UDMR fata-n fata cu maghiarimea

Ca si cand vara nu se dovedise si asa destul de proasta pentru liderii UDMR, iata ca presedintele Traian Basescu a hotarat sa-si petreaca vacanta in judetele secuiesti, fara ca macar sa-i anunte pe colaboratorii lui Markó Béla. Nu a facut-o, desigur, pentru a ajuta UDMR intr-un moment de rascruce, ci, dimpotriva, pentru a agrava si mai mult ruptura dintre UDMR si electoratul maghiar, devenita deja evidenta pentru toata lumea dupa publicarea rezultatelor unor sondaje CURS si IMAS care situau formatiunea maghiara sub pragul electoral de 5%. Stim din declaratiile senatorului Péter Eckstein Kovács ca degringolada le era binecunoscuta celor care s-au proclamat lideri ai maghiarimii din Romania, cum tot binecunoscuta le era si dezaprobarea electoratului maghiar fata de initiativa demiterii lui Traian Basescu. A recunoscut-o intr-un tarziu si domnul Markó Béla, dupa ce s-a retras din functia de vice-premier pentru a incerca sa remonteze popularitatea partidului.

Intalnindu-se cu maghiarii de rand, atragand atentia asupra starii jalnice a infrastructurii din judetele Harghita si Covasna, aparand cauza predarii limbii romane dupa o metodologie proprie limbilor straine in scolile de limba maghiara, Traian Basescu a pus intr-o lumina proasta UDMR, formatiune aflata la guvernare de 10 ani dar, iata, practic incapabila sa asigure bunastarea si progresul in judetele secuiesti. El a speculat abil decalajul creat intre elita economico-politica a maghiarilor, care s-a imbogatit in mod vizibil, si situatia electoratului acestei elite, care nu s-a bucurat prea mult de avantajele tranzitiei. Aparent, vizita presedintelui ar putea favoriza Uniunea Civica Maghiara, formatiunea rivala UDMR, dar ar fi o imensa greseala sa ne imaginam ca seful statului urmareste printr-un astfel de demers mai mult decat un obiectiv tactic, si anume slabirea formatiunii conduse de Markó Béla si in final eliminarea sa din parlament la viitoarele alegeri. Domnul Basescu nu va putea satisface niciodata revendicarile de autonomie ale UCM sau ale episcopului László Tökés. Deocamdata insa, toate aceste trei forte politice inteleg sa se foloseasca unele de celelalte impotriva UDMR. Intr-un interviu publicat in Cotidianul din 24 iulie 2007, episcopul Tökés a avut cuvinte de apreciere la adresa sefului statului, in timp ce pe presedintele UDMR l-a acuzat ca ar dori sa subordoneze comunitatea maghiara propriului ego si chiar ca ar fi tradat interesele maghiarimii de dragul participarii la guvernare: "Noi credem ca a existat o intelegere secreta intre UDMR si guvernul de atunci (1997), un troc prin care li s-a propus sa o lase mai moale cu revendicarile pentru autonomie in schimbul acceptarii lor la guvernare". Prin urmare, in numele cauzei tradate de actuala conducere a UDMR, László Tökés s-a hotarat sa candideze independent la alegerile europarlamentare, argumentand ca electoratul maghiar are nevoie de o competitie pentru ca actualii lideri ai UDMR "au fost ferm convinsi ca, cu ajutorul banilor, al presiunii si al monopolului de putere, vor putea face orice".

Nu este clar daca obiectivul autonomiei si ideea unei politici externe separate a maghiarimii reprezinta cauze care vor entuziasma electoratul maghiar, care s-a dovedit destul de pragmatic si rational, dar este cert ca UDMR nu-si poate permite fractionarea acestui electorat daca vrea sa supravietuiasca. Reprezentantii sai - László Borbély, Kelemen Hunor si insusi Markó Béla - agita spectrul unei situatii critice in care maghiarii din Romania ar putea ramane fara nici un reprezentant in Parlamentul European. In trecut asemenea argumente au fost eficiente, asigurand UDMR cele cinci procente din voturi necesare intrarii in parlament. De data aceasta insa, maghiarii nu mai par la fel de convinsi ca au nevoie sa fie reprezentati de baronii lor politici. Ca sa evite un dezastru la urne, liderii UDMR au hotarat asadar sa trimita o echipa de negociatori vineri, 10 august, la Targu Mures pentru a discuta cu reprezentantii celor sase organizatii care-l sprijina pe László Tökés pentru alegerile parlamentare. Dupa trei ore de discutii nu s-a ajuns insa la nici un rezultat si delegatii au decis sa se intalneasca din nou saptamana aceasta. UDMR este intr-o oarecare masura cu spatele la zid, pentru ca nu-si poate permite sa concureze impotriva lui László Tökés, mai ales cand in fruntea listei sale a fost numit un fost ministru care face obiectul unui dosar penal, si anume Zsolt Nagy. Intre el si episcopul reformist de Oradea, simbol al luptei anticomuniste si intransigentei, multi maghiari nu vor ezita prea mult in defavoarea candidatului "oficial". O impacare cu domnul Tökés este asadar imperativ necesara, dar ea nu se va realiza fara concesii din partea UDMR, iar orice concesie facuta programului maximalist al episcopului pune in pericol prezenta UDMR in guvern si relatiile sale cu orice partid politic din Romania. Or, trecerea in opozitie ar insemna renuntarea la avantajele economice ale guvernarii si la imunitatea pe care puterea o ofera oficial si neoficial in fata rigorilor legii. Nu este asadar o perspectiva atragatoare pentru o echipa de politicieni obisnuita de zece ani de zile cu toate avantajele puterii.

Confruntata cu necesitatea de a reconcilia interesele liderilor sai cu interesele electoratului si ale gruparilor rivale formate la nivelul elitei maghiarimii, precum si de a para manevrele abile ale presedintelui Basescu, UDMR se vede de fapt nevoita sa se regandeasca si sa se reinventeze. Pana acum nici o formatiune politica din Romania nu a reusit aceasta performanta, iar UDMR, fie ca-i place sau nu, a devenit, de 10 ani, un partid tipic romanesc.