Sansa guvernului Boc

Guvernul Boc, cele doua partide care l-au format (PD-L si PSD), cat si presedintele Basescu care a "nasit" aceasta de neconceput pana de curand intelegere nu mai au acum cale de intoarcere. Am spune chiar ca nu mai au nici vreo iesire "laterala"! Sunt legati unii de ceilalti, prizonieri unii altora, cel putin pentru un an, la bine si la rau. Pot sa se dispretuiasca, sa se antipatizeze sau, dimpotriva, sa se respecte. Pot sa-l admire pe presedinte sau sa se teama de el; orice ar fi, nu mai au incotro: singura optiune – fuga inainte. Nu-si mai pot permite, cel putin deocamdata, dispute vijelioase, scandaluri, dezordine. "Razboiul dintre palate" – istorie deja! Vrajba presedintelui cu parlamentul celor "322" – ceva din alta viata! Suspendari, "biletele" – parca nu s-a intamplat niciodata nimic!
Motivul este chiar cel care, in parte cel putin, a dus la aceasta coalitie improbabila si scandaloasa, pana la un punct: criza economica. O criza pe care nu a creat-o guvernul Tariceanu, dar pe care guvernul Boc – cel putin asa i se cere – va trebui sa o gestioneze. In realitate, prea multe guvernul nu poate face. Asa cum guvernul Tariceanu nu a prea avut niciun merit in cresterea economica din ultimii ani, nici guvernul Boc nu are prea multe instrumente pentru a contracara criza de acum. Romania e o tara deja bine conectata la sistemul economic international, mai ales cel european, dar prea slaba pentru a fi un actor activ in acest sistem. Ea depinde de marile economii – la bine si la rau. Si e probabil ca, deoarece suntem mai mici, contrastul dintre bine si rau e mai mare decat in alte parti. Suntem asadar "suspendati" de soarta celor mari: le merge lor bine sau multumitor; economia romaneasca "duduie", iar guvernele respective se falesc cu rezultate unice. Apar dificultati internationale? Economia romaneasca vine in picaj. Cine e acuzat de incompetenta? Desigur, tot guvernul respectiv.
In aceasta situatie, singurul lucru pe care il poate face un guvern responsabil e sa nu faca nimic iresponsabil. Stim bine ce nume poarta acum responsabilitatea: austeritate bugetara. Promisiuni electorale? Bucurati-va sa nu fie respectate!
Si mai e ceva important: sa existe o buna imagine de unitate. Guvernul trebuie sa dea sentimentul coerentei, unitatii, competentei, autoritatii. Sa dea impresia ca se lupta vitejeste cu criza. Sa para ca e in control si ca stie bine ce face. Sansa lui si a tuturor politicienilor care il sustin sau il formeaza e una singura: sa arate ca pot conlucra si coopera eficient, desi apartin unor partide diferite, chiar adversare. Nu inseamna ca, in realitate, trebuie sa si aiba toate aceste insusiri si, oricum, nu va conta prea mult, pentru iesirea din criza, ceea ce ei vor face bine, dar important este ceea ce va crede publicul ca fac bine. Asta fiindca majoritatea oamenilor in Romania crede ca guvernul conduce si decide efectiv, fara a-si da seama ca puterile impersonale ale economiei si integrarii internationale sunt cele care dau tonul de baza.
Oricum, pe fondul scandalurilor trecute, putina liniste guvernamentala va avea un efect benefic. Un guvern ceva mai impersonal, o coalitie fara scandaluri, un presedinte care nu-si ataca regulat premierul sau pe ministri – iata ceea ce a parut cu neputinta in Romania. Dar acum destinul politic al principalilor actori politici e direct legat de pastrarea unei atmosfere calme. Si nu ma indoiesc ca si rosii, si portocaliii o stiu prea bine. Vom datora atunci crizei un oarecare plictis mediatic? E de sperat. N-ar fi, poate, cel mai rau efect al acestui rau!