar rezultatul prestatiei candidatilor PD-L in campanie, al faptului ca partidul care sustine cel mai vocal reforma clasei politice n-o incepe in propriile randuri, ci si abandonarii principalelor teme care l-au consacrat in ultimii doi ani: lupta impotriva coruptiei si anticomunismul. Renuntarea la aceste teme, dupa ce si le-a disputat luni de zile cu alte partide politice, indica faptul ca nici strategii PD-L nu mai cred in ele si in capacitatea lor de a aduce voturi, pentru ca liderii acestui partid n-au crezut sincer niciodata. Poate doar refacerea “coalitiei 322”, tot mai evidenta din perspectiva turului al II-lea al localelor, va obliga PD-L sa readuca in dezbatere, nu se stie cu cat succes de aceasta data, anticomunismul si anticoruptia, in incercarea de a politiza electoratul, spre a-l scoate la vot. O performanta la indemana lui Basescu, niciodata a liderilor PD, pentru care mesajele anticoruptie si anticomuniste sunt totuna cu chineza vorbita la Hong Kong.

Sunt de acord ca nu retorica anticoruptie si anticomunista va castiga electoratul, ci programele coerente de reforma. Iar pentru ca sansele aplicarii unor reforme sa creasca, ele trebuie macar puse in dezbaterea publica. Esenta acestor reforme va avea sa fie realizarea unui nou “contract social” in Romania, de vreme ce contractul social din 1990, impus de Ion Iliescu in CFSN si nu negociat, este sursa multor tensiuni ireconciliabile. De altfel, “contracte sociale” s-au negociat doar in vremea lui Cuza si a Regelui Ferdinand, atunci cand s-a reglementat problema agrara, iesirea din comunism nefiind rezultatul unei negocieri (de tipul “mesei rotunde” din Polonia).

Rezultatul de la locale nu creeaza premise pentru formarea in urma alegerilor parlamentare de la sfarsitul anului a unei majoritati monocolore. Asta presupune negocieri complicate si tensiuni politice, pe care precaritatea culturii democratice din Romania le face greu de suportat. Ideea ca, singur, PD-L ar putea construi o majoritate reformista care sa contribuie decisiv la modernizarea Romaniei, in acest context international mai mult decat fast, pare tot mai mult o utopie. Cum nu inspre PSD, PNL, UDMR si PRM se pot indrepta sperantele de reforma, cate vreme aceste partide au combatut din rasputeri unii anticomunismul, altii anticoruptia, Romania are toate sansele sa-si consolideze statutul de paria. Dar macar va fi paria in niste cluburi selecte: UE si NATO.