De același autor
Incitanta recenzie a Taniei Radu, Bizutaj de stat, axata asupra cartii Jurnal de camin de Zoltan Rostas si Sorin Stoica din numarul 8 (989)/2009 al revistei 22, ne-a pus pe ganduri si ne-a scos din sertarul amintirilor imagini fidele si reflectii pe marginea celor doua aspecte ale experientei de camin, pe care le-am cunoscut direct in viata noastra studenteasca, viata in caminul romanesc dambovitean si cea in caminul elvetiano-genevez.
Diferenta esentiala intre cele doua sisteme este si o nota de diferentiere societala: caminul occidental este adresat unei individualitati al carei principal scop este studiul si munca, mult mai putin petrecerea, kefu, bairamu, cu corolalul lor de activitati conexe, precum bautul in exces, agatatul, eventual drogurile mai usoare sau mai grele, bataile si adularea lui Guta etc. Caminul in Romania era si continua sa fie un prim contact cu multimea si traiul la comun, la gramada, un antrenament simpatic pentru ceea ce va urma, caci viata la bloc, in apartamentele pe care generosul stat le oferea oamenilor, dupa intrarea in campul muncii, se baza pe acelasi principiu fundamental al societatii comuniste: viata la (si in) comun cu ceilalti oameni ai muncii (eventual si cu ajutorul "organelor abilitate" si "indrituite"). In Geneva, atmosfera protestanta si capitalista determina o diminuare la minimum a unei dolce-vita studentesti, devenita celebra in spatiul romanesc, care isi imprima amintirea consecutiv asupra nenumaratelor generatii de romani si care se revarsa constant in depanarea, in diverse imprejurari, a amintirilor ce, intotdeauna, se invart in jurul aceleiasi teme: ce bine era cand eram student, ce prostii faceam, cat de inconstient eram etc. In Romania se poate avea o viata "misto" in studentie si pentru ca sistemul universitar romanesc este foarte lax si necompetitiv (aceasta este dovedita de nenumarate statistici, inclusiv de numarul nul de universitati din Romania clasate in topul celor mai bune 500 de universitati din lume), in timp ce in Elvetia, pentru a obtine o diploma, aproape orice diploma, este nevoie de mult efort, pentru ca acea bucata de carton, in cele mai multe cazuri, chiar semnifica ceva in mod direct pe piata muncii. De aceea, indiferent de zecile de reforme universitare implementate pana acum, daca nu se va pune accentul pe calitate in detrimentul cantitatii, sistemul universitar romanesc risca sa ramana in continuare mult in urma celor din Occident, la fel precum conditiile de cazare in caminele studentesti sunt complet diferite in Romania si in Occident.
Blatistii
Una dintre celebrele, de-a dreptul clasicizate probleme ale caminelor romanesti si mai ales bucurestene o reprezinta cazarea ilegala, acel talmes-balmes studentesc, prin cumpararea locurilor care, pe vremea noastra, se practica cu mult entuziasm, hartia de o suta de dolari (magicele vremuri ale gloriei dolarului) fiind cea care decidea eligibilitatea candidatilor. Nu suntem in masura sa ne pronuntam asupra situatiei actuale a sistemului de repartizare in camine, insa tare ne-am mira daca la un interval de numai opt-noua ani cutuma mituirii sa fi disparut complet. In ciuda aderarii spatiului mioritic la Uniunea Europeana. Din observatiile noastre atente, DNA nu ancheteaza (inca) niciun astfel de caz. Tinem minte, cu multa melancolie, cum am fost treziti la sapte dimineata de bubuiturile nervoase ale administratorului insotit de politistul de la sectia de sector, setos in a stabili identitatea rezidentilor zecilor de camere ale corpului de cladire B din complexul Grozavesti. Le Bureau des Logements et Restaurants Universitaires din Geneva, organismul care administreaza toate spatiile de cazare disponibile in sistemul public, detine o baza de date extrem de judicioasa si profesionista cu cine si unde sta intr-un anumit moment. Inca de la bun inceput studentul isi asuma, in contractul pe care-l semneaza, faptul ca nu va gazdui alte persoane decat cu titlu exceptional si nu inainte de a anunta in prealabil BLRU, care isi rezerva dreptul de a controla. Studentul surprins ca incalca aceasta prevedere contractuala este dat afara din sistemul de cazare administrat de BLRU, fiind nevoit sa-si caute o alta locuinta, de obicei mult mai scumpa, in sistemul