Un boicot cu doua taisuri

Cu acest boicot nu cred insa ca vor reusi decat sa enervze exact acel electorat nehotarat care ar putea fi dispus sa-i acorde o sansa lui Mihai Razvan Ungureanu.

Nu era de asteptat, in termenii realisti ai politicii, ca Opozitia sa ia in brate guvernul Ungureanu, sa-l pupe pe frunte cu tandrete si sa-l voteze entuziast. Cu foarte rare exceptii, Opozitia respinge echipa majoritatii macar pentru ca are alta ideologie, deci o cu totul alta viziune decat Puterea. Dar strategia boicotului aleasa de Opozitie este greu de inteles si ma indoiesc ca va aduce rezultatele scontate.

Asadar, Opozitia a refuzat sa participe la audierile din comisii ale ministrilor de pe lista lui M.R. Ungureanu si nu va participa nici astazi la votul din plen. Daca ar fi participat insa macar la votul final, ar fi dat ocazia si unora dintre parlamentarii Puterii nemultumiti sau poate cumparati, poate de la UDMR, poate din PDL, sa-si amestece discret votul secret negativ printre cele ale Opozitiei si cum avansul majoritatii nu e prea mare, cine stie ce surpriza de proportii ne asteapta. Dar asa, nu cred ca vreun parlamentar al majoritatii sa riste un vot negativ cu mult mai usor de identificat ulterior. Asta ca aspect practic.

Sub aspectul imaginii e destul de descumpanitor faptul ca niciun fruntas USL nu a reusit sa dea o explicatie coerenta si cat de cat credibila pentru acest boicot. Am auzit doar cateva sabloane palide si obsesive. In primul rand, reprosul ca premierul provine din SIE. "Avem un guvern cu ochi albastri", a vituperat Crin Antonescu, incercand sa activeze astfel fobia romanilor fata de securitate. Pentru un potential viitor presedinte al Romanei afirmatia care pune semnul egalitatii intre un serviciu secret al unei tari membre NATO si securitatea ceausista este iresponsabila.

Daca are cumva dreptate, atunci de ce colegul sau de alianta, Victor Ponta, declara in urma cu doar cateva saptamani ca USL va pastra in functie sefii SRI si SIE? Poate ca pe vremea lui Dan Voiculescu, mogulul lui Crin Antonescu, DIE facea politie politica, dar de atunci s-au mai schimbat unele lucruri si daca presedintele PNL nu poate aduce dovezi concrete ca spionii Romaniei nu au treaba exclusiv in afara granitelor tarii, dovezi pe care, iata, Victor Ponta nu le are, atunci mai bine sa taca din gura.

Adrian Nastase ne-a explicat ca vointa poporului trebuie dusa pana la capat prin organizarea de anticipate. Daca tot vorbim despre vointa poporului, toate sondajele de opinie si chiar multe scandari din strada arata ca vointa poporului este covarsitor anticoruptie si conform ei un politician condamnat de Inalta Curte pentru acte de coruptie ar trebui sa dispara urgent, nu sa dea lectii de democratie.

Dar dincolo de asta, eu nu am vazut niciunde asa o dorinta de anticipate la popor. Nici in sondajele de opinie, nici la protestatarii din ianuarie. Am auzit scandari antiguvernamentale si antiprezidentiale, am auzit revendicari punctuale, de la pensii si indemnizatii, la eliminarea taxei auto, am vazut Opozitia alungata din piata aproape cu violenta, dar n-am auzit prea multe voci care sa ceara alegeri anticipate, adica o solicitare eminamente politica, nespecifica unor oameni eminamente scarbiti de intreaga clasa politica.

Cei care inca se mai aduna in Piata Universtiatii, intr-adevar, asta scandeaza, dar sa-mi fie iertat, ei nici macar nu se mai numara cu sutele, ci cu zecile, adica reprezinta un procent infim, mult sub 1%, din populatie si niciunde in lume, nicio forta politica nu ar tine cont de o minoritate atat de subtire. In anii 90 zeci de mii de oameni cereau degeaba demisia guvernului Vacaroiu si a presedintelui Iliescu. Daca as fi vazut si acum zeci de mii de oameni cerand anticipate as fi inteles inversunarea Opozitiei.

Am mai auzit si alte minunatii. De exemplu, ministrii sunt prea bogati. Daca erau saraci am fi zis ca sunt hamesiti si pusi pe capatuiala. Ca nu au experienta manageriala si sunt de mana doua. Daca aveau prea multa erau niste rechini. Ca nu au sustinere in partid. Daca n-ar fi avut, guvernul acesta era o iluzie, fara sansa de a trece macar o lege prin parlament. Si dincolo de toate acestea, cum poti sa evaluezi in mod onest competenta unor oameni fara ca macar sa-i auzi ce spun, sa afli ce au in cap? Poate ca sunt prosti si agramati, poate ca sunt geniali, dar Opozitia nu are cum sa stie asta pentru ca nici macar nu a vrut sa-i intalneasca.

Asadar fara explicatii concrete, fara sa mimeze macar buna credinta, Opozitia boicoteaza practic jocul democratic care spune clar ca guvernul este investit daca are majoritate si pica daca o pierde. E simplu si ar trebui sa inteleaga asta chiar si Crin Antonescu, mai ales dupa ce pana si Ion Iliescu i-a explicat ca politica se joaca in parlament nu prin parasirea lui.

E simplu de inteles obsesia Opozitiei. Se teme probabil ca guvernul Ungureanu sa nu aduca pana in toamna o oarecare revigorare a PDL, suficienta cat sa impinga Opozitia substantial sub 50%. E o temere intemeiata pe care insa USL ar trebui sa o combata cu totul altfel, adica punandu-se pe treaba si renuntand la mesajul exclusiv negativ. Cu acest boicot nu cred insa ca vor reusi decat sa enervze exact acel electorat nehotarat care ar putea fi dispus sa-i acorde o sansa lui Mihai Razvan Ungureanu.

Articol publicat de ziare.com