Schimbarea la faţă a vechilor islamişti?

Mai peste tot în statele Primăverilor arabe, speculând vidul politic lăsat în urma liderilor autocraţi, Frăţia Musulmană a devenit beneficiara procesului de democratizare. Adânc ancorată în societate, călită în lupta împotriva vechiului regim, Frăţia este singura forţă care impune imediat respect şi legitimitate politică. Promovează agenda unei societăţi pioase, conservatoare, care foloseşte metodologia democratică, dar nu şi liberalismul. Să fie debutul unei ierni islamiste?

Într-un editorial publicat în Washington Post, Olivier Roy, un reputat expert european în problemele islamului, conturează o viziune alternativă şi mai deloc pesimistă. Pentru profesorul francez, fundamentalismul de ieri nu mai este reprezentativ pentru islamiştii de astăzi. Dimpotrivă, aceştia din urmă sunt prezentaţi ca nişte realişti pragmatici. Ei nu mai sunt propovăduitorii jihadului şi înţeleg limitele constrângerilor geostrategice, precum imperativul conservării păcii cu Israelul. Aceştia formează mai degrabă o clasă de mijloc burgheză care a beneficiat din plin de liberalizarea economiilor locale din ultimele decenii. În plus, au extras lecţiile potrivite din falimentul ideologic al vechilor autocraţii, dar şi din succesul turcesc al mişcării AKP - exponenta unei burghezii islamice. Prosperă, globalizată, inovativă, pro-business, favorabilă pieţelor, dar în acelaşi timp pioasă, conservatoare, reflectând o morală publică şi privată inspirată de preceptele islamului moderat. O reţetă considerată de observatori drept o formă islamică a eticii „calvine“ (combinând pietatea religioasă cu antreprenoriatul agresiv) şi un model ideal pentru Frăţia Musulmană.

Islamiştii „primăverilor“ au fost aleşi pe o platformă care propune o agendă cu deziderate foarte clare: stabilitate, buna guvernare şi o economie performantă. Iar pentru a-şi conserva electoratul aflat cu mult dincolo de nucleul dur al susţinătorilor Sharia, Frăţia trebuie să ofere rezultate care să combine o agendă reformistă cu discursul conservator orientat spre tradiţie, valori, familie. „Acest amestec de modernism tehnocratic şi valori conservatoare este marca lor specifică, astfel că denunţarea multipartidismului şi legalităţii ar înstrăina o mare parte din electoratul lor, într-un moment în care nu au nici un mijloc de a confisca puterea. Ei trebuie aşadar să negocieze şi să livreze. Electoratul lor vrea stabilitate şi pace, nu revoluţie“, spune Olivier Roy. În cele din urmă, democraţia şi imperativele guvernării vor transforma Frăţia Musulmană la fel cum, în trecut „Biserica Romano Catolică a sfârşit prin a accepta instituţiile democratice“.