Site-uri recomandate

Gourmet Gift - oferte cadouri de craciun corporate
TGG - usi interior
Adauga rapid anunturi gratuite de mica publicitate

Magazin online cu ceasuri de mana

---
| Editie scrisa
14.07.2003

Un grup literar iesean: Club 8

de MIRCEA IORGULESCU 

993 afisari din 21.02.2013 | Nu exista comentarii

Aparitia unui grup literar nu mai este un eveniment neobisnuit in România de dupa 1990, dar putine au fost ori sunt cele cu identitate intelectuala si profil artistic precizate. Un asemenea grup functioneaza la Iasi, iar dupa toate aparentele este unul exceptional. In afara de Cercul literar de la Sibiu si de cel constituit, tot in anii '40 ai secolului trecut, in jurul revistei Albatros, nu i se pot gasi, in ultimele sase decenii, prea multi termeni de raportare.

Situatie explicabila, desigur, in primul rand istoric: pentru regimul comunist, notiunea de "grup" era echivalenta cu "subversiune". Chiar si in perioada de dupa teroarea politisto-ideologica de tip stalinist termenul "grup" era fie ocolit, fie intrebuintat cu multa prudenta, preferandu-i-se cel intrucatva mai neutru de "grupare", de obicei asociat cu numele unei publicatii ("gruparea Steaua", "gruparea Familia", "gruparea Echinox", "gruparea Vatra", pentru a mentiona cateva dintre cele de pana in 1989). O alta forma de aglutinare literara, neinventata sub comunism, dar specific deturnata, hipertrofiata si chiar finalmente compromisa a fost "cenaclul".

Unele au fost literar foarte productive ("Junimea" si "N. Labis" in Bucuresti, in anii '60, "Cenaclul de Luni" in anii '70, tot in Capitala), dar cea mai mare faima publica a avut-o? Cenaclul "Flacara", denumire abuziva data unei gigantice brigazi kitsch de agitatie si propaganda. Regimul sustinea programatic asemenea, cum s-ar spune astazi, ateliere de amatori, fiindca le putea oricand opune, cum a si facut-o, profesionistilor, infiintarea si patronarea de "cenacluri" fiind o atributie si o sarcina permanenta a sindicatelor, a organizatiilor tineretului comunist si ale pionierilor. O "mostenire" ce nu a fost vreodata analizata critic dupa 1990, nici macar o istorie cat de cat onorabila a gruparilor si cenaclurilor care au avut un rol literar proeminent nu exista, probabil pentru asemenea studii finantatorii de proiecte nu ofera nimic, iar cercetare pe degeaba fac doar naivii (de vor mai fi fiind). Inflatia de dupa 1990 nu e straina insa de aceasta "mostenire" si de duhurile ei.

Inregistrat in acest an cu statutul juridic de Asociatie culturala nonprofit, grupul literar iesean Club 8 exista inca din 1997 (daca informatiile de care dispun sunt corecte), iar anul trecut, in numele sau, o antologie coordonata de O. Nimigean si prefatata de Dan Lungu* propunea o ambitioasa, insurgenta "reconfigurare" a spatiului literar al vechii capitale a Moldovei. Inca mai inainte, in iulie 1998, in prematur disparutul supliment Vineri al revistei Dilema, fusese publicata "ciorna unui Manifest" al grupului. Intitulata "De ce un monguz vorbitor sa fie mai prejos decat o pisica sau ciorna unui Manifest" si continand, pentru cunoscatori si semi-cunoscatori, o asumare ironica si actualizata a suprarealismului ("vai, vai, vai, saraca tristan tzara a Moldovei"), compunerea alterna stilistic intre fronda ostentativ boema si o gravitate amara, a unei revolte nu doar literare. Atitudini, totusi, devenite accesibile bunuri de consum publicistic si chiar publicitar in ambianta literara si culturala de dupa 1990, deseori utilizate ca ascensor social si camuflaj de circumstanta pentru patrunderea in sistem.

Accentele "ciornei de Manifest" erau insa diferite, iar mizele se aflau in alta parte. Lipsita de orice intentie provocatoare si exhibitionista, fronda tindea mai degraba catre autoderiziune, o raritate in România culturala si intelectuala de dupa 1990, dominata de o hipertrofie in masa a sentimentului importantei de sine, fenomen de gigantism ce a dus la aparitia unui extraordinar numar de "ghizi", de guru, de profeti si dascali de ambe sexe ai natiunii, in genul popularului Brucan, probabil model nemarturisit pentru multi dintre nenumaratii aspiranti la titlul de carmaci spirituali. "Club 8 este o organizatie nomada", incepea nepretentioasa "ciorna" de Manifest, dupa care urma descrierea unui traseu ce cuprindea un bar (la subsol), un restaurant (chinezesc), dar si biblioteca Liceului National, Centre Culturel Français si American Library.

