UDMR in opozitie

Rezultatul alegerilor din 30 noiembrie a impus atat electoratului, cat si fortelor politice un serios efort de adaptare: PD-L si PSD vor fi nevoite sa se obisnuiasca cu ideea ca sunt partide aliate, nu adversare neimpacate; Calin Popescu Tariceanu va trebui sa se acomodeze cu postura de fost premier; liberalii din teritoriu vor vedea tot atatia bani de la buget cat au vazut si omologii lor din PD-L in ultimii doi ani; iar UDMR va trebui sa se impace cu gandul ca nu este o componenta obligatorie a oricarei guvernari.
Nu le va fi, desigur, usor domnului Markó Béla si colegilor sai sa paraseasca masa puterii. De la alegerile din 1996, UDMR a fost constant membra a coalitiei de guvernamant, chiar daca in perioada 2000-2004 a sustinut guvernul in parlament fara a avea vreun ministru in cabinetul Nastase. Avantajele de ordin economic de care s-au bucurat liderii sai au compensat insa absenta din Executiv. In 2004, cand Alianta D.A. a invitat UDMR la guvernare, politicienii maghiari nu au ezitat prea mult si au acceptat, intorcand spatele amicilor din PSD. In 2007 au contribuit la ruptura dintre PNL si PD-L, dupa ce au atacat-o la scena deschisa pe Monica Macovei si i-au sabotat reformele. Nici tentativei de suspendare a presedintelui Basescu nu i s-a opus UDMR, desi ne-am fi asteptat la o atitudine ceva mai principiala din partea unei formatiuni care dispune de juristi competenti si se pretinde port-drapelul standardelor democratice europene.
In cei doi ani de participare la guvernul Tariceanu 2, intre UDMR si PNL s-a infiripat o frumoasa prietenie. In virtutea acesteia, domnul Markó a ezitat in seara alegerilor sa raspunda invitatiei PD-L la coagularea unei coalitii de dreapta. Abia dupa ce a fost invitat la Cotroceni s-a decis liderul UDMR sa declare ca doreste sa intre la guvernare alaturi de PD-L. Probabil ca si-a dat seama ca presedintele Basescu nu va desemna decat un premier democrat-liberal, iar planurile fantasmagorice ale unei guvernari PNL-PSD nu aveau sa se implineasca sub presedintia lui Traian Basescu. Virajul efectuat de maghiari avea sorti de izbanda, insa doar in varianta unei guvernari PD-L-PNL, la care UDMR ar fi fost cooptata. Cum obsesiile lui Dinu Patriciu si orgoliul nemasurat al lui Calin Popescu Tariceanu au facut imposibila aceasta alianta, peisajul politic a fost reconfigurat de Traian Basescu, iar pozitia UDMR a devenit tot mai precara: fostii prieteni politici din PSD, chemati acum sa realizeze o majoritate parlamentara impreuna cu PD-L, au respins categoric intrarea maghiarilor in noua coalitie.
Nu trebuie sa atribuim intransigenta pesedistilor nici presiunilor (imaginare) ale filialelor din Ardeal, nici unor inclinatii nationaliste si xenofobe ale liderilor PSD (desi ele se pot manifesta daca interesele partidului o cer) si nici macar dorintei de razbunare pentru tradarea din 2004. UDMR a fost scoasa din calcul din motive cat se poate de pragmatice: participarea sa nu numai ca i-ar fi intarit pe democrat-liberali in dauna social-democratilor, ci ar fi facut mai usoara excluderea acestora din urma din guvern, in eventualitatea racolarii unor liberali si pesedisti nemultumiti si constituirii unei noi majoritati. Fara indoiala, domnul Markó a inteles acest calcul, desi a spus tot timpul ca asteapta ca PD-L sa se tina de cuvant si sa-i ofere locuri in Executiv.
PD-L si presedintele Basescu aveau la indemana doua posibilitati ca sa-si onoreze angajamentul fata de maghiari si sa salveze in acelasi timp alianta cu PSD: sa le ofere maghiarilor posturi de secretari de stat in ministerele adjudecate de PD-L sau sa le ofere un post sau doua de ministru, fortandu-i mana lui Mircea Geoana sa accepte acest compromis. Cum presedintele PSD nu-si poate permite sa rateze intrarea la guvernare daca vrea sa ramana in fruntea partidului, ar fi fost, probabil, obligat sa accepte si aceasta din urma varianta. Faptul ca democrat-liberalii si (mai ales) presedintele Basescu au preferat sa-l menajeze pe domnul Geoana si sa-i sacrifice pe liderii politici maghiari se datoreaza tot unui calcul politic: de vreme ce parteneriatul cu PSD are drept scop ruperea social-democratilor de PNL si slabirea aripii dure Iliescu-Nastase-Hrebenciuc, Traian Basescu are tot interesul, deocamdata, sa-l sustina pe Mircea Geoana, nicidecum sa-l umileasca. Asa se face ca domnului Markó Béla nu i-a mai ramas decat sa-si organizeze retragerea.
Presedintele UDMR a respins oferta PD-L de a face parte din esalonul 2. S-a retras ofuscat in opozitie, de unde a declarat ca nu va vota un guvern din care face parte si PSD si, ca ursitoarea din poveste suparata ca nu a fost chemata la ospat, a lansat si un avertisment: "Cunoscand ce fel de proiecte de lege au existat in parlament in perioada trecuta, care au incercat sa ingradeasca drepturile minoritatilor, fiind constienti de un astfel de pericol si fiind ingrijorati de a nu copia ce s-a intamplat in Slovacia, vom incerca sa impiedicam intoarcerea in timp la tensiunile interetnice si sa impiedicam orice initiativa de a ingradi aceste drepturi".
Cu alte cuvinte, UDMR se va intoarce la obiectivele sale primare, de reprezentanta a intereselor comunitatii maghiare, si va incerca sa-si valorifice la maximum acest statut. Nu vor fi excluse sicane in Parlamentul European pe tema a ceea ce liderii Uniunii si reprezentantii Budapestei vor considera drepturile minoritatilor. Relatiile cu László Tökés si Partidul Civic Maghiar vor fi probabil regandite, pentru a intari forta Uniunii si capacitatea sa de negociere. Va fi o sarcina dificila, in lumina animozitatilor dintre cele doua tabere ale politicienilor maghiari. Cine stie daca, in final, echipa domnului Markó va mai rezista in fruntea Uniunii. Parca ar fi momentul sa se mai primeneasca si elita politica maghiara.