Secretul longevităţii

Mulţi dintre cei ce lucrează în domeniul psihologiei copilului îi poartă admiraţie şi recunoştinţă doamnei Florica Nicolescu, deşi nu a fost cunoscută public. Explicaţia: 2 ani în închisoare, fără mandat de arestare, fără judecată, fără sentinţă de condamnare, şi apoi 10 ani de interzicere în practicarea profesiei.

Florica Nicolescu va rămâne în mintea şi sufletul celor care au cunoscut-o ca un deosebit dascăl care a ştiut să lucreze cu copiii. Impresionant este faptul că acei copii de care s-a ocupat, pas cu pas, şi pe care i-a învăţat să se poarte cu normalitate în viaţa de zi cu zi recunosc că ea i-a făcut „om“.

Pentru cât de optimistă şi pozitivă a fost toată viaţa ei şi a rămas, ai crede că Florica Nicolescu a beneficiat de o viaţă liniştită, plină de mulţumire. Rămâi şi mai uimit de vitalitatea şi entuziasmul ei şi prin faptul că a putut ajunge până la 100 de ani, când ştii că a făcut 2 ani grei de puşcărie, fără mandat de arestare, fără judecată, fără sentinţă de condamnare.

Când vezi cât de ageră îi este mintea şi vie memoria eşti copleşit de admiraţie. Singurul ei fiu, Radu Nicolescu, doctor în matematică, este profesor de informatică la Auckland University, Noua Zeelandă, şi predă cursuri şi la Universitatea din Piteşti. A fost în ţară să-şi vadă mama astă-vară, dar nu a putut reveni pentru sărbătorirea zilei ei de naştere. Aşa că sărbătorirea s-a făcut într-un mod specific secolului XXI, prin video şi Internet, pe Skype.

Florica Nicolescu şi-a impus o disciplină a vieţii şi a muncii pe care o respectă şi azi. Dimineaţa, la trezire, bea un pahar plin cu apă, spune cu voce tare, de 20-30 de ori: „Mă simt din ce în ce mai bine, mă simt din ce în ce mai bine...“. Urmează gimnastica (la pat): fiecare articulaţie e dezmorţită. Fiecare picior e ridicat la 90 de grade. Apoi se lucrează abdomenul – culcat pe spate, genunchii îndoiţi, fundul sus-jos, sus-jos cu sprijin pe picioare şi umeri. Şi nici articulaţiile degetelor de la mâini nu rămân nemişcate. Ele sunt utile nu numai la mânuirea tacâmurilor, dar şi a pixului pe hârtie. Apoi alt mare secret: citeşte în fiecare zi o oră, scrie cu mâna câteva rânduri şi memorează ceva, 5-10 cuvinte dintr-o limbă străină, o poezioară. Aceasta este gimnastica minţii, ceea ce ne-a recomandat şi nouă, nepoţilor, când am devenit copii mai mărişori.

Recent a publicat o carte, Mamă, ajută-mă să cresc. Acesta este un manual pentru mama celor 7 ani de acasă. Acei ani pe care nicio altă metodă nu o poate înlocui. Acei ani, între 0 şi 7, în care educaţia susţinută în cadrul familiei copilului, educaţia timpurie, este cea mai eficientă la copil. Cartea e scrisă în aşa fel încât orice mamă să o poată citi şi înţelege cu uşurinţă, în termeni simpli, iar termenii de specialitate sunt şi ei explicaţi pe înţelesul tuturor. O carte de sfaturi practice pentru ce trebuie să facă sau să nu facă o mamă cu copilul ei în diferite ocazii.

Pe plan profesional, Florica Nicolescu a avut două realizări excepţionale: prima – manualele (Abecedarul şi Aritmetica) la care a lucrat împreună cu dr. Florica Bagdasar; şi a doua – lucrul cu copilul.

Abecedarul pe care cele două l-au creat a fost o mare schimbare în metoda de învăţare a cititului şi scrisului în România. Şi a fost interzis. Abecedarul Carte pentru toţi copiii este un manual foarte bun. A suferit din cauza calităţii de a fi bun. Informaţia pe care o dă abecedarul este foarte intuitivă, desenele sunt simple, directe, le înţelegi, te fac să le priveşti, te îndeamnă să mergi mai departe să înveţi să citeşti. Pe fiecare pagină există şi ovalul cu litere desenate simplu, fără înfloriturile care se făceau la acea dată. Înveţi o literă, asociată de un cuvânt, şi, privind ovalul, vezi că litera are mai multe forme: literă mică şi literă mare, de mână şi de tipar. Simplu şi simultan. Le „fotografiezi“ dintr-o privire şi ţi s-au întipărit în memorie.

