Categorii

Site-uri recomandate

Anvelope vara

Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine

Pariuri sportive online

Poker Online

Adauga anunturi gratuite de mica publicitate

Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania

Oferte Litoral

Inchirieri auto

Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza

Sports Cars

Implants dentaires

Implanturi dentare Bucuresti

Anvelope - de sezon la preturi promotionale

Cadouri

Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari

Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine

Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop

Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

Politica | Editie scrisa

07.09.2010

Remanierea, din lac în puţ

de Andreea Pora

13 comentarii

Prima fisură majoră dintre Băsescu şi Boc. Primul paragraf lizibil din actul de deces al PDL. Prima înfrângere oficială a preşedintelui în actualul mandat. Aşa arată remanierea.

Desigur, mulţi vor spune că tripleta a fost lăsată într-un picior. Unul solid însă, dacă ţinem cont că e vorba de Blaga, omul cu „Doi şi un sfert“ în parohie, cel care dirijează cu mână de fier hăţurile filialelor şi care şi-a implantat omul la Economie. Ei da, e o victorie din punctul acesta de vedere. Una pe gustul poporului din sondaje, care voia cele două capete de „moţoci“ şi, spre puţina satisfacţie a preşedintelui, care îşi face socoteala că prin debranşarea celor doi de la conducta bugetaro-clientelară va întări poziţia „reformiştilor“ în războiul pentru putere din PDL.

Unul care se anunţă feroce şi cu mult sânge pe treptele din Modrogan. Deci, singura parte bună a remanierii, din perspectiva raportului de forţe în PDL via preşedinte, ar fi înlăturarea celor doi „grei“, Videanu şi Berceanu (o revanşă după tentativa similară ratată, din decembrie 2008). Cât despre Şeitan şi Vlădescu, două mediocrităţi cu cotiere ponosite de atâta frecat bilanţurile de venituri-cheltuieli şi legile pe post de storcător de bani, singurele lor filosofii economice, trebuiau debarcaţi de mult.

De altfel, Şeitan şi-a semnat singur condamnarea, odată cu normele de aplicare la Ordonanţa drepturilor de autor. Cea cu trei cozi la trei ghişee. Iar Vlădescu a lăsat moştenire nu doar negocierile cu FMI, ci şi un Cod fiscal pe site, precursor al impozitării progresive, chintesenţă a gândirii social-democrate. Finanţistul a semnat, probabil, un contract de drept de autor cu televiziunile mogulilor, cărora le-a oferit pe tavă un biftec din care vor ronţăi săptămâni. Asta ca să nu-l uite lumea prea repede.

În rest, remanierea seamănă cu testamentul încheiat la nervi, prin care îţi laşi moştenire procentele duşmanului. Adică opoziţiei, în cazul de faţă. Care nici nu se aştepta la aşa cadou. Un guvern cu un corupt cu NUP (Ariton), cu un dinozaur (Tabără), doi traseişti (Botiş - fost PSD, şi Vreme - fost PNL). Mai toţi iluştri necunoscuţi, extraşi din abisul mediocrităţii de partid. În paranteză fie spus, aştept cu nerăbdare guvernul din umbra crizei, marca PSD-PNL, pentru a vedea ce stele ale competenţei vor străluci pe firmament, altele decât Niţă, Adomniţei, Andronescu, Chiuariu, Sârbu sau Vosganian.

