Un electorat echilibrat si rezonabil

Mircea Geoana, presedintele PSD, a anuntat ca partidul sau a castigat alegerile parlamentare si ca Romania trebuie s-o vireze la stanga. Emil Boc, liderul PD-L, a vorbit despre victoria dreptei in alegerile parlamentare. Iar Calin Popescu Tariceanu si Bogdan Olteanu, chiar daca nu s-au declarat invingatori in alegerile parlamentare, s-au comportat ca si cand ar fi, conditionand participarea PNL intr-o alianta de guvernare de adoptarea proiectului liberal de iesire din criza economica.
Daca ar fi sa judecam rezultatele alegerilor prin prisma dihotomiei dreapta-stanga, atunci ar trebui sa consideram partidele de dreapta victorioase. Numai ca dezbaterea publica nu s-a desfasurat in jurul acestei teme. Iar pomenile electorale promise de social-democratii in costume Armani din Kiseleff n-au izbutit sa adune nici macar numarul de voturi de la alegerile trecute, din toamna anului 2004. Si asta in ciuda crizei economice care si-a facut simtita prezenta si in Romania.
Principala constatare de dupa aceste alegeri este ca ponderea electoratului care viseaza sa fie asistat este tot mai mica. El este un electorat captiv al PSD care nu va disparea, dar se va dilua de la un scrutin la altul. In fata acestei provocari, social-democratii reactioneaza exact invers decat ar trebui. In loc sa se reformeze, sa se desprinda de mostenirea FSN-ului, PSD ramane prizonierul tipului de discurs si de actiune politica care i-au adus victorii in vremea tranzitiei. Precum emiratele arabe sau Imperiul Otoman, care se hraneau din gloria unui trecut indepartat, respingand orice reforme, asa si PSD asteapta revenirea vremurilor de mult apuse si nu intelege ca ele nu se vor mai intoarce niciodata. In mod paradoxal, PSD, care - trebuie s-o recunoastem - a contribuit la aderarea Romaniei la clubul statelor occidentale prin reformele facute, multe la presiuni externe si cu jumatati de masura, si-a subtiat tocmai propria baza electorala. Electoratul, altadata captiv, al PSD, s-a emancipat, voteaza acum cu capul, nu cu stomacul, intorcand spatele pomenilor promise de Mircea Geoana.
O alta concluzie care poate fi trasa dupa aceste alegeri este ca electoratul este tot mai realist, mai rezonabil in pretentii si asteptari. O dovedeste episodul cresterii salariilor profesorilor cu 50%, care n-a avut efectul scontat de cei care l-au instrumentat. PSD, care a propus marirea, si PD-L, care a preluat tema, n-au avut mare lucru de castigat. Nici premierul Tariceanu, care s-a opus majorarii salariale, nu a subtiat zestrea de voturi a PNL.
In fata desantatei desfasurari de forte anti-PD-L si anti-Basescu din media romaneasca, campanie la care a participat chiar si televiziunea publica, electoratul a demonstrat ca nu se lasa atat de usor manipulat. El n-a facut decat sa reconfirme ca are discernamant, ca poate judeca echilibrat, fara sa se lase manipulat. Lucru, de altfel, remarcat inca in toamna anului 2004, cu ocazia alegerilor parlamentare si prezidentiale de atunci.
Dar poate cel mai important lucru care s-a petrecut cu ocazia acestor alegeri in Romania este scoaterea din parlament a Partidului Romania Mare si a liderului sau, Corneliu Vadim Tudor. Este semnul cel mai clar ca electoratul din Romania s-a maturizat, ca respinge demagogia si nationalismul intolerant si ca este capabil sa faca distinctie intre patriotism si extremism. Esecul partidului lui Gigi Becali in alegerile parlamentare confirma scaderea la cote rezonabile a electoratului frustrat, dispus sa voteze cu formatiuni antisistem cu potential extremist.
Asadar, dinspre electorat doar semne bune. Ramane ca si clasa politica sa faca dovada capacitatii de a se reforma, de a se adecva unei Romanii moderne, care se occidentalizeaza pe zi ce trece. Primul test este formarea unei majoritati guvernamentale. Va urma apoi testul decisiv care priveste continuarea luptei impotriva marii coruptii.