Tariceanu si serviciile secrete

 Daca Congresul extraordinar al PNL a avut vreo miza, aceasta nu poate fi decat pregatirea partidului pentru marea confruntare cu presedintele Traian Basescu. Obuzele cu care liberalii trag spre Cotroceni se afla in depozitul de munitie al PNL de cel putin un an. Teme precum bonapartismul lui Basescu, colaborarea lui cu Securitatea nu vor mai interesa decat nucleul dur al simpatizantilor PNL.

insa subiectul reformarii serviciilor secrete, caruia premierul Tariceanu i-a acordat un spatiu generos in discursul de la congres, va avea un ecou mai mare atat in electoratul din Romania, cat si in cancelariile lumii. Lansarea acestei teme la un congres de partid, fie el si de guvernare, cat mai ales tonul critic la adresa serviciilor de informatii dovedesc ca Tariceanu acorda o importanta foarte mare adoptarii legilor sigurantei nationale, in varianta propusa de guvern. Critica pe care premierul o face serviciilor este fundamentata: sunt prea multe servicii, prea stufoase, au prea multi angajati, cheltuiesc prea multi bani. Intr-adevar, serviciile trebuie de urgenta reformate. Insa miza nu pare a fi tocmai modificarea legislatiei in domeniu, intr-adevar depasita si care permite abuzuri, cat controlul asupra serviciilor de informatii, pe care premierul spera sa-l redistribuie dupa adoptarea noilor legi. Contextul in care PNL relanseaza aceasta dezbatere, marcat de confruntari dure in sanul Aliantei, nu lasa loc analizelor obiective, discutiilor pe un ton masurat intre expertii in materie de securitate, afiliati diferitelor partide politice, ci sugereaza faptul ca premierul considera ca, lovind in serviciile secrete, submineaza baza de putere a presedintelui Basescu. Nu o data, lideri liberali au acuzat serviciile ca ar inscena atacuri impotriva premierului. La fel s-a intamplat si in recentul scandal declansat de afirmatiile Elenei Udrea. Sa dai vina pe serviciile secrete pentru a-ti acoperi propria mediocritate a devenit un obicei in Romania. Insa unii dintre cei care acuza serviciile sunt frustrati ca nu le pot utiliza pentru interese politice meschine.

Implicarea serviciilor secrete in viata politica a fost una dintre temele favorite ale partidelor istorice. S-a ajuns ca disparitia PNTCD sa fie considerata de catre unii lideri ai acestui partid o consecinta a infiltrarii cu agenti ai serviciilor de informatii, si nu un rezultat al propriilor erori politice, iar fostul presedinte Emil Constantinescu spune ca ar fi victima fostei Securitati. De partea cealalta, PRM, PSD si PD au avut grija sa mangaie pe crestet, de cate ori au avut ocazia, serviciile de informatii. Ambele atitudini sunt cum nu se poate mai paguboase, pentru ca ele au consolidat ideea atotputerniciei serviciilor si implicarii lor in jocul politic. Nu e nici un secret faptul ca victoria in alegeri a presedintilor Constantinescu, in 1996, si Basescu, in 2004, este explicata, pe la colturi, tot ca o actiune a serviciilor secrete. Ideea ca serviciile fac si desfac totul in Romania e, poate, alimentata si de catre servicii. Sunt acolo destule creiere incinse care viseaza sa influenteze politica de pe Dambovita. insa nu poate fi negat faptul ca si in servicii lucrurile s-au mai schimbat in ultimii 17 ani. Nu pentru ca am fi aliati ai SUA. S-au schimbat pentru ca noua generatie de ofiteri nu vrea sa aiba soarta predecesorilor lor din Securitate, fugariti sau chiar linsati in decembrie 1989.

Sa dezbati in 2007 reforma serviciilor secrete cu instrumentele teoretice cu care analizezi Securitatea este o eroare. Nu pentru ca ar fi disparut cu totul metehnele vechii Securitati din serviciile secrete. Ci pentru ca acel instrumentar l-ar impiedica pe orice observator sa sesizeze dimensiunea corecta a raportului dintre performantele serviciilor si atributiile lor, in acord cu angajamentele de securitate ale Romaniei de azi.