Echipa (sau echipajul, de vreme ce se definea prin nomadism) era la acea data compusa, se preciza, "din cel putin 8 membri + cainii Tobita, Fetita, Coca si Pinot Noir". Prezentarea isi schimba insa brusc registrul cand se trecea la expunerea motivelor pentru care "Club 8 a fost obligat sa apara". In numar de 14 (unul dintre ele, penultimul, era insa alcatuit dintr-un fel de enumerare a membrilor, evident!, mai multi decat enigmaticul 8 din denumire), acestea nu mai erau tocmai glumete, chiar daca insistenta repetare a unui trebuie venit din limba altui tip de discurs introducea o necesara unda de (auto)ironie.

Iata cateva: spiritul critic autentic trebuie sa vaporizeze cardasia de breasla; suficienta trufasa trebuie sa lase loc simtului valorii; blazarea trebuie sa se schimbe in curiozitate; traditia nu trebuie formolizata, ci continuu cucerita; ipocrizia talamba trebuie inlocuita cu onestitatea dezghetata etc. Nu impotriva, ci altfel. Asa cum tinuta boema era premeditat ferita de riscurile exhibitionismului de consum, fiind mai mult o forma de refuz a intepenelilor solemne, revolta nu se bloca in simplismul opozitiei reduse la un jos! mascand cel mai adesea pofta de ajungere macar alaturi de cei contestati, daca nu si in locul lor.

Sustinerea alternativei

Mai mult decat afirmarea unui grup de autori, antologia oZone friendly urmareste in primul rand afirmarea unui spirit si a unei perspective. Cuprinde texte ale scriitorilor care fac parte, se presupune, din Club 8 sau ii sunt ori i-au fost apropiati, dar vizeaza, cum scrie O. Nimigean, coordonatorul ei, "hasurarea spatiului vinovat de alb in care se ascund Iasii - Moldova in general - pe harta literaturii noastre mai noi". Fara a figura cu texte in volum, scriitori ca Mariana Codrut, Petru Arustei, Ioanid Romanescu, Aurel Dumitrascu, Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Cristian Simionescu si Nicolae Ionel sunt citati de coordonatorul antologiei ca indirect prezenti, "contemporani dincolo de orice generatie, demni, prin valoare, de ambitiile oricarei «alternative»". Nu e o reverenta politicoasa (in "manifestul" din 1998 mai erau mentionati, in acelasi spirit, poetul Nichita Danilov si eseistul Al. Calinescu), nici o anexiune dictata de nevoia de blazoane si prestigii, procedeu larg raspandit dupa 1990. Fiindca autorii invitati sunt, tot dupa O. Nimigean, "foarte tineri, tineri si mereu tineri", mod subtil si elegant de demitologizare a criteriului biologic.

Un criteriu foarte utilizat in perioada comunista si in mod straniu mentinut in voga si in cea de dupa. Birocratizarea spatiului cultural si literar a avut si inca are in fetisizarea varstei, dar si in instrumentalizarea ei in functie de obiective politice si ideologice, un mijloc uneori foarte eficient de marginalizare, de nu chiar de substituire a criteriului valoric. In functie de contexte, "tanarul scriitor" (denumire de publicatie in anii '50!) a fost intrebuintat fie pentru dislocarea scriitorilor neconvenabili, fie pentru mentinerea intr-o prelungita carantina a celor de asemenea incomozi. Privilegierea "tineretii" literare a fost impusa politic si a devenit o politica odata cu stalinismul, din nevoia de a se fabrica o "literatura noua". Incurajata din nou in anii '60, "tineretea" a sfarsit prin a fi prefacuta intr-un argument de asteptare a unei "consacrari" la infinit amanate, de aceea la sfarsitul anilor '80 o coplesitoare majoritate a scriitorilor români era alcatuita din "tineri", sinonim de fapt pentru nevalidati sau chiar neagreati.

Prefatatorul antologiei, Dan Lungu, numeste de altfel Club 8 doar "grup literar si de reflectie asupra politicilor culturale", suprimand astfel fara ezitari racordurile generationiste. O face, probabil, ca o consecinta a ostilitatii absolute a grupului fata de birocratia culturala si in numele autonomiei campului estetic. Apropierea fata de indepartatul in timp Cerc literar de la Sibiu se vadeste astfel inca o data, acum pe axa unui maiorescianism/lovinescianism de fond, existent de altfel ca sugestie si in "ciorna de Manifest" din 1998, care se incheia cu o profesiune de credinta lipsita de orice echivoc: "In Iasii «Junimii», Club 8 vrea sa reinvie visul inteligentei libere". Sa fie, aici, si o anumita rezerva fata de diferitele mode si conformisme intelectuale si estetice ale momentului? N-ar fi cu totul exclus; in treacat fie remarcat, nici coordonatorul si nici prefatatorul antologiei nu sunt dintre cei care se-nghesuie la cina ecumenica a postmodernismului pentru toti nevoiasii.