privat. Sau o gazda, sau, mult mai costisitor, sa-si inchirieze o garsoniera (studio). Aceste controale nu sunt vorbe in vant. Am asistat la un astfel de moment prea putin simpatic. Patru malgasi se ingramadeau claie peste gramada, ilegal, intr-o camera de nici zece metri patrati. Cum reuseau sa doarma nu-mi imaginez, dar, avand in vedere ca sistemul comunist a patentat in inchisori si lagare (si) acest tip de anulare a personalitatii, nu ma indoiesc ca este posibil. Insa noul responsabil de etaj, o spanioloaica (modelul turnator comunist), a prins de veste anuntand administratia BLRU care i-a surprins pe cei patru intr-o dimineata ploioasa. Fostul responsabil de etaj, un personaj simpatic din Burkina Faso, cu care vorbeam despre anatomia Daciilor 1300, se facuse, timp de sase luni, ca nu vede/nu aude/nu cunoaste. Spre deosebire de calabalacul (draperii, saltea, scaune, masa, patura, perna etc.) pe care-l aduce cu el studentul roman la instalarea in noua camera, studentul genevez nu are nevoie sa vina de acasa decat cu haine si carti, caci restul echipamentelor se afla in camera individuala sau in sala de mese, de la saltea de pat, cearsafuri, perne pana la fier de calcat si foen (in cazul meu pastrate de un fost responsabil de etaj marocan care uitase sa le mai restituie BLRU).
Curatenia
O alta diferenta majora intre caminul genevez si cel dambovitean o constituie respectul fata de notiunea de igiena. Nu putem ascunde faptul ca timp de doi ani de convietuire in caminele studentesti geneveze nu am fost deranjati de prezenta niciunui gandac, nici negru, nici cafeniu, nici mare, dar nici mic. Gandacii pareau a nu exista in Elvetia, cel putin in mediul urban si rural populat de oameni. In timp ce caminele din Grozavesti detineau o suprapopulatie de astfel de mici insecte care dau o nota foarte proasta gradului de civilizatie al unui loc. Tubul de spray albastru impotriva gandacilor ne-a insotit de-a lungul intregii perioade studentesti din Grozavesti, precum pusca-mitraliera care devine cea mai buna prietena a soldatului in razboi. Nu uitam spatiile "verzi" din fata caminelor din Regie pline cu pungi de gunoi, aruncate direct afara, in capul eventualilor trecatori neinspirati. Lipsa spiritului civic la nivel micro caracteriza din plin studentimea din acea perioada, chiar daca la nivel politico-civic macro sustinea si vota furibund cu Cheia. Insa cine are chef sa se incurce cu spiritul civic la nivel mic, este preferabil sa te arunci asupra marilor curente istorice... Ce a inventat administratia universitara elvetiana in domeniu pentru a coresponsabiliza studentii? Notiunea de responsable d’étage. Aceasta pozitie prevedea ca, in schimbul unor servicii de curatenie asigurate de trei ori pe saptamana (spalarea podelei bucatariei cu mopul din dotare, curatarea cuptorului cu microunde si a cuptorului normal, a aragazului electric cu sase ochiuri, a hotei, a dulapurilor si chiuvetelor bucatariei, stergerea lungii mese comune, a celor zece-douasprezece scaune rosii etc.), responsabilului etajului, un student rezident, sa-i fie redusa cu trei sferturi chiria lunara. Restul caminului era intretinut de o firma particulara de curatenie, dominata de portughezi. Daca unei administratii romanesti nu i-ar pasa ce s-ar intampla dupa numirea unei astfel de persoane cu indatoriri punctuale, sistemul genevez era/este mult mai atent cu cheltuirea banilor universitatii, una dintre angajatele Biroului trecand, cel putin o data in fiecare saptamana, inopinat, pentru a verifica stadiul curateniei tuturor etajelor. Dupa verificarea de dimineata, doamna Blanc (de obicei) lasa o mica foaie de hartie tipizata in care era trecut calificativul acordat atat pentru instalatiile din bucatarie, cat si pentru starea de curatenie a sufrageriei, calificative care imprumutau in mod logic sistemul de notare elvetian, de la 1 (minim) pana la 6 (maxim). Inca de la inceputul mandatului ti se punea in vedere ca primirea consecutiv a trei calificative de 3 ducea la ruperea intelegerii si la dispensarea de serviciile tale. Iar doritori se gaseau, pentru ca multimea studentilor din lumea a treia nu inceta sa aflueze catre sistemul universitar elvetian, cel din partea francofona fiind asaltat si de studenti din intreaga Africa franceza.
