Categorii

Site-uri recomandate

Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine
Pariuri sportive online
Camere supraveghere
Poker Online
Anunturi gratuite de mica publicitate
Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania
Oferte Litoral
Inchirieri auto
Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza
Sports Cars
Implants dentaires
Implanturi dentare Bucuresti
Anvelope - de sezon la preturi promotionale
Cadouri
Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari
Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine
Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop
Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

 
Cultura | Editie scrisa
26.01.2010

Un pact faustic

de Vladimir Tismaneanu 

3 comentarii

Cândva, Hannah Arendt scria despre cât de greu este să-i judeci pe indivizii prinşi în „furtunile intelectuale ale secolului douăzeci“. Avea dreptate.

Opţiunile care ni se par astăzi limpezi precum cleştarul erau, mai cu seamă în perioada interbelică, reacţii înnebunitor de complexe la criza liberalismului şi a democraţiei. Dramaturgul, romancierul şi eseistul Mihail Sebastian, evreu român, ilustrează perfect această situaţie dramatică, adesea traumatizantă. Născut Iosif Hecheter în portul Brăila, în 1907, Sebastian a năzuit toată viaţa să fie acceptat de egalii săi ca intelectual român autentic. S-a străduit cu disperare să devină scriitor iudeo-român, într-o ţară în care extremiştii de dreapta (dar şi unii politicieni din sistem) puneau vehement la îndoial㠄românitatea“ tuturor celor ce nu erau creştini ortodocşi. Un astfel de guru era Nae Ionescu, profesor de metafizică şi oracol pseudo-teologic, devenit, mai ales după 1934, principala voce intelectuală a fascismului românesc (cel de-al treilea din Europa ca amploare).

Îndrăgostit de Ionescu, Sebastian a lucrat între 1927–1934 ca redactor la ziarul acestuia, Cuvântul. A continuat să colaboreze la Cuvântul şi după ce publicaţia s-a apropiat mult de Garda de Fier, mişcarea mistic-revoluţionară care îşi propunea să cureţe România de străini şi de „putregaiul“ liberal. Venirea la putere a lui Hitler a radicalizat toate facţiunile politice din România. Ca mărturie a tribulaţiilor sale, Sebastian a scris romanul De două mii de ani (1934), rugându-l pe Ionescu să-i prefaţeze cartea.

Profesorul i-a făcut pe plac, dar rezultatul a fost un text strident de antisemit, construit pe dogme teologice învechite. Criticat în cercurile de stânga, în cele liberale şi în cele evreieşti pentru că acceptase toxica prefaţă a lui Ionescu, îndureratul Sebastian a replicat cu textul Cum am devenit huligan (1935), o pătimaşă filipică împotriva intoleranţei, definind atât fascismul, cât şi comunismul drept inamici egali ai libertăţii individului. Sebastian se străduia să-şi promoveze imaginea de neprihănit democrat şi să-şi justifice colaborarea cu Ionescu la Cuvântul. Pe parcursul celui de-al doilea război mondial, Sebastian, victimă a unei umilitoare persecuţii, a ţinut un jurnal, publicat în anii 1990, când a făcut o frumoasă carieră internaţională, fiind adesea comparat cu jurnalele lui Victor Klemperer. A decedat în 1945, călcat de un camion. Unul dintre romanele sale antebelice avea premonitoriul titlu: Accidentul.

Marta Petreu a scris o carte pasionantă, tranşantă şi adevărată. Autoare a studiului Un trecut deocheat, o superbă analiză a trecutului fascist al lui E. M. Cioran (recenzat în Times Literary Supplement din 13 octombrie 2006), autoarea posedă calificarea necesară pentru a se ocupa de controversata temă a extremismului politic timpuriu al lui Sebastian. Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian explorează antiliberalismul şi antiraţionalismul lui Sebastian şi atracţia simţită de acesta faţă de varianta italiană a fascismului în timpul celor şapte ani, cât a fost cel mai de încredere aghiotant al lui Ionescu la Cuvântul.

Petreu sfâşie vălul de semiadevăruri şi minciuni aşternut peste scrierile din tinereţe ale lui Sebastian şi peste durabila lui dragoste de Ionescu. Nici prefaţa bigotă a profesorului nu a izbutit să clatine loialitatea lui Sebastian faţă de un om pe care, în jurnal, îl descria drept încarnarea diavolului. Se pare, într-adevăr, că cei doi erau legaţi de o complicitate stranie, incomprehensibilă. Ionescu – care va servi drept prototip logicianului din piesa lui Eugène Ionesco, Rinocerii – a murit în 1940, dar strigoiul lui a continuat să bântuie coşmarurile lui Sebastian în timpul Holocaustului.

