Categorii

Site-uri recomandate

Anvelope vara

Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine

Pariuri sportive online

Poker Online

Adauga anunturi gratuite de mica publicitate

Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania

Oferte Litoral

Inchirieri auto

Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza

Sports Cars

Implants dentaires

Implanturi dentare Bucuresti

Anvelope - de sezon la preturi promotionale

Cadouri

Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari

Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine

Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop

Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

Perspective | Editie scrisa

07.07.2009

Scriptura din maieuri (Arena)

de Traian Ungureanu & T.r.u.

7 comentarii

Cupa Confederaţiilor. Miracol? 2–0 pentru SUA, apoi 3–2 pentru Brazilia. Pe maieurile lui Kaka şi Lucio scrie: I Love Jesus. Echipa cade în genunchi şi se roagă. La centru.

Un maieu declamă în public. Înscrisul îi făgăduieşte lui Iisus pe Kaka şi pe Lucio. Lumea continuă să creadă – în ateismul ei strâmt – că brazilienii s-au născut cu un picior în plus şi cu un rist mai fin. Lumea greşeşte. Anatomia şi alte ştiinţe prea exacte spun că Brazilia face fotbal din exces de perfecţiune trupească. Şi intoleranţă la logică. Nicio regulă nu supravieţuieşte, în prezenţa unei mingi şi a două picioare de brazilian. Brazilienii înşişi cred cu totul altceva: fotbalul e jucat de ordinea lumii, iar ordinea lumii e dictată, cu pauze lungi şi greşeli de punctuaţie anume alese, de El. Brazilienii ştiu că joacă prin voia instanţei divine. De aici, începe scandalul.

Panteonul brazilian e un Congres dezorganizat. Deasupra, unde se vede pietatea cuminte à la Kaka şi Lucio, totul pare banal. Kaka vine dintr-o familie neoprotestantă model şi a absorbit credinţa rectilinie în „parteneriatul“ cu Iisus. Lucio şi-a găsit credinţa, în timp ce se iniţia, alături de nenumăraţi fotbalişti brazilieni, în cachaca (un rachiu naţional parfumat) şi ocupaţii carnale, facilitate de superba trupă de sprijin a Evei, dăruită de Domnul brazilienilor. Lucio şi Kaka s-au întâlnit pe creasta valului neoprotestant care împinge catolicismul brazilian pe o linie secundară.

Povestea începe în 1984, cu Atletas de Cristo, un cult fondat de Joao Leite şi Baltazar, doi jucători proaspăt convertiţi. Atletas de Cristo a crescut fabulos, dintr-un motiv elementar: dă direcţie.

Precizia psiho-topografică e vitală în ţara promiscuităţii vesele şi a amalgamurilor nelimitate. Dedesubt, în subsolul mitologic brazilian, nu există niciun minereu pur şi nicio galerie dreaptă. Catolicismul portughez a debarcat în 1500 şi, de atunci, o duce într-o împreunare. Cultele sclavilor africani, riturile magice ale spaţiului nemărginit brazilian şi emigranţi europeni expulzaţi de propriile febre vizionare s-au revărsat într-un catolicism disponibil. Fătul semiafrican al acestei istorii de desfrâu e cadomble – o parafrază religioasă supraîncărcată de ritual. O mulţime de orixas – zeităţi harnice într-ale miracolului – ascultă de Exu şi Ze Pilandra, două spirite, amatoare de sacrificii şi libaţiuni torenţiale. Bahia, cel mai afro stat brazilian, a rămas fidel acestei religii care are timp de fotbal şi dă cluburilor preoţi – vraci – (pe hârtie) maseuri. Niciun meci fără broaşte îngropate în spatele porţii. Nicio şedinţă tactică fără avizul lui Exu. Povestea e mai complicată.

Pe la 1860, Allan Kardec, iluminist francez antrenat în „ştiinţa“ comunicării cu spiritele, face furori. Brazilienii importă „espiritismo kardecismo“ şi îl vâră, într-un menage à trois necondiţionat, alături de cadomble şi catolicism. Rezultat: umbanda, un produs religios, gata de orice prestaţie.

Clasele de mijloc catolice se repliază şi aşază ambele arătări (cadomble & umbanda) sub titulatura macumba – generic derizoriu şi un pic speriat. Carnalvalul religios se ramifică pe toate pistele. Vestitul Mario Zagallo conduce Flamengo din spatele unei statuete a Sfântului Anton din Padova. Altarul Naţional, de la Aparecida (Madona Aparecida e patroana Braziliei), adună săptămânal 100.000 de credinicioşi. O treime aduc ex-voto-uri cu număr pe spate: tricouri ale lui Botafogo, Vasco da Gama sau Corinthians - după meciuri câştigate prin serviciile Madonei. Vasco da Gama a construit o capelă enormă în stadionul Sao Januario. Da, Lucio şi Kaka au găsit o formulă de cult aproape sanitară, dar vestiarele braziliene gem de jucători ţintuiţi în superstiţie: tricoul învingător nu se spală, portarii („sfinţii“ – cum le spune tribuna) trebuie să intre cu un picior sau cu o mână în poarta adversă, autobuzele de club nu au voie să dea înapoi.

Acesta e cazanul confesional pe care protestantismul l-a surprins în clocot. Din anii ’80, o Brazilie presată de modernizare a simţit nevoia simplificării eficiente. De aici, maieurile declamative ale lui Kaka şi Lucio. Viaţa orgiastică a Braziliei s-a retras într-un conformism la fel de radical. Kaka a mărturisit că a fost virgin până în noaptea nunţii. Într-o ţară în care sexul e parte a copilăriilor reuşite, replica lui Kaka e nu mai puţin extremă. Devoţiunea continuă. A se citi Scriptura din maieuri. //

Comentarii (7)

Adauga comentariu