Caminele din Geneva nu erau concentrate doar intr-o anumita parte a orasului, chiar daca ele gravitau firesc in jurul celor trei mari corpuri de cladiri ale Universitatii (Uni Dufour, Uni Mail si Uni Bastions). Blocurile caminelor nu aveau mai mult de cinci-sase etaje, fiecare etaj fiind compartimentat cu un numar de cinci-zece camere individuale, doua-trei toalete si alte doua-trei cabine de dus. In spatiul francez, de obicei, cele doua componente ale existentei sunt judicios separate, nu ca in spatiul valah, unde baia este folosita pentru o gama variata de activitati atat la nivel individual, cat si in caminele studentesti, unde se curata cartofi, morcovi, ceapa, se spala cestile de cafea, ibricele, rufele si unde, in mod firesc, se arunca toate resturile posibile. La Geneva existau si cateva camine foarte luxoase, date in folosinta relativ recent, care ofereau acelor norocosi studenti conditii de vis: apartamentele erau formate din doua dormitoare obisnuite care erau deservite de o baie si o sufragerie enorma in care era incorporata si bucataria, intreg acest spatiu fiind locuit de (doar) doi studenti.
Caminul in Occident poate comporta diferite categorii pe care nu avem cum sa le cunoastem in mod direct, caci am luat contact direct doar cu sistemul de cazare al studentilor din Elvetia. Si in spatiul universitar romanesc exista nuante geografice, diferente regionale si chiar diferente in interiorul aceluiasi centru universitar, foarte bine cunoscute de studenti, care stiu topul calitatii, caminele cele mai ravnite si cele care trebuie evitate at all costs. La sfarsitul anilor 2000, caminele din Sibiu erau mult mai curate decat celebrele blocuri din Grozavesti sau Regie si, cel putin la nivel olfactiv, se putea trai relativ normal, ele suferind doar de o teribila suprapopulare, dar si de o simpatica si conservatoare segregare pe baza de sex. Regula menita a fi incalcata cu succes. In plus, in caminele din Sibiu gandacii erau o raritate, spre deosebire de realitatea jalnica din Grozavesti, care ar fi putut grozavi un observator strain neutru, precum aceia care strabateau Principatele acum doua-trei secole. O asemanare totusi exista intre cele doua sisteme de cazare a studentilor. Si la Geneva era si este o continua criza de logement. Pretul chiriei unei camere nu este deloc unul foarte mic, osciland in jurul uriasei sume (pentru un student roman) de 400-500 de franci elvetieni (aproximativ 1.000-1.200 de lei). Dar aproape toti studentii au part-time job-uri care ii ajuta sa faca fata cheltuielilor. Institutia caminului va ramane, suntem convinsi, una fundamentala pentru tanarul care-si face intrarea in complicata viata de adult, dar speram, naiv, sa si-o traiasca printre oameni admirabili de la care sa aiba ce imprumuta si altceva in afara resoului si (eventual) tigaii cu ulei, cat mai putin in compania gandacilor negri, cafenii sau aurii.
(Subtitlurile apartin redactiei)
