Umbra lui Iliescu la GDS

Marti, 27 mai, liderul sondajelor de opinie, Sorin Oprescu, a incheiat seria dezbaterilor organizate de GDS cu principalii candidati la Primaria Capitalei. Asteptat cu interes si curiozitate, dar si cu o oarecare circumspectie, candidatul ce se declara independent a oferit de-a lungul celor peste doua ore de dezbateri un spectacol cutremurator pentru toti cei care iau in serios soarta Bucurestiului: spectacolul incompetentei afisate cu ostentatie si al eschivelor politice ieftine.

De la bun inceput raspunsurile oferite pe tema autostrazii aeriene au fost vagi, desi intrebarile erau extrem de concrete, referindu-se la traseu si la costuri. Ascultandu-l insa pe doctorul Oprescu, ramaneai cu impresia ca nici el nu stie prea bine pe unde va trece faimoasa autostrada, al carei parcurs a fost de altfel modificat de la un talk-show la altul. Singurele elemente concrete oferite au fost ca va incepe “de la cocoasele de la Otopeni” si va iesi din Bucuresti “undeva prin Soseaua Giurgiului”, taind pe parcurs “felii din Bucuresti”. In privinta costurilor, am aflat ca nu au fost facute calcule exacte, dar ca ar fi vorba de o suma intre 290-320 de milioane de euro, care insa nu poate fi suportata din bugetul Primariei, ci va fi obtinuta prin contractarea lucrarii cu o firma care va obtine si concesiunea asupra autostrazii. Inseamna oare acest lucru ca vom plati taxa pe “autostrada zburatoare”? Nici vorba, a venit raspunsul, urmat de o balmajeala despre lucrarile de intretinere care, probabil, ar urma sa fie concesionate firmei constructoare.

Nu numai proiectul autostrazii i-a creat dificultati candidatului Sorin Oprescu, ci si discutia despre statia de epurare, despre care nu prea stia daca se afla la Arcuda sau la Glina, sau despre Lacul Morii, pe care fostul senator PSD il situa la Plumbuita, fiind prompt corectat de presedintele Eco-Civica. Daca detaliile tehnico-administrative ale Bucurestiului nu au constituit o preocupare pentru “candidatul independent”, el nu a ezitat, in schimb, sa resusciteze vechi proiecte ceausiste, cum ar fi “Bucurestiul - port la Dunare”. In 2004, alt independent, Raj Tunaru, visa si el sa vada transatlanticele venind pe Dunare pana in la portile Bucurestiului. Personajele sunt desigur diferite, dar stratagema este aceeasi: cand nu stapanesti problemele, invoci proiecte marete si vagi, evitand sa dai solutii concrete la chestiuni concrete. Asemenea stratageme se bazeaza, de regula, pe un profund dispret fata de cetateni, considerati prea putin inteligenti si informati pentru a detecta carentele de fond ale proiectului ce li se flutura prin fata ochilor. In cazul lui Sorin Oprescu este insa vorba si de altceva: omul nu numai ca nu stapaneste problematica Bucurestiului, dar ea nici nu-l intereseaza. Strategia sa de campanie a fost de a specula emotiile cetatenilor, prezentandu-se drept victima a sistemului si luptator impotriva sa. De altfel, dupa cum singur a marturisit, usor enervat atunci cand intrebarile devenisera agasant de concrete, domnul Oprescu nu a considerat ca este cazul sa se preocupe de chestiuni precum tevile si pasajele, bazandu-se pe o vointa vag definita de “a face bine”. Dincolo de patetismul bine jucat, candidatul s-a dovedit extrem de pragmatic atunci cand a explicat ca nu ar avea probleme sa guverneze orasul cu un Consiliu ales politic, pentru ca diferentele politice s-ar estompa in fata chestiunilor concrete. Putem intelege deci ca domnul Oprescu isi propune sa promoveze interesele grupurilor de interese transpartinice, adica - de ce nu? - sa renegocieze harta economico-mafiota a Capitalei. Ar fi poate cazul sa ne intrebam - desi nu l-am intrebat la GDS - cine finanteaza totusi campania lui Sorin Oprescu.

Momentul dramatic al dezbaterii a fost insa demascarea ambiguitatii politice a candidatului Sorin Oprescu, in momentul in care a refuzat sa se delimiteze de Ion Iliescu in privinta mineriadelor. Chestionat insistent pe aceasta tema, el a spus ca, in absenta unui verdict al justitiei, nu poate spune daca Ion Iliescu a facut bine sau rau cand a chemat minerii. Daca intr-adevar, la vremea aceea, chirurgul Oprescu ii opera pe cei maltratati de mineri, cum a sustinut la GDS, este ciudat ca acum candidatul Oprescu nu stie ca mineriadele reprezinta o trauma nevindecata pentru bucuresteni si ca insusi Grupul pentru Dialog Social a fost o tinta a violentei “ortacilor”.

Desi o intuiam cu totii, in momentul crucial al discutiei despre mineriade, umbra lui Ion Iliescu s-a conturat clar deasupra “independentului” Oprescu si promisiunea doctorului ca nu va reveni niciodata in PSD nu a mai impresionat pe nimeni. Era clar ca aveam in fata un discipol al liderului PSD, care nu se putea dezice de patronul sau politic. Dependenta de gandirea iliesciana a iesit la iveala si in discutia despre retrocedari, cand Sorin Oprescu a declarat ca nu este de acord sa restituie imobile sau apartamente daca nu stie care va fi soarta chiriasilor. Degeaba i s-a explicat ca legea nu prevede aceasta conditie: Sorin Oprescu a ramas ferm pe aceeasi pozitie ostila proprietarilor pe care se situeaza si Ion Iliescu.

Tragand linie si incercand sa desprindem profilul candidatului din noianul de divagatii, anecdote si amintiri rostite intr-un jargon popular care distona cu registrul stilistic din Calea Victoriei 120, nu putem spune altceva decat ca am avut in fata un politician care a ridicat populismul, superficialitatea si smecheria la rangul de virtute si incearca sa-i prosteasca pe bucuresteni, pozand in independent. In fata unui candidat cu o asemenea abordare, nu putem decat sa repetam intrebarea din titlul ciclului de dezbateri de la GDS: de ce sa va dam Bucurestiul, domnule Oprescu?