Decuparea "portretului de grup" din cuprinsul antologiei a fost oarecum lasata in seama cititorului, si nu neaparat cu premeditare. Intentia coordonatorului si a prefatatorului fusese, rezulta din textele lor introductive, sa ofere o proprie imagine a valorilor literare actuale iesene si din Moldova, ilustrand-o cu texte. Intentie ratata, insa, in parte fiindca din varii motive in antologie nu au putut fi reproduse scrieri ale unor autori consacrati, cei enumerati de O. Nimigean ca "demni, prin valoare, de ambitiile oricarei alternative", in parte fiindca in mod cu totul inexplicabil critica, eseistica si istoria literara au fost cu desavarsire excluse.

Cred, pentru a da un singur exemplu, ca prezenta suceveanului Mircea A. Diaconu, probabil cel mai serios istoric literar aparut in România dupa 1990, ar fi conferit culegerii un atu in plus. Absenta scrierilor "critice" este insa cu atat mai greu de inteles cu cat cei mai multi dintre cei care fac parte din Club 8 sunt nu numai poeti si/sau prozatori, ci si autori de foarte bune scrieri de reflectie critica si teoretica. In viata de toate zilele sunt de altfel universitari, cercetatori, traducatori, cativa jurnalisti, altii redactori la Editura Polirom, una dintre cele cam patru-cinci cu totul institutii editoriale de interes national din România de azi (pe hartie ar exista insa, oficial inregistrate, peste doua mii de edituri).

Mai presus de orice sunt insa toti sau aproape toti scriitori veritabili, certitudini, nu "promisiuni". Mai mult, sunt individualitati puternice, iar alaturarea intr-un portret colectiv le pune si mai bine in evidenta profilurile distincte. Spre deosebire de alte antologii de grup, oZone friendly certifica, nu anunta. O. Nimigean, Dan Lungu, Radu Andriescu, Dan Lucian Teodorovici, Radu Pavel Gheo, Gabriel H. Decuble, Constantin Acosmei, Michael Astner, Serban Alexandru, pentru a numi, dintre autorii cuprinsi in antologie, pe cei care mi se par scriitori in toata puterea cuvantului, sunt o parte importanta si impozanta a prezentului literar românesc. Intarziata, din vina exclusiva a autorului sau, cronica de fata e doar o constatare de existenta.

*oZone friendly. Iasi. Reconfigurari literare. O antologie - volum coordonat de O. Nimigean, prefata de Dan Lungu, Editura T, Iasi, 2002

 

Comentarii (0)

>>> ADAUGA COMENTARIU <<<

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:

    Nu exista comentarii la acest articol.

    De acelasi autor

    O lume in tunel

    O strada si oamenii ei, acesta e universul din Raiul gainilor. O strada cu nume plat botanic, a Salcamilor, susceptibil totusi ...


    Amintirile unui critic

    Incurajat, s-ar parea, de foarte caldele ecouri critice ale unui capitol memorialistic si confesiv din precedenta lui carte, ...


    Balaurul cu ochi duiosi

    Fi-va Dimov steaua iute urcatoare a poeziei românesti, cum a fost Bacovia in ultimele decenii ale veacului trecut? E foarte ...


    Viata lui Mircea Eliade (III)

    Prins in plasele si capcanele cotidianului tot mai violent si confuz de la sfarsitul anilor '30, ce se va preface intr-o ...


    Viata lui Mircea Eliade (I)

    Cea mai importanta carte romaneasca a anului 2003 este foarte probabil una scrisa in franceza, publicata la Paris si al carei ...


    Toate articolele (78)

    Editie scrisa | Traian Ungureanu & T.R.U.

    Cine nu stie sa taca trebuie sa taca (Wittgenstein redus la Becali)

    Despre ce nu poti vorbi trebuie sa taci - spune decizia filozofului ajuns la capatul limbajului si mult in afara nevoii de ...


    Editie scrisa | Erwin Kessler

    Motofizica

    Motofizica este metafizica facuta in graba, pripita si pretentioasa, asa cum este expozitia lui Roman Tolici, de la MNAC. ...


    Editie scrisa | TRAIAN UNGUREANU & T.R.U.

    Parveniti, parveniti, parveniti! (schema nationala de evolutie involutiva)

    Adevarata viata a anilor ’80 a inceput dupa 1989. In stat, unde neprielnica domnie a Partidului Comunist ...


    Editie scrisa | TANIA RADU

    Cum ajungi american

    Ador libertatea cu care scriu in romaneste autorii nostri plecati peste granita. Departe de terorismul ...


    Editie scrisa | RADU F. ALEXANDRU

    Dansul marionetelor

    Deosebirea esentiala intre Antigona lui Anouilh - ultima premiera la Nottara, pusa in scena de Claudiu ...

    Recomandarea editorilor

    Subiectele zilei