Pe aceeași temă
Urmatorul deceniu va fi decisiv pentru stabilizarea echilibrului climatic si, in consecinta, initiativele de reducere a gazelor cu efect de sera (GES) vor juca rolul crucial. Ele vor putea arata daca este sau nu posibil sa evitam o "interferenta umana periculoasa" cu ordinea climatica sau sa pastram actuala randuiala, cu oscilatii inlimite acceptabile. Astfel spus, sa mentinem concentratia in atmosfera de CO2inferioara pragului de 550 ppm (parti pe milion), fata de 280 ppm, cat era inainte de era industriala, sau de 380 ppm, cum este astazi. Miza esentiala o reprezinta implicarea in acest proiect a primilor doi mari emitatori de GES ai lumii si care provoaca peste 50% din poluarea atmosferica globala: China si SUA. In privinta acestora din urma, dupa o perioada de fronda anticlimatica de aproape 8 ani, se pare ca in viitorul apropiat Washingtonul va abandona aceasta pozitie obstructionista si se va inscrie in frontul ecoclimatic.
Contrar antecesorului lor, actualul presedinte G.W. Bush, toti cei trei actuali pretendenti la Casa Alba anunta ca vor face din reducerea emisiilor de GES o prioritate a mandatului lor, desigur, daca vor fi alesi.
Astfel, cei doi candidati la investitura democrata, Barack Obama si Hillary Clinton, au, in privinta problematicii ecoclimatice, programe asemanatoare, daca nu identice. Amandoi se angajeaza sa stabileasca o infrastructura care sa permita reducerea cu 80% a emisiilor americane de CO2in 2050, in raport cu nivelul din 1990.
In context individual, Obama promite sa investeasca 150 miliarde de USD, in urmatorii 10 ani, in tehnologii hibride - baterii si agrocarburanti de a doua generatie - si mai ales sa restabileasca "leadership-ul american in acordurile privind clima". La randul sau, senatoarea de New York propune infiintarea unei agentii federale de cercetare in materia surselor alternative de energie si o reducere cu 20% a consumului de electricitate pana in 2020, in raport cu proiectiile pentru acea data. Dar cel mai agresiv in domeniu, poate si spre a oculta imaginea negativa promovata in aceasta privinta de "inaintasul" sau republican la Casa Alba, ramane John McCain. Cu prilejul turneului european de la sfarsitul lunii martie, acesta a tinut sa-si asigure partenerii continentali de angajamentul sau ecoclimatic.
Mai mult decat atat, intr-un articol pragmatic, cu titlu semnificativ SUA-Europa, pact global: "In fata sfidarilor majore - de la fanatismul religios la climat -, democratiile trebuie sa-si intareasca alianta lor", publicat in ziarul Le Mondedin 20 martie a.c., senatorul si candidatul republican la alegerile prezidentiale americane aduce o perspectiva noua, optimista asupra posibilei strategii a Washingtonului vizand incalzirea globala, dupa 1 ianuarie 2009.
Pozitia lui McCain se afla in disonanta cu cea a actualului presedinte american, dar nu si cu ideile tuturor republicanilor, stiut fiind faptul ca, de exemplu, multi guvernatori, precum cel al Californiei, si o serie de primari ai acestui partid, acceptand originea "umana" si realitatea global warming, se pronunta pentru strategia abordarii sale pe calea reducerii emisiilor de GES. Pornind in construirea propusului Pact SUA-UE("liga democratiilor") de la spiritul Parintilor fondatori ai Americii, exprimat in Declaratia de Independenta, conform caruia trebuie sa observam "respectul datorat opiniei umanitatii", senatorul-candidat considera ca "responsabilitatea internationala semnifica, de asemenea, ca vom pastra casa noastra comuna".
Involuntar, aprecierea ne face sa ne aducem aminte de proiectul "casei comune europene"al lui Mihail Gorbaciov, din anii 1990, si, mai ales, de cel ecologist al "casei care arde"al ex-presedintelui francez Jacques Chirac, afirmat la Summit-ul privind dezvoltarea durabila, din 2002, de la Johannesburg.
La nivelul conceptiei, ideile surprind si devin aproape seducatoare; reactia la problematica incalzirii globale este considerata una in numele solidaritatii planetare (pericolele fenomenului "nu cunosc frontiere"); Proiectul Kyotoe acceptat total (reducerea GES devine prioritara si trebuie sa gasim un succesor Protocolului - "un sistem de schimb al drepturilor de emisie care sa traduca inevitabil impactul environmental, de o maniera economica responsabila"), iar ideea dezvoltarii durabile transpare via drepturile generatiilor viitoare (pentru a nu transmite nepotilor "o planeta degradata").
In spiritul reconcilierii cu Europa si al "Pactului global" preconizat, John McCain promite ca va face sa se adopte legi care sa vizeze reducerea GES, "dar aceasta nu va fi decat inceputul"si, in orice caz, va actiona pentru continuarea procesului Kyoto.
Nu este ignorata insa nici o mai veche teza americana, cea a angrenarii in "jocul ecoclimatic"a marilor tari-economii emergente: China, India si Brazilia, completata cu o alta a actualei administratii privind noile tehnologii, "dezvoltarea puterii si inovarii pietei"in scopul infruntarii sfidarilor environmentale. La un orizont imediat, o energie nucleara sigura si fara un impact asupra climatului este considerata un mijloc esential de ameliorare a calitatii aerului si de reducere a dependentei energetice fata de "sursele de energie straine". Din acest punct de vedere, atat SUA, cat si UEse confrunta cu o problema asemanatoare, fata de "acest mijloc de presiune in mana autocratiilor exportatoare de gaz metan si de petrol".
Prioritatile sunt evidente: americanii trebuie "sa accelereze ritmul in care sa se elibereze de dependenta lor fata de petrol", iar Europa trebuie sa se doteze cu o "mare politica energetica", astfel incat "monopolul rus al gazului si petrolului sa nu poata actiona ca un agent de influenta politica".
Semnale pozitive vin si din partea Chinei, unde ridicarea administratiei centrale de mediu la rang de minister si adoptarea unor masuri specifice "ecologiei de piata"naste sperante in privinta asumarii unor angajamente serioase si in privinta reducerii emisiilor de GES.
Astfel, proiectul unui "Pact ecoclimatic global" prinde din ce in ce mai mult contur.