Florica Nicolescu şi Florica Bagdasar au introdus şi scrierea verticală, simplificată, nu cea caligrafică, cu linie gros-subţire şi înflorituri ale literelor cum se preda în şcoli în România de atunci. Cele două Florici au elaborat o lucrare ştiinţifică bazată pe un studiu intens la Academie a formei de alfabet folosit de cei pentru care scrisul este instrumentul de lucru. Din 200 de texte cercetate, au constatat că modelul de alfabet folosit de aceştia este total diferit de cel învăţat în şcoli. Astfel, scrisul înclinat la dreapta apare la 26% dintre cazurile studiate, scrisul vertical la 64%, iar scrisul înclinat la stânga la 10%. Figuri reprezentative din viaţa noastră culturală – Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, Creangă şi alţii - folosesc scrisul drept simplificat. Scrierea simplificată, dreaptă, cu poziţia dreaptă a corpului şi a caietului oferă şi copilului stângaci stabilitate.

Tot atunci, cele două Florici au introdus folosirea creionului şi a maculatorului, renunţând-se la tăbliţă şi condei. Deşi metodele şi lucrările elaborate de dr. Florica Bagdasar şi Florica Stafiescu (Nicolescu) au fost primite cu mult entuziasm de către învăţători şi apreciate chiar şi de inspectorul rus din Ministerul Învăţământului ca fiind metode active de lucru, introducerea lor în şcoli a fost interzisă, fiind considerate metode decadente, inspirate din Apus. Autoarele au fost acuzate de „imperialism prin pedagogie“ şi Florica Nicolescu a fost închisă.

Metoda celor două Florici, Nicolescu şi Bagdasar, de lucru cu copilul handicapat a fost excepţională. Li s-a spus că în România nu există copii handicapaţi. A urmat apoi un cumplit articol în Scânteia (18 ianuarie 1953).

Florica Nicolescu a făcut, din copiii de care s-a ocupat, oameni. Vara, îi aducea pe copiii aceştia cu probleme mintale şi de comportament la Fedeleşoiu şi îi punea împreună cu fiul şi nepoata ei şi cu alţi copii normali din sat. Copiii cu dizabilităţi învaţă prin imitare. Pot să memoreze, dar au capacitate limitată de a gândi. Florica Nicolescu a lucrat cu copiii aceştia până pe la 17-18 ani.

Este o tânără în sat. Mai vine uneori la casa unde stă vara Florica Nicolescu şi spune: „Doamna Nicolescu m-a făcut om“. A fost un copil abandonat. A fost dată la casa de copii. Devenise ca un animal sălbatic. Bunicii au auzit că ar fi în sat această persoană care ştie cum să se ocupe de copiii cu probleme. Au luat fata şi au adus-o la Florica Nicolescu. Florica Nicolescu a consultat-o, a încercat tot felul de teste, de metode ca să vadă cum se comportă copilul. Dar fata nu reacţiona, era complet inertă. Atunci Florica a spus: „O să încerc şi testul durerii“. A luat un elastic, i l-a pus pe braţ şi a început să strângă, din ce în ce mai tare. Copilul stătea în continuare ca lemnul. Şi, la un moment dat, când strânsoarea a devenit prea puternică, şi-a schimonosit puţin faţa. Atunci Florica le-a spus bunicilor: „Există speranţă. A reacţionat“. Şi a început s-o ia cu uşurelul, încetişor, a făcut-o să vorbească, a învăţat-o să mănânce singură, să se îmbrace, să-şi lege singură şireturile de la pantofi (o mare problemă pentru copiii cu deficienţe mintale). A învăţat-o să scrie şi să citească, să socotescă, să se comporte, să aibă maniere normale în viaţa de zi cu zi.

În România de azi s-a înfiinţat, în 2006, prin Ordinul ministrului Sănătăţii, Centrul Naţional de Sănătate Mintală (CNSM) care are ca obiect de activitate monitorizarea şi coordonarea reformei serviciilor de sănătate mintală din România. În acest sens, CNSM a stabilit relaţii de colaborare cu toate organismele şi ONG-urile care în aceşti ani au dezvoltat programe care, integral sau în componentele lor, au implicat diverse aspecte ale domeniului sănătăţii mintale.

Pentru stabilirea adevărului istoric, trebuie să menţionăm contribuţia de pionerat a dr. Florica Bagdasar şi a Floricăi Nicolescu (Stafiescu) care au înfiinţat primul Centru de Igienă Mintală din România, pentru copii. Metodele de lucru utilizate în folosul copilului cu nevoi speciale au fost socotite, la vremea respectivă, metode decadente, imperialiste, antiştiinţifice, pe scurt, cele două au fost acuzate de „imperialism prin pedagogie“. Centrul de Igienă Mintală a fost închis şi dr. Florica Bagdasar a fost destituită. Florica Stafiescu Nicolescu a suferit 2 ani de închisoare şi 10 ani de interdicţie de a profesa.

În toate domeniile există deschizători de drumuri şi martiri. Istoria şi oamenii trebuie să le recunoască contribuţia, să-i aprecieze şi să-i aşeze pe locurile care li se cuvin.

Prof. dr. ILEANA COSTEA
(CSU, Northridge, SUA) şi
DOINA ŢETCU, diplomat în fizică atomică (Bucureşti, România)

(Fragmente dintr-un articol publicat 
pe siteul www.omnigraphies.com)