Cu ce sunt înlocuitorii mai buni decât remaniaţii doar Boc, tripleta şi sforarii partidului pot spune. Cu ce sunt mai proşti se va vedea în curând. Pentru că e greu de crezut că aceştia sunt marii profesionişti care au stat pitiţi în eşalonul trei al PDL, fără ca nimeni să îi depisteze până acum. Dacă nu după vreo iniţiativă legislativă revoluţionară, măcar după vreo luare de cuvânt în plen sau în comisii. Sau, in extremis, prin vreun talk-show. Când nimic nu te face remarcat ca politician, fie eşti o victimă a conspiraţiilor, fie eşti incompetent, fie timid. Şi atunci numirea ca ministru în vremuri de criză se datorează altor raţiuni. Cum ar fi faptul că urmează să fii folosit în lupta pentru putere din PDL, prin intermediul şefilor de filiale care te-au propulsat. Oricum, background-ul unor miniştri, atâta cât este el prin CV-uri, ridică mari semne de întrebare: zero la iniţiative legislative, asta dacă nu punem la socoteală Ziua rugăciunii şi interzicerea clonării ale lui Ioan Botiş, dar plus la prestaţii pentru deconcentratele şi concentratele Guvernului Năstase. Să fie o întâmplare că Ariton a fost şef Petrom pe vremea PSD, că Ialomiţianu a condus Direcţia Financiară Braşov tot în acele timpuri năprasnice, iar Botiş a schimbat carnetul roşu pe cel portocaliu de abia în 2008? Aşadar, marea reformă şi ieşirea din criză urmează să fie puse în operă de aceşti domni.

Şi aici ajungem la adevărata problemă a remanierii: numirile nu constituie victoria niciunei tabere din PDL, ci înfrângerea comună. Au fost calea de a evita oficializarea conflictului dintre Băsescu şi Boc. Este, deocamdată, remiză. Preşedintele i-a cerut lui Boc demisia, a obţinut, sub presiune, cu Udrea vârf de lance, remanierea lui Videanu şi Berceanu. A primit în schimb un guvern mai slab decât precedentul. Pe care a fost obligat să-l accepte dacă nu voia război la scenă deschisă.

Rezultatul va fi, în situaţia mai mult decât probabilă a insuccesului, că PDL, guvernul şi Băsescu se vor scufunda împreună. Dar cu fruntea sus, cum recomanda preşedintele la Cireşica.

Care au fost socotelile lui Boc, conştient probabil că merge spre dezastru cu un astfel de guvern, greu de spus. Doar viitoarele alegeri din PDL pot fi o motivaţie plauzibilă. Evident este că Boc nu a avut curajul nici de a i se opune până la capăt lui Băsescu şi să ducă PDL şi guvernul pe cont propriu, nici să lase locul liber pentru un tehnocrat, aşa cum voia preşedintele. A încercat să împace, în stil propriu, şi capra, şi varza, ieşind cu un guvern varză. Tot evident este că nici Băsescu nu a mers până la capăt; risca nu doar izolarea completă la Cotroceni şi eventuala suspendare, ci şi ridicolul.

Pentru că principalul responsabil de întreaga situaţie este preşedintele. Eşecul i se datorează. Consecvent în a crede că loialitatea ţine loc de competenţă, autoritate, fermitate şi viziune economică, dar inconsecvent în urmărirea principiilor, presupunând că ele chiar au existat. Ezitant în marile războaie, dar hotărât în cele de uzură. Temător în a folosi sabia pentru a tăia nodul gordian, a operat cu forfecuţa de unghii. Incapabil să adune adevărate competenţe în jur, a căpătat încet-încet mentalitatea gospodinei care îşi notează toate cheltuielile în carneţelul de sub vraful de cearceafuri din şifonier. Dar care ezită să-şi pleznească în mod egal toţi fiii risipitori. Slăbiciunea lui Boc, prins acum în plasa baronilor, i s-a întors împotrivă.

Preşedintele-jucător a schimbat balonul din piele pe unul din cârpe, într-un meci în care are toate şansele să stea, până la final, pe banca de rezerve. Acolo va avea timp să lectureze draful proiectelor de reformă pe care partidul şi noul guvern nu pot, nu vor şi nu mai au când să le pună în practică.

Dacă eşecul guvernării nu ne-ar ţine pe toţi la coada Europei şi în miezul crizei, nu ar avea, zău, nicio importanţă decizia unei remanieri-frână. Ar fi doar treaba lor. Dar în faţa perspectivei ca opoziţia să ajungă la putere cu al său guvern de criză şi să pregătească anticipatele umflându-şi clientela hămesită şi remărind salariile şi ajutoarele-pomană pe seama deficitului, atunci „tripleta guvern - PDL- Băsescu“ este direct responsabilă. Şi îşi va merita soarta, oricât de tristă ar fi ea. //

Comentarii (13)

Adauga comentariu