Testul confirmarii

Edmond de David Mamet Traducerea: Marcel Top Cu: Radu Bogdan, Maria Dinulescu, Toma Danila, Iulia Lumanare, Mihai Marinescu, Radu Iacoban, Catalin Babliuc, Marilena Botis, Constantin Dita Scenografia: Anca Cernea Regia: Marcel Top Sala Sudio ÃŽn cadrul proiectului Teatrului de Comedie COMEDIA TINE LA TINEri, editia I-a Stagiunea 2005-2006

Un spectacol de tinuta este productia regizorului Marcel Top, prezentat în cadrul programului COMEDIA TINE LA TINEri, aflat la prima editie (7 septembrie-9 octombrie). Teatrul de Comedie, cu sprijinul Primariei Capitalei, si-a propus ca, prin cele patru editii ale unei initiative laudabile, sa aduca în atentia publicului artisti ai scenei la început de cariera. Actori, regizori, scenografi, cativa deja afirmati în spatiul underground, intra astfel într-o competitie conceputa de organizatori cu o finalitate precisa: accesul la marele public. In functie de valoarea reprezentatiilor, se va opta pentru includerea pe afisul institutiei de spectacol a creatiilor independente semnificative, distincte spiritului de grup gen „noi între noi“. O relativizare necesara, interesul fiind directionat spre ceea ce depaseste seria, în fond unicitatea definitorie actului creator. Nu s-ar putea spune ca propunerea regizoarei Iulia Stanescu, Ce tipe misto!, de Laura Shaine Cunningham, se înscrie în aceasta categorie, desi am remarcat si aici prestatiile unei Maria Obretin sau Paula Gherghe, actrite cu o interesanta carte de vizita, ratacite cumva în jocul „apasat“, pe tonuri înalte, cum a fost reflectata aceasta piesa de teatru bulevardier. Absenta motivatiei e evidenta, interpretele raman adesea suspendate în scenele de grup, asigurand un fel de zgomot de fond. Parafrazand sau nu traducerea libera a titlului original, am avut parte mai degraba de „Ce tipete misto!“. Fireste, fara vreo referire la emblema proiectului.

Daca aceasta încercare, inaugurand editia I, e justificata în parte de lipsa de experienta a unui colectiv foarte tanar, reprezentatia din final a regizorului Alex Mihail (promotia 2005) ambitioneaza mai mult, lucrand cu actori de frunte ai teatrului gazda. Pariu seducator altfel, nu lipsit de tentatia manierismului care „tine“ la public dupa o îndelung folosita reteta. În Comedie neagra, de Peter Shaffer, Mihaela Teleoaca si Florin Anton fac un adevarat tur de forta, apeland în voie la clisee de succes si de toata mana. Hazul e ca mecanismul se mai gripeaza, lasand loc unor voci proaspete precum Mihai Bandeac, Pavel Barsan, Andreea Samson si Bogdan Cotlet, învaluite în cele din urma în aceeasi atmosfera prafuita a micului compromis. Dorindu-se adoptat de Teatrul de Comedie, regizorul Alex Mihail îi împrumuta locurile comune, pierzand controlul ansamblului, cu identitate stilistica incerta. Decorul e vetust, pe acea linie glumeata ca sa ne amuzam. Jocul de lumini, repetitiv, devine un previzibil gag, adica un banc batranicios. Unora le place gagul, dar pana acolo e departe.

Prin contrast, montarea piesei Edmond a americanului David Memet e, în viziunea lui Marcel Top, un discurs teatral generos nu doar prin stapanirea unor varii strategii regizorale si coerenta trupei angajate, în egala masura prin dialogul subtil dintre imaginar si realitate, în consens cu disponibilitatile spatiului de joc. Este povestea unui om fara calitati, nu întamplator chiar unul dintre spectatori, sau aidoma lor în acest spectacol de studio, „ales“ pentru o experienta simbolica în întelesul ei universal, cu toate întruchiparile ce-i însotesc ratacirea într-o lume a inconsistentei. Desenul alert, concentrarea, taietura de bijutier a scenelor într-un joc de puzzle, în care fiecare „piesa“ e relevabila în geometria întregului constituie marca de autor a acestui regizor. Veritabil profesionist, Marcel Top se apleaca atent asupra detaliului, fara sa ignore o clipa sensul mesajului nicicand afisat, spus, ci plasmuit în toata încarcatura sa dramatica structurata muzical. De altfel, alaturi de interpretii dirijati spre un joc strain deopotriva de retorica la moda si de gestul gratuit cu pretentii, ilustratia muzicala - dar si scenografia functionala si sugestiva a Ancai Cernea -, relationeaza în mod exemplar în actul comunicarii.

Pentru ca actualitatea a ajuns subiect de discutii mondene, aceasta istorie angajand tipologii si conjuncturi prea putin familiare ne apare, în viziunea unui artist cultivat (talentul inclus), drept una dintre marturiile de substanta despre conditia umana în noul ev. Peripetiile eroului pogorat în infernul unui spatiu crepuscular de dincoace sau de dincolo de conventiile cotidianului ce pot fi ale oricaruia din noi, sunt ingenios construite pe motivul teatrului în teatru, polimorfismul „mastilor“ accentuand tenta de mister ce traverseaza trama. Aproape toti actorii întruchipeaza personaje contrastive, parcurgand o gama larga a mijloacelor de expresie precum Toma Danila, Iulia Lumanare sau Catalin Babliuc. Sunt ipostazele unui targ al desertaciunilor, materializate de profesionisti demni de toata atentia. Interpretul eroului central, Edmond, de asemenea, prin traseul de la prezenta neutra, de grad zero, la evolutia pe drumul calvarului - Radu Iacoban. Se cuvin a fi consemnate, pe acelasi plan, contributiile lui Mihai Marinescu, Maria Dinulescu, Marilena Botin, Constantin Dita, cu totii de cea mai buna factura. Spectacolul montat în productie proprie de Marcel Top împreuna cu partenerii sai va face cariera pe afisul oricarui teatru bucurestean si nu numai.