UE da piept cu realitatea in Georgia

Cele aproape doua decenii de implicare in lupta pro­in­dependenta si prodemocratie, razboiul din vara cu Rusia si, mai ales, reactia Vestului ii domolisera mult op­ti­mismul (si asa bine temperat) de odinioara. Era con­vins ca Georgia nu va avea de ales decat intre a accepta neconditionat cererile Moscovei, ceea ce presupune renuntarea de fapt la orice aspiratii de independenta si sta­talitate sau un lung sir de incidente comerciale si ar­mate cu Rusia.

Când conflictul cu Rusia era la apogeu, iar trupele ru­sesti ajunsesera la aproape 20 km de Tbilisi, un amic fran­cez reusise sa-i trasmita prietenului meu georgian, prin e-mail, un mesaj de solidaritate. Cuvinte frumoase, de imbarbatare, incheiate, insa, cu o fraza rupta de reali­ta­te. De la Paris, prietenul georgian era sfatuit sa nu o ia in tragic, caci, la urma urmei, actiunea Rusiei echilibra “ra­portul de forte”, invadarea Georgiei contrabalansa in­fluenta americana crescanda din zona. Tradus din franceza: chiar daca pentru moment si pentru georgieni si­tuatia era dramatica, pe termen lung si la scara pla­ne­ta­ra, lucrurile mergeau spre bine, un sacrificiu national pen­tru un echilibru mondial.

Desigur, in Vest, lucrurile s-au mai cernut in ultimele doua luni si tot mai multi sunt cei care nu mai vad lu­cru­ri­le prin lentilele propagandei rusesti din Occident. Per­sis­­ta totusi o indoiala privind actiunea lui Saakasvili, privind intelepciunea deciziei sale de atacare a Osetiei de Sud.

Conflictul fusese deja declansat, mi-a explicat, la Tbi­li­si, prietenul georgian, care nu este nicidecum un sus­ti­na­tor neconditionat al lui Saakasvili. Toate actiunile ru­sesti, de la masarea de trupe la granita cu Georgia pâna la evacuarea populatiei civile din Osetia de Sud, con­du­ceau spre acest deznodamânt. Ce s-a intâmplat in Ose­tia de Sud in iulie si la inceputul lui august nu mai intra nicicum in evolutia clasica a incidentelor de granita din ul­timii 15 ani. Isi aminteste ca le-a spus sotiei si copiilor ca va fi razboi cu o saptamâna inainte ca armata Geor­giei sa intre in Osetia de Sud.

“Pare sa fi fost singura decizie posibila, care a sal­vat de fapt independenta si statalitatea Georgiei”, a declarat pentru EUObserver Andrei Ilarionov, fost con­si­lier al lui Vladimir Putin. Ilarionov, care a demisionat dupa declansarea “Razboiului gazelor”, acuzând in­fec­ta­rea Kremlinului cu “sindromul Venezuela”, crede ca, “daca Saakasvili nu ar fi contraatacat”, Rusia ar fi pu­tut instala la Tbilisi, “in numai câteva ore”, o alta ad­mi­nis­tratie: “Se pare ca planul A presupunea dezor­ga­ni­za­rea guvernului georgian si a societatii printr-un soi de razboi civil, lovitura de stat sau revolutie. Dar fap­­tul ca trupele georgiene au intrat in Tinvali si au reusit sa opreasca, timp de câteva zile, intrarea ar­ma­tei ruse in Georgia a dat timp suficient relocarii res­tului armatei georgiene din vestul tarii in jurul ca­pi­talei Tbilisi, atragerii atentiei opiniei publice mon­dia­le, trezirii politicienilor si mobilizarii sprijinului inter­na­tio­nal”.

Daca punem sub semnul indoielii intelepciunea de­ci­ziei lui Saakasvili de a intra in Osetia de Sud, ar fi corect sa ne gândim si ce ar fi fost daca planul A ar fi reusit. Daca Rusia, care-si masase zeci de mii de soldati si adusese 240 de tancuri in Osetia de Sud, ar fi instalat peste noapte, la Tbilisi, un oponent al presedintelui ales. De­sigur, noul regim impus cu forta nu ar fi fost recu­noscut. S-ar fi discutat la nesfârsit despre sanctiuni. Ar fi fost suspendate discutiile privind parteneriatul strategic UE-Rusia, cum, de altfel, au mai fost si sunt sus­pen­date. Si cam atât. Noua administratie americana si Eu­ro­pa Occidentala ar fi fost puse in fata unui fapt implinit si, cel mai probabil, cu timpul s-ar fi acomodat cu noile rea­li­tati de pe teren... Sacrificarea aspiratiilor de inde­pen­den­ta ale unei natiuni poate fi posibila, bineinteles, la o balanta a puterii mult mai echilibrata. Vedem acum cum decizia de amânare a acordarii MAP-ului pentru Georgia si Ucraina la Summit-ul NATO de la Bucuresti nu a facut decât sa vulnerabilizeze si mai mult aceste tari.

Acest conflict a obligat, insa, Vestul sa se confrunte cu o realitate a Rusiei revansarde, pe care, pâna acum, re­fuza sa o vada. Uniunea Europeana are echipe de mo­ni­torizare la fata locului, de-acum trimisii europeni se chinuiesc sa desluseasca hartile georgiene, sa afle in care sat a avut loc cel din urma incident. Poate ca la Uni­ver­sitatea din Gori vor da si peste drapelele Uniunii Euro­pene ciuruite de gloantele soldatilor rusi (incident de­spre care a relatat recent EUObserver) si cu sigu­ran­ta ca vor intelege adevarata natura a conflictului din aceasta vara.

Democratia din Georgia si Ucraina ameninta modelul Putin

“Modelul integrarii, al modernizarii, al societatii deschise, al unei administratii care sa dea socoteala este total diferit de modelul cladit acum la Moscova. Când vine vorba despre tari cu traditii religioase diferite, precum Polonia sau Estonia, care au ales democratia adevarata, guvernarea responsabila si integrarea in Occident, unii comentatori rusi sunt gata sa spuna ca acestea sunt complet diferite. Dar Georgia si Ucraina sunt tari ortodoxe, care au facut mult timp parte din Imperiul Rus si Uniunea Sovietica. Ele joaca un rol aparte in dezbaterea interna din Rusia deoarece au acelasi background cultural.” Andrei Ilarionov, (CATO Institute, fost consilier al lui Vladimir Putin)