Remanierea la o primă vedere

Opoziţia nerăbădătoare a tot ameninţat, de-a lungul întegii veri – şi încă ameninţă –, cu moţiunea. Şi pentru că guvernul nu a fost demis – aceasta fiind una dintre variantele propuse şi pedeliştilor pentru a fi votată –, opoziţia a primit un cadou prin această remaniere, căci nu a dispărut obiectul muncii de câteva luni încoace. Această unire de partide atât de mult s-a concentrat şi se concentrează pe această moţiune, care va veni, încât nu a reuşit să prezinte nici cea mai vagă idee de variantă la ceea ce a făcut guvernul până acum ca ţara să depăşească marasmul politic, social şi economic în care se află.

Cert este că, cu toată agitaţia guvernului, ceea ce a rezultat nu este decât o fiscalitate şi mai mare, iar situaţia sectorului bugetar este la fel, dacă nu chiar mai împovărătoare pentru un buget din ce în ce mai subţiat.

Dincolo de toate astea, la o primă vedere, unii ar spune că au căzut capete, dar mai degrabă percepţia este aceea că au fost sacrificaţi niscaiva oameni pentru ca să se mai spele din imagine, dar e greu de prevăzut dacă mişcarea va avea efect. E adevărat că primele capete au fost ale miniştrilor cu o prestaţie sub orice critică, dar şi ale miniştrilor contestaţi în partid, membrii de rang 1 în PDL. Astfel că se crează convingerea că se poate vorbi şi de o rotire de cadre, căci nume prea puţin vehiculate până acum au trecut în eşalonul întâi, chiar dacă au ceva controverse în spate.

Noua echipă pare destul de pestriţă, urmează să se verifice şi competenţa, mai ales că este vorba de schimbarea care a avut în vedere ministerele cu cele mai mari probleme: Finaţe, Economie, Agricultură, Muncii, Comunicaţii şi Transporturi. Desigur, aici se poate trece cu vederea şi Sănătatea, dar calculele lor nu au ţinut cont de percepţia generală că şi aici situaţia este la un pas de catastrofă. Aşa că d-l Attila a rămas să păstorească pe mai departe un sistem cu mari probleme, acelaşi lucru făcând şi Funeriu cu Educaţia, la fel de bine cotată. Două ministere şi două sisteme într-o veşnică reformă şi cu o situaţie din ce în ce mai dificilă – cam aşa s-ar putea descrie Sănătatea şi Educaţia.

Şi pentru că scena pe care s-a jucat ultimul act a fost ceva mai largă, nici Preşedinţia nu a scăpat neimplicată. La unison, mai toată lumea înţelege că dacă Premierul nu a acceptat schimbarea de guvern, de o remaniere mai hard nu a putut scăpa şi că lărgirea remanierii şi asupra miniştrilor Berceanu şi Videanu e tocmai rezultatul unei presiuni a celor care sunt legaţi mai mult sau mai puţin de Cotroceni.

Odată lista remaniaţilor anunţată şi oficializată, liniştea nu a venit în PDL, ci au apărut imediat vocile critice  de serviciu la adresa premierului şi a guvernului – Preda, Voinescu şi Lăzăroiu –, care nu apreciază această ultimă variantă. De altfel, nici preşedintele nu pare să fie extrem de încântat, dar deocamdată nu a făcut declaraţii în acest sens, ci doar a invitat echipa guvernamentală în noua sa formă să-şi facă datoria, chiar în cadrul ceremoniei de inverstire.

Toate aceste reacţii par să întărească o altă percepţie destul de negativă despre PDL şi guvern: nu este decât o reglare de conturi sau o rotire de cadre şi în niciun caz actuala remaniere nu înseamnă crearea unei echipe capabile să facă ceva mai consistent pentru depăşirea stării actuale.

Cert este că agitaţia politică a influenţat imediat piaţa şi se resimte destul în numărul de lei care trebuie să facă sumă mai mare pentru a echivala valutele nu doar cele forte, cât şi cele regionale. E doar o reacţie de moment. Contează însă efectul pe termen mediu. Dar asta e la o primă vedere.

Înşirând numele noilor miniştri, mai niciunul nu iese din rând, consacrând acelaşi calapod: un grup de politicieni (gurile rele chiar îi numesc politruci), care nu prea ne face să credem că au expertiza necesară pentru mandatul primit. Să sperăm că e doar o părere de primă vedere.

Deşi nu ar trebui să fie contabilizată, dar contează şi o ultimă percepţie legată de această remaniere: PDL vrea să mai recâştige din procente şi făcând schimbările speră că mai spală din păcatele care au făcut ca doar în ultimele zile să piardă peste 4 procente din susţinătorii săi de mai înainte. E greu de crezut, dacă e realitate, că ultima „mişcare“ are acest scop. E destul de tărzie şi pe un fundal nu tocmai favorabil, cu nume nu tocmai curate.

Oricum, noul guvern are ca primă temă să repare oalele sparte de curând şi apoi să treacă serios la treabă. Cam prea multe aşteptări pentru această echipă – spun analiştii –, dar noi sperăm să fie o percepţie de primă vedere, chiar dacă sunt destul de multe aspecte care ne poat face să fim de acord cu ei.