prima pagina

L

egile care descriu atribuţiile unei autorităţi politice locale sunt atât de stufoase şi ambigue, încât lasă un spaţiu discreţionar puterii consiliilor locale în raport cu libertatea de acţiune a oamenilor de afaceri. Acest uriaş ascendent de putere creează o atmosferă de incertitudine care constituie fundalul oricărui protocol de interacţiune şi comunicare între o autoritate politică şi un om de afaceri.

Concertul formaţiei rock God Dethroned programat la Oradea a fost anulat de organizatori la presiunile consilierului local aşa-zis „liberal“, domnul Dan Octavian, susţine Asociaţia Umanistă Română.

Grupul civic, militant pentru libertatea de conştiinţă şi de exprimare, a organizat în 19 august, drept răspuns, un miting de protest în Bucureşti, ca parte a campaniei Black Cat pentru toleranţă şi libertate de exprimare.

Consilierul, citat de Time4news, Bihor, declară bineînţeles că domnia-sa doar a sesizat organizatorii, fără să îi supună niciunei presiuni: „Eu am fost sesizat de mai mulţi cetăţeni de faptul că au apărut afişe în oraş cu un concert satanist. Oamenii erau revoltaţi şi pe bună dreptate. Eu l-am sesizat mai departe pe patronul de la Blue Monday, care, după ce au apărut reacţiile negative, a verificat şi a considerat că nu este în regulă ca în clubul lui să se ţină un astfel de concert. Însă era vorba de clubul lui, nu de Oradea“.

Îşi încalcă oare atribuţiile un consilier politic local care, în această calitate, îi atrage atenţia, îi semnalează unui om de afaceri ce activităţi economice sau culturale sunt inoportune?

Nu întotdeauna. Nu într-un cadru legal ideal şi o lume lipsită de suspiciuni. Acolo, diferenţa dintre „a sesiza“ şi „a supune la presiuni“ este limpede. Şi este de ajuns pentru a stabili când e vorba doar de o hipersensibilitate a protestatarilor şi când ne confruntăm cu un act neconstituţional al autorităţii politice împotriva libertăţii de exprimare.

În lumea noastră, însă, cred că da. Nici faptul că Asociaţia şi consilierul sunt de acord că decizia ultimă a aparţinut organizatorului, nici că acesta din urmă nu îşi exprimă în niciun fel nemulţumirea nu schimbă prea mult datele problemei.

Pentru că esenţa problemei poate fi citită în aranjamentul instituţional. Cum putem fi siguri că, în realitate, nu a fost vorba de presiune, ci doar de o nevinovată redirecţionare a unor informaţii care ar fi putut folosi organizatorului?

Semnificaţiile expresiilor sunt strâns legate de cadrul şi tipul activităţilor umane în care sunt folosite. Nu este de ajuns să ne uităm în dicţionar şi să ascultăm convorbirile înregistrate pentru a lămuri asemenea cazuri. Ceea ce sună a simplă semnalare într-un context este exercitarea unei presiuni în altul. Cum interpretează de obicei un om de afaceri un mesaj de la un politician? Oare de ce?

Legile care descriu atribuţiile unei autorităţi politice locale sunt atât de stufoase şi ambigue, încât lasă un spaţiu discreţionar puterii consiliilor locale în raport cu libertatea de acţiune a oamenilor de afaceri. Acest uriaş ascendent de putere creează o atmosferă de incertitudine care constituie fundalul oricărui protocol de interacţiune şi comunicare între o autoritate politică şi un om de afaceri.

Pe acest fundal, pentru a trimite o simplă sesizare golită de orice presiune, o autoritate politică ştie că trebuie să îşi ia precauţii suplimentare şi să angajeze noi elemente în protocolul de comunicare, elemente de siguranţă care să neutralizeze semnalul dat inevitabil de ascendentul său de putere.

Un judecător imparţial ştie să privească logica situaţiei şi dincolo de cuvintele consilierului local. În apărarea sa, el îi va cere să invoce dovezi suplimentare care să-i ateste intenţia imaculată de a transmite sfaturi preţioase cu privire la concertele potrivite pentru brandul clubului Blue Monday.

Iată că, în mod curios, tocmai situaţia instituţională regretabilă din România mută în acest caz povara furnizării dovezilor, de pe umerii celui care vrea să demonstreze că a fost o presiune, pe umerii celui care vrea să arate că a fost o simplă sesizare.

Mă îndoiesc că se pot invoca suficiente elemente de acest gen în comunicarea iniţiată de consilierul local; le-ar fi dezvăluit până acum ca să înăbuşe orice suspiciune. Absenţa acelor elemente mă face să cred că domnul Dan Octavian şi-a folosit în mod conştient ascendentul de putere dat de poziţia sa oficială pentru a forţa anularea unei manifestări artistice protejate de articolul 30 al Constituţiei. //