Argumentul suprem al lui Petreu, scrupulos documentat, este că tinereţea lui Sebastian a fost plină de elanuri fasciste pe care, ulterior, a preferat să le ascundă, decât să le examineze. Ea a citit sute de articole scrise de Sebastian, în deplin acord cu viziunea colectivistă, întemeiată pe religie, a lui Ionescu referitoare la comunitatea etnică. Uneori, autoarea exagerează, insistând asupra unor semnificaţii poate neintenţionate: dacă este adevărat că Sebastian a avut de spus multe lucruri admirative despre statul fascist al lui Mussolini, tot atât de important este să ne amintim că, până în 1938, fascismul italian nu avusese o componentă rasistă şi că au fost şi evrei (printre ei, Vladimir Jabotinski) care au lăudat unele idei politice ale Ducelui.

Cu toate acestea, studiul de faţă este convingător, întrucât demonstrează cum intelectuali lucizi pot să se ataşeze de idei perverse şi de fantezii de un exclusivism grotesc. Totodată, el are multe de spus despre demonismul politic, nihilismul revoluţionar şi fundamentalismul religios – cele trei maladii care au decimat România (şi toată Europa Centrală şi de Est) în anii 1920 şi 1930.

Tragica întâlnire a lui Sebastian cu fascismul a consonat, în multe privinţe, cu tendinţa general-europeană de a plasa sub semnul întrebării puterea şi valoarea raţiunii (subiect pe care Petreu putea să-l aprofundeze).

În Cum am devenit huligan, Sebastian scrie: „Spiritul critic nu poartă uniformă. Spiritul critic e un civil“. Avea dreptate, dar, cum arată Marta Petreu, înainte de a fi scris aceste cuvinte înţelepte (dar şi după), el însuşi era gata să-şi emasculeze propensiunile critice. S-a ales, în schimb, cu binecuvântarea dispreţuitoare a unui profet al extremei drepte ce semăna leit cu Mefistofel.

Această carte necesară nu micşorează deloc presupusa statură a lui Sebastian, aşa cum s-au grăbit să acuze unii critici români furioşi. Mai degrabă aruncă o umbră justificată de îndoială asupra dubiosului statut iconic al unui „uman, mult prea uman“ intelectual.

Articol apărut în Times Literary Supplement din 1 ianuarie 2010.

Traducere de VIRGIL STANCIU

Cuvinte cheie: Mihail Sebastian, Marta Petreu, Nae Ionescu, legionar, fascism

 

Comentarii (3)

