Societatea televiziunilor moarte

Brindusa Armanca 14.10.2014

De același autor

Parafraza din titlu nu este întâmplătoare: întocmai ca poezia clasică din filmul lui Peter Weir, Dead Poets Society, televiziunile publice din Europa au prins oarecare mucegai, chiar dacă este adesea un mucegai nobil. Trebuie găsit mentorul de excepție, ca profesorul Keating din film, interpretat magistral de Robin Williams, care să deschidă în fața publicului cutia magică.

Începând cu BBC, mediile publice caută de câțiva ani soluții noi pentru a menține au­di­ența, pentru a fideliza publicul, pentru a atra­ge public tânăr. Puse în fața unor piețe con­curențiale în schimbare, te­le­viziunile publice nu mai dețin de mult monopolul, iar avan­tajele inițiale se transformă în piedici. În vreme ce canalele de radio și televiziune private sunt actori în piața media, ce­le publice sunt instituții, cre­s­cute în timp, reglementate, sus­ținute parțial din bani pu­blici.

Societățile de televiziune și de radio foste „de stat“ din țările ex-comuniste au rămas, după un sfert de veac de la căderea Zidului Ber­li­nului, sub controlul netransparent al poli­ti­cu­lui, chiar dacă formal acestea s-au demo­cra­tizat. Cehia, Croația, Ungaria, România oferă câteva dintre exemple. Comportându-se ca ins­tituții cu programe pentru un public-na­țiu­ne, televiziunile publice au înțeles târziu că au­diența s-a fragmentat, că platformele s-au di­versificat, că privitul la televizor nu mai es­te o ocupație statică, ci publicul însuși a de­venit furnizor activ de informație. Era In­ter­netului a schimbat habitudinile și pretențiile de receptare. Flexibile, mediile comerciale s-au mișcat repede, au achiziționat din timp sof­tu­rile adecvate pentru a putea fi receptate on­line pe smartphone, tabletă, laptop. Televiziunea Română, de pildă, abia la mijlocul lui 2012 a oferit aplicații pentru re­cepția online pe TVR+, în vreme ce PRO TV și multe al­te canale aveau un avans de un an-doi sau mai mult. Mă­cinată de imensul deficit bu­getar și de conflictele politice, TVR stă mai la coada plu­to­nului, umilită de politicieni și prost condusă. Astfel rămâne departe de preocupările te­le­viziunilor publice europene, care își bat capul cu avansul tehnologic, cu independența jur­naliștilor, cu performanța într-o piață re­a­lă.

Ce ne facem cu tinerii? a fost subiectul ce­n­tral al unei conferințe organizate în capitala Su­ediei de EBU în parteneriat cu Universitatea din Stockholm. Țările nordice, Suedia, Nor­ve­gia, Danemarca, n-ar vrea să piardă ceea ce s-a obținut timp de decenii în construcția me­diilor publice: autoritate, reputație, încredere. Sondajele comparate arată însă o nouă rea­litate: dacă în 1995 peste 70% din publicul scan­dinav frecventa televiziunile comerciale, în 2013 audiența a scăzut cu 5 procente. Ci­frele de audiență a televiziunilor publice scan­di­­nave sunt și mai îngrijorătoare: 40% în 1995 și o pierdere de 10% în 2013. Ceva tre­buie făcut, și-a spus și BBC, modelul cel mai stabil și mai bine finanțat din Europa. BBC a ins­tituit un grup de creativi plătiți dintr-un „fond de risc“, a relatat Sharon Green, pentru a investiga piața, pentru a experimenta for­ma­te noi, atât pentru radio, cât și pentru tele­viziune. S-au născut podium.me, o platformă de exprimare a tinerilor, sau Faceți gălăgie!, emi­siune nouă de radio. Ei au plecat de la pre­misa că generația jocurilor pe net respinge autoritatea cu costum și cravată, nu vrea să privească televiziunea părinților, ci dorește divertisment high production, fascinație, ex­plo­rare dincolo de limite, viteză. „Tinerii de azi vor două crime în 30 de minute, în timp ce în anii ‘80 o crimă se rezolva în 20 de epi­soade“, nota cu umor Dennis Christensen de la televiziunea daneză. Televiziunea co­mer­cia­lă a înțeles mai repede. Talent-showurile au atins în România, ca peste tot, audiențe re­cord în rândul tinerilor. (Nativii) au talent a avut peste 60% public adolescent (14-16 ani) în Georgia, Moldova, Slovenia, peste 50% în Marea Britanie, iar Vocea... este în topul audienței publicului tânăr în Canada, Bulgaria, România, Filipine etc. (EuroData TV Worldide).Totuși, mediile publice nu pot schimba tabăra, susține Ulla Carlsson, directorul publicației Nor­dicom: nu pot deveni avocații generației, ci trebuie să rămână de partea părinților și a școlii, într-un efort educativ care nu exclude divertismentul și dinamismul dragi publicului tânăr. Inovația și creativitatea sunt invitate să ia parte la provocarea de a atinge publicul tânăr în știri, reportaj, talk-show, film do­cu­mentar sau de animație, divertisment.

Nu vine Apocalipsa pentru televiziune, a conchis Alexandre Callay de la EuroData TV. Până la urmă, chiar dacă azi fiecare are ecra­nul său și își trăiește parțial viața navigând în virtual, tot producție de televiziune caută, în­tr-o ofer­tă uriașă, de unde se poate alege ce­va diferit, ceva special, ceva interesant, ceva re­mar­ca­bil, ceva magic. Mediile publice tre­bu­ie să fie și ele acolo, dacă mai cred, ca să-l pa­­ra­fra­zăm pe John Keating, profesorul pro­di­gios din filmul Dead Poets Society, că „ima­ginile și ideile pot schimba lumea“. //

CITIȚI ȘI

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22