De același autor
Televiziunea publică este într-o continuă cădere de rating, mai accentuată de la preluarea de către Alexandru Sassu.
TVR mai are în top doar meciurile de fotbal, Eurovision-ul şi Cerbul de Aur, iar primul canal public s-a dus în clasamentul televiziunilor undeva între locul al cincilea şi al şaptelea, depăşit de posturi lansate ca „nişe“, precum Acasă TV sau Realitatea TV. Care sunt „ingredientele insucceselor“?
La începuturile carierei şi ale anilor ’90, teveriştii o porecliseră pe Iuliana Marciuc „Dino“, pe motiv că are corpul mare şi capul mic. Neeleganta poreclă se justifică altfel dacă ne gândim la faptul că realizatoarea de la Miezul zilei împlineşte curând 20 de ani de „carieră“ la postul public, cu formate fantomatice „în a căror realizare s-a şi implicat“, ne spune site-ul televiziunii. Alături de ea se perpetuează un pluton de năluci de tranziţie, care reprezentau „tinereţea“ în vremurile lui Everac şi Răzvan Theodorescu, precum Leonard Miron (pe jumătate steward pe o linie aeriană – nu e o glumă) şi mai cunoscuta, dar mai indigesta Marina Almăşan. Lor li se adaugă un membru al Consiliului de Administraţie, care a socotit corect să îşi ţină pe post emisiunea, Sorin Burtea, personaj care bombardează presa cu un CV stufos, de impostor, incluzând „zeci de diplome“. Dacă şuşele soţiei fostului coleg de partid al preşedintelui-director general (Almăşan) sunt bine cunoscute, aflaţi despre Burtea că face Interes general de opt ani. Aţi văzut vreo ediţie?
Dacă Eugenia Vodă şi Cătălin Ştefănescu au căpătat o oarecare notorietate reuşind, ei ştiu cum, să-şi ţină talk-show-urile la locurile lor, alte „feţe“ cu potenţial ale TVR au fost pedepsite pentru ceea ce au făcut bun. Mihai Rădulescu, care a făcut rating în 2005, când i s-a dat prime-time-ul pe mână, a primit drept recompensă ştirile de week-end. Adriana Muraru a trebuit să rămână ani de zile pe al doilea canal până să realizeze cineva că televiziunea publică are o prezentatoare credibilă şi calificată pentru principalul jurnal al primului post. Luca Niculescu, de la RFI, are doar un statut de colaborator, într-o televiziune care nu poate mai mult decât Sorin Burtea sau Monica Ghiurco în materie de talk-show. Iuliana Tudor, de la O dată-n viaţă, se zbate oarecum singură. La fel şi pe TVR 2, unde Bazar, cu Răzvan Marc, ultimul supravieţuitor din revoluţia lui Tudor Giurgiu, continuă să facă rating, în ciuda programării asasine – la un moment dat, între ediţiile noi erau intercalate reluări. De promovare, ce să mai vorbim? Poate e mai corect să o discutăm la capitolul programe achiziţionate.
TVR are / a avut totuşi CSI, Anatomia lui Grey, Dr. House şi a difuzat în anii trecuţi documentare de călătorie ale celui mai cunoscut realizator de gen din lume, Michael Palin, fost la Monty Python, acum la BBC. Ca să nu mai vorbim de Jamie Oliver, care a adus cooking show-ul la rangul de program de mâna-ntâia. Pe după-amiază se mai rătăceşte prin grilă câte-un documentar mult peste spanacurile macho în care s-a specializat Discovery în ultima vreme: toate acestea nu prea fac rating, fiindcă ceea ce e nou nu e promovat şi ceea ce e cunoscut, evident, nu e nou. Dacă Almăşan, Miron, Burtea dau un déjà-vu de anii ’90 (sau chiar ’80), serialele de prime-time din America sunt programate de TVR ca un fel de reluări la AXN şi alte canale specializate. Desigur, e mai ieftin. Dar mai merită banii cheltuiţi? Nu contează, pentru o instituţie care are de risipit în patru zări banii câtorva milioane de abonaţi. //
Cuvinte cheie: clasament, TVR 2, Monica Ghiurco, Dr. House, Bazar, TVR 3.
