De același autor
Strategia energetica sa-i spunem Vosganian - pentru ca domnia sa a prezentat-o si a lasat totodata a se intelege ca a fost elaborata sub indrumarea sa - nu depaseste, din pacate, metehnele strategiilor Iliescu, ce au fost numeroase, dar nici una nu a fost dusa la indeplinire, astfel incat in oricare dintre domeniile vizate s-a actionat in practica tot intr-o superba improvizatie, ceea ce a dus inerent lucrurile spre nicaieri. Aceeasi simpla insiruire de obiective, chiar daca generoase, aceeasi absenta a responsabilitatilor, pe de o parte, si, pe de alta parte, a acoperirii cu resurse sigure si nu ipotetice, singurele care pot conduce la reusita, la atingerea obiectivelor urmarite!
Ca atare, strategia Vosganian risca sa aiba aceeasi soarta cu strategiile Iliescu. Tot de o improvizatie costisitoare va avea Romania parte si de aici incolo, ceea ce, in domeniul energetic, ii va da probabil lovitura de gratie, daca nu cumva aceasta lovitura a primit-o deja si mare lucru nici nu ar mai putea fi facut de acum incolo.
De altfel, elaborata intr-o alta perioada istorica decat strategiile Iliescu, strategia energetica Vosganian are premise crucial diferentiate.
Intre timp, in urma unor privatizari fara noima, facute atat sub presiune externa, cat si cu largi contributii clientelare interne, statul roman a pierdut nu numai controlul asupra exploatarii resurselor de petrol si, in parte, si de gaze, resurse lasate de Dumnezeu romanilor, dar si decizia in axa majora a economiei (pe langa petrol, distributiile de gaze si electricitate, productia de ciment si otel, telecomunicatiile, sistemul bancar). Acest fapt ridica intrebarea fireasca asupra rostului in sine al unei strategii, in masura in care statul, autorul si eventualul infaptuitor al strategiei, nu mai dispune nici de resursele naturale mentionate, atatea cate erau, nici de parghiile de gestionare a atingerii obiectivelor stabilite. O strategie devine, in asemenea conditii, mai mult un exercitiu intelectual decat unul practic.
Admitand ca s-ar putea face abstractie de toate acestea, sa vedem ce stipuleaza concret respectiva strategie in privinta scopului principal, care nu poate fi altul decat asigurarea nevoilor de energie ale tarii.
Din punctul de vedere al responsabilitatii statului roman in asigurarea energetica a tarii, doar constructia reactoarelor 3 si 4 de la Centrala Nucleara de la Cernavoda corespunde unui asemenea comandament, fie in cazul in care constructia se face pe banii statului, fie in cazul in care constructia se realizeaza din investitii straine, rambursate apoi in timp din productie.
Din acelasi punct de vedere, privatizarea prevazuta a complexelor Rovinari, Turceni si Craiova constituie insa o aventura ce s-ar putea dovedi extrem de paguboasa, pentru ca, netinandu-se cont de lamentabila experienta a externalizarii exploatarii resurselor de petrol si gaze prin privatizarea Petrom, se continua incredibil pe absolut aceeasi linie, urmand sa se cedeze si controlul exploatarii carbunelui de suprafata din bazinul Olteniei, ce aprovizioneaza complexele respective si care reprezinta singura resursa energetica ramasa la dispozitia proprietarului (Romania) si unica parghie la indemana acestuia in vremuri de restriste. Cu toate parerile de rau fata de d-l Vosganian, dar trebuie subliniat ca, pentru instrainarea controlului asupra resurselor de carbune ale tarii nu este nevoie de nici o strategie! Daca este vorba de a se alege praful de tot, atunci un asemenea obiectiv poate fi realizat direct, fara a se mai cheltui eforturi si fonduri pentru intocmirea de strategii.
Neclara in strategie este abordarea relatiilor cu Rusia, de care va depinde, sa fim constienti, asigurarea cu resurse a nevoilor de energie ale tarii si, sa nu ne amagim sperand altfel, inclusiv sub aspectul accesului la hidrocarburile lichide si gazoase din bazinul Caspic.
O biata gluma apare acoperirea financiara a strategiei aproape doar cu resurse din afara, pornindu-se de la premisa falsa ca statul roman nu are bani. Dincolo de faptul ca nu este adevarat, intrucat sursa de finantare o constituie cresterea tarifelor la consumator - de parca eventualii investitori straini si-ar recupera capitalul avansat nu tot din cresterile de tarife! -, trebuie subliniat fara echivoc ca nu s-a vazut in vreo tara respectabila o strategie cu pretentii si sanse de infaptuire care sa fie finantata din banii altora, si nu din bani proprii!
