Sacrificiul este necesar, dar guvernul ne va demonstra dacă merită

Imediat după declaraţiile publice ale preşedintelui, au apărut şi calculele legate de sumele care vor fi economisite la bugetul de stat. Nu sunt deloc neglijabile şi ele pot însemna un sprijin esenţial pentru economie.

Dar în urma acestor declaraţii, aşteptate de altfel, şi calcule, se naşte imediat întrebarea: în ce măsură sumele rezultate din economisire vor fi direcţionate acolo unde trebuie? Şi aceasta pentru că experienţa ultimului an ne arată că mare parte din sumele care ar fi trebuit să meargă spre investiţii, provenite din împrumuturile externe, au ajuns în cu totul altă parte.

O întrebare secundară este următoarea: banii economisiţi prin reducerile prezentate de preşedinte vor fi orientaţi spre investiţii şi spre plăţile către firmele care derulează contract în mod nediscriminatoriu sau vor fi orientaţi în sistemul clientelar de care este legat atât de mult şi actualul guvern (după tradiţia tuturor partidelor autohtone)?

Numai depăşind această problemă, economisirea va fi cu adevărat benefică. Dacă nu, va avea acelaşi efect ca şi cheltuirea banilor împrumutaţi de la FMI. Adică, dacă nu zero, cam pe acolo.

La aceste întrebări pe care şi le pune orice cetăţean de bună credinţă trebuie să răspundă guvernul cât mai corect posibil. Nu prin declaraţii, ci prin măsuri clare şi rezultate reale.

Din păcate pentru guvern, indiferent care ar fi realitatea, evenimentul de joi seara, fără să aibă acest scop, adânceşte şi mai mult percepţia că nu are suficientă voinţă politică şi de aici şi lipsa de voinţă de a asuma măsuri, chiar dacă foarte drastice, necesare şi apoi să le şi aplice corect.

E adevărat că măsurile anunţate de preşedinte trebuie să treacă prin Legislativ. Dar şi acest următor pas va avea acelaşi efect: să demonstreze că partidele care se află la guvernare au voinţă reală de a face reformă sau să erodeze şi mai mult credibilitatea acestora, în mod special a PDL şi, în particular, a Guvernului Boc.

Sunt măsuri necesare. Dar eficienţa lor depinde de modul în care vor fi aplicate şi apoi cum vor fi gestionaţi banii rezultaţi în urma lor. Este cât se poate de limpede pentru toată lumea că măsurile în sine sunt doar primul pas. Decesivă va fi însă gestionarea economiilor rezultate. Aşa cum împrumutul de la FMI şi Uniunea Europeană au fost măsuri necesare, dar gestionarea sumelor astfel dobândite nu a creat rezultatul firesc. Nu s-a simţit în investiţii, în economia reală. Iar piaţa locurilor de muncă nu a înregistrat nicio schimbare în bine, dimpotrivă. Chiar dacă, în acordul de împrumut, statul se angajase să investească astfel banii împrumutaţi încât să creeze noi locuri de muncă.

Sacrificiul pe care îl presupun aceste măsuri este mare pentru categorii sociale foarte importante, dar contează foarte mult ca el să merite făcut. Sunt măsuri care invită la solidaritate, dar implică foarte mult responsabilitatea şi voinţa reală a guvernului de a gestiona implementarea lor. Şi în acest sens nu trebuie uitată remarca preşedintelui cu modul în care banii sunt alocaţi pentru diferite contracte investiţionale. Aici e vorba de transparenţă. Or, transparenţa nu este un capitol la care actualul guvern să fi vrut să exceleze (ca de altfel toate guvernele postdecembrite, în general).