Televizorul si poporul

Ce rost mai are, acum, dupa ce rezultatul alegerilor este cunoscut, sa ne mai batem capul cu modul in care a fost dusa campania electorala? Important este ca vom fi condusi inca patru ani de aceiasi oameni. Un scenariu posibil este cel al guvernului PSD sprijinit de UDMR si de un puternic detasament de parlamentari PRM racolati rapid de "noua" putere. Impreuna cu reprezentantii minoritatilor, toti acestia pot forma un guvern, care sa continue si in viitor ceea ce se petrece de patru ani incoace - coruptia, deturnarea fondurilor publice in folos propriu, pervertirea justitiei si subjugarea presei, printre altele. Specialistii in comunicare publica vor inventaria probabil cu pedanterie punctele forte ale castigatorilor si cele slabe ale invinsilor. Nu putem face aici decat o analiza politica. Privind inapoi, din perspectiva stenogramelor, victoria la scor strans a PSD confirma "justetea" strategiei lui Adrian Nastase de a controla la sange marile retele de televiziune si mai ales televiziunea publica. Aceasta a fost principala arma care i-a scos din casa pe locuitorii satelor, electoratul traditional al partidului de guvernamant, si i-a determinat pe multi locuitori ai oraselor sa nu se duca la vot, pentru ca nu aveau destula incredere in opozitie. Televiziunile, fie si cele care au incercat o doza de independenta, au popularizat neconditionat mesajele primului ministru, din ultimele saptamani, prin care transe tot mai grase de pomana electorala erau aruncate alegatorilor: cateva sute de mii catre pensionari, cateva zeci de milioane celor care depusesera bani la CEC pentru autoturisme Dacia si sute de milioane pentru ajutoare sociale. In fata unei astfel de generozitati destrabalate, Alianta a ramas fara replica. Contraargumentele ei de bun-simt nu aveau cum sa castige simpatia unei natiuni din care jumatate s-a obisnuit cu ajutoare si subventii si nu mai are energia sa-si schimbe modul de viata. Descendentii ei cei harnici sunt fie in America, daca au o pregatire superioara, fie in Spania, Italia, Germania si Franta, daca nu-si pot oferi decat forta de munca bruta. A fost inutil, asadar, ca Alianta sa arate ca este vorba doar de promisiuni, ca bugetul pe anul viitor nu prevede toate sumele necesare pentru indeplinirea lor, ca factura sociala a anului 2005 este deja impovaratoare si, in ultima instanta, ca o natiune de asistati nu va avea niciodata un nivel de viata occidental. Cum au aratat insa sociologii, oamenii nu voteaza programe, ci interese.

Un element definitoriu al acestei campanii electorale a fost, pe langa subordonarea marilor televiziuni, si avalansa de campanii guvernamentale de publicitate lansate pe micile ecrane. Toate au prilejuit sustinerea mediatica a PSD, ai carui principali reprezentanti se aflau in guvern. Legea electorala, stramba si nedemocratica, interpretata de un BEC ostil libertatii de expresie, a facut ca jurnalele de stiri sa fie practic irelevante si populate doar de figurile guvernantilor si de prezenta presedintelui Iliescu. In aceste conditii, este inutil si chiar de rea-credinta sa culpabilizezi Alianta pentru ca nu si-a facut cunoscut mesajul. Nu avea cum s-o faca in emisiunile electorale concepute special pentru a alunga telespectatorii (cu mici, dar notabile exceptii) si ale "marilor dezbateri" organizate dupa reguli stupide si cu intrebari irelevante. De fapt, nu au fost dezbateri, ci interogatorii de tipul Cine stie castiga sau Lantul slabiciunilor. Merita totusi sa spunem ca, in ciuda greselilor sale, Alianta a avut un program mai solid decat al Uniunii PSD+PUR si reprezentantii sai la nivel central s-au dovedit stapani pe probleme. In tot cazul, s-a prezentat mult mai bine decat in 1996. Doar asa a putut inregistra totusi un numar de voturi nesperat acum un an pe vremea aceasta. Poporul a fost castigat insa cu televizorul, asa cum cerea cu insistenta Adrian Nastase in discutiile de taina ale partidului, date in vileag de o "anumita parte a presei".

Cu aceasta am ajuns la relevanta limitata a presei scrise: daca ar fi fost dupa cele publicate de ziare, PSD ar fi trebuit sa piarda la scor. De peste un an, marile cotidiane dezvaluie fapte de coruptie si de folosire clientelara a fondurilor publice, inclusiv a celor europene. In ultimele doua saptamani au aparut dosare incendiare referitoare la cazul RAFO si la stenogramele Delegatiei Permanente a PSD. Acestea din urma, cel putin, dezvaluie fapte care, daca vor fi dovedite in instanta, ar trebui pedepsite de legea penala. In orice caz, ele se cuvin investigate. Televiziunile insa, chiar si cele care se pretind independente, nu s-au ocupat de acest caz, abdicand astfel de la orice standard profesional. Presa scrisa ajunge doar la maximum 20% din populatie si in nici un caz in sate si comune. Campania ziarelor a fost, asadar, ineficienta, cum a fost si cea a societatii civile. Coalitia pentru un Parlament Curat, alcatuita din zece organizatii civice, a actionat responsabil si curajos, intocmind liste cu candidati controversati potrivit dezvaluirilor presei din ultimii ani. PSD a contracarat-o cu toata agresivitatea de care este capabil si a recurs chiar la o arma mai veche: falsificarea fluturasilor CPC. Confuzia a fost totala, mai ales in randurile unui electorat ostatic al televiziunilor aservite. Ce rost mai are, in conditiile unui blocaj mediatic masiv, sa vorbim despre campanii reusite sau esuate? Daca vrea sa aiba vreodata o sansa de succes, Alianta va trebui sa gaseasca solutii pentru a sparge acest blocaj. Bineinteles, daca Alianta va supravietui in formula actuala, ceea ce este o cu totul alta discutie.