Adauga comentariu

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 02.08.2010 | Horia Ivan a scris:
    Exprimindu-mi opinia doar asupra ceea ce cunosc destul de bine, ma voi referi doar la prima si cea mai lunga parte a asazisului “ventennio fascista”, dublul deceniu fascist. Nascut in mojarul ideologic al socialismului inceputului de veac XX, fascismul mussolinian nu are nici cea mai marunta conotatie rasista, xenofoba sau, asazis “antisemita”; (de la “revolutionara” dezvaluire koesleriana, vezi al 13-lea trib, acea eficienta inca azi etichieta, aplicata pentru denigrare interlocutorului incomod, nu este decit o trista si-mputita gogorita apartinatoare acelei propagande, ea insasi rasista prin natura sa). Regimul dictatorial mussolinian a fost sustinut cu entuziasm de covirsitoarea majoritate a evreilor italieni, circa 35.000 in total, cifra oficiala, ce potrivit opiniei mele, este cu totul falsa. In Roma si nu in vechiul “ghetto” aflator pe “lungotevere dei cenci”, ci in zona ne nord-vest a metropolei, doar pe via di Boccea, traiesc sute de familii de evrei... Acolo am trait aproape trei ani, fiind un martor mai mult decit credibil. Sub Mussolini, armata italiana avera 38 de generali evrei !!! Dintre cei circa 1.200 de profesori universitari care au jurat credinta fascismului si care erau in foarte mare numar evrei, doar 12 nu au semnat acel angajament. Ei bine si astazi inca, nici unul dintre acestia nu are un singur bust expus in pietele marilor orase universitare italiene... Sub Mussolini, ca si sub Antonescu, NICIUN EVREU NU A FOST DEPORTAT in lagarele de concentrare naziste. A fi de dreapta nu inseamna a ucide, nu inseamna a persecuta, ci a instaura o dreptate bazata pe bunul simt si morala comuna. A ingradi cu legi severe specula, sarlatania, escrocheriile de tot felul, camata si alte practici murdare menite sa aduca in sapa de lemn bietul lucrator, activitati prin care foarte multi evrei excelau, nu inseamna a asupri o anume etnie, ci a salvgarda cu mijloace democratice propriul popor impotriva unui perfid inamic. Evreii “de treaba”, adica aceia ce desfasoara activitati SOCIALMENTE UTILE, sint mereu bineveniti, stimati si iubiti in Romania si oriunde. Ceilalti, TOTI, INDIFERENT DE ETNIE, apartenenta politica, religioasa, sex, etc., trebuiesc tratati “ca atare”, adica prin aplicarea codului penal. Un exemplu privitor la utilitatea activitatilor de natura intelectuala: un profesor ce raspindeste minciuni la scoala (universitate), trebuie impiedicat s-o faca si pedepsit exact ca un taran ce-ti vinde la piata brinza-mputita. Punct.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 28.02.2010 | Mircea Ionescu a scris:
    bmarian: Foarte bine zis. Lavric-Tismaneanu sint un alt pact faustic. Prof. Tismaneanu critica evreul "fascist" de acum 80 de ani prin reviste occidentale (TLS), insa nu mentioneaza ca el a laudat "back at home" cartea unui alt tinar confuz care neaga masacrul de la abator, romantizeaza Legiunea si ii face pe toti fascistii patrioti deceptionati. Standard dublu, Prof. Tismaneanu!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 29.01.2010 | bmarian a scris:
    Ceea ce a descoperit Marta Petreu este asemănător cu descoperirea vieții sexuale de căître un copil încă inapt de așa ceva. Am impresia că , deși o scriitoare de valoare, Marta Petreu nu știe ce să facă în noanul de informații și crede că trebuie să strige - uite sexul. Slăbiciunea lui Sebastian pentru Nae Ionescu este cunoscută, dar opinia publică recepționează cu totul diferit decât așteaptă Marta Petreu. Aha, dacă un evreu este fascist ( adevărat, în Italia fascistă erau evrei cu funcții), ce să ne mirăm de Nae Ionescu, Căpitanul, ș.a? Impresia mea este că și Tismăneanu a căzut în aceeași plasă a "obiectivității", exact ca și cu corectitudinea politică pe care fiecare o înțelege altfel. Ce să ne mirăm că o carte cu totul discutabilă, "C.Noica și mișcarea legionară" a fost premiată de Academia Română , după blagoslovenia aceluiași V.Tismăneanu? Alt "pact faustic" ?

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:

De acelasi autor

Sfarsitul tacerii: Raportul Final si viitorul democratic al Romaniei (In Memoriam Vaclav Havel)

Dedic acest articol memoriei celui care a fost Vaclav Havel (1936-2011), intelectual critic, disident anticomunist, fondator ...

Monarhismul de ultim ceas. Despre mastile cinismului

Culmea ironiei, nimeni nu pare mai prezent pe ecrane si in depesele agentiilor de presa spre a elogia rolul Regelui Mihai ...

22 PLUS, nr. 320: Pariul pe libertate*

Există cărţi menite să ne scoată din inerţie, din confortul stereotipurilor de gândire şi ...

Viaţa şi timpurile lui Eugen Jebeleanu

„Să-ţi fie dat să trăieşti în timpuri interesante“, suna un vechi proverb, ori mai degrabă ...

Ipoteze despre prabusirea URSS (I)

O pledoarie pentru multicauzalitate. Asemeni multor analisti, politologi, sociologi, economisti, istorici si filosofi, ...

Toate articolele (65)

Cultura

Editie scrisa | Ioan Stanomir

Ochii strigoiului

Asemenea lui Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu este marcat de stigmatul pe care i l-a aplicat critica interbelică: ...

Editie scrisa | Eva Galambos

Leon Volovici, un intelectual român şi israelian

Joi, 19 ianuarie, la Centrul Comunitar Evreiesc din Bucureşti a avut loc loc un colocviu de evocare a vieţii, ...

Editie scrisa | Razvan Braileanu

Culisele politicii

Sistemul american de alegeri preliminare pentru desemnarea candidatului la preşedinţie implică o campanie ...

Editie online

Integrala comediilor lui Caragiale, la aniversare

Cu ocazia celebrării a 160 de ani de la naşterea dramaturguluin anul care va marca şi 100 de ani de la ...

Editie scrisa | Paul Cernat

Deceniul gri

Dincolo de unele contribuţii documentare recente, perioada „deschiderii“ poststaliniste a rămas ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei