Reguli

Primul e o productie sub-mediocra, cu peregrinari dintr-o parte in alta a Asiei (Turcia-Coreea), din care nu ramai cu nimic, al doilea nu chiar asa catastrofal, dar sa nu va asteptati la nimic deosebit de la purtatorii fracului cu puteri magice - pretext pentru tot felul de aventuri si comicarii.

Filmul de aventuri e reprezentat si prin The Transporter/Curierul (2002), de Corey Yuen, scenarizat si produs de Luc Besson. Asta spune tot - filmul se integreaza perfect in seria B a productiilor din ultimii ani ale lui Besson, cu tusa asiatica bifata. Actiunea se petrece in Franta, dar mafia (parca) hong-kong-eza detine jumatate din intinderea filmului.

E o adevarata invazie de filme legate, intr-un fel sau altul, de spionaj - fara indoiala o coincidenta. Unul dintre ele e comedia Sunt spion/I Spy (2002), de Betty Thomas. Eddie Murphy si Owen Wilson o ridica putin peste nivelul filmului obisnuit de gen. Cu o vizita in Buda si Pesta, cateva poante bune si multe rasuflate.

Spionul mondial nr. 1 - James Bond – revine, cu Die Another Day/Sa nu mori azi (2002), regizat de Lee Tamahori. Cea mai reusita parte e genericul de-nceput, pe muzica Madonnei. Si palatul de gheata din Islanda.

Daca partea intai de la Spy Kids avea oarecare umor, un ritm bine tinut in mana si destula fantezie pentru un film (mai ales) pentru copii, aventurile familiei Cortez din O alta joaca de-a spionii/Spy Kids 2 - The Island of Lost Dreams (2002), regizat tot de Robert Rodriguez, nu mai au nici un haz, marseaza prea mult pe aceleasi efecte si acelasi scenariu si nu e decat o copie fada a primei parti. Antonio Banderas nu se facea remarcat nici in precedentul (grosul cade pe copii si acolo, si aici), cu atat mai putin in aceasta a doua parte.

Inca o a doua parte - de data asta a seriei Harry Potter - e la fel de rasuflata ca si Spy Kids 2. Harry Potter si camera secretelor/Harry Potter and the Chamber of Secrets (2002), regizat, ca si prima parte, de Chris Columbus si cu aceiasi actori, marseaza, si el, pe exact aceleasi efecte ca si prima si nu aduce nimic in plus. E o senzatie prea apasatoare de déjà vu, iar lungimea excesiva (2h40) il face greu de suportat si pentru un adult, daramite pentru un copil. O mare parte din spectacol era oferita, in filmul trecut, de efectele speciale de varf. Ele fiind aceleasi in filmul de fata, nu ramane mai nimic.

Un alt film pentru copii, mai ales de sezon, a fost Mos Craciun cauta Craciunita/Santa Clause 2 (2002), Michael Lembeck. Cu o scenografie grandioasa, copiata dupa Gaudí, si o actiune evident previzibila, filmul merge, in ultima instanta, pentru destinderea celor mici. Nu mai mult.

Miscari periculoase/Changing Lanes (2002), de Roger Michell, e genul de film cu o demonstratie foarte riguroasa (daca vreti, la fel de riguros condusa ca la Costa-Gavras). Ideea e ca o intarziere de 5 secunde, sa zicem, dimineata, la primul semafor pe care-l intalnesti iesind din casa, produce un efect in cascada, astfel ca la sfarsitul zilei poti avea o intarziere de doua ore. Marja de intarziere din film e ceva mai mare - 20 de minute, dar si efectul aproape catastrofal: pentru Samuel L. Jackson ratarea vietii de familie pentru tot restul zilelor, iar pentru Ben Affleck (conjugat cu o mica uitare) esuarea in viata profesionala. Finalul happy e insa cumplit de artificios, fortat si strica toata rigoarea filmului. Pacat.

Matt Dillon, ca regizor, scenarist si actor, se plimba intre Bangkok si Phnom Penh incercand sa rezolve tot felul de Afaceri dubioase (cu titlul original City of Ghosts, 2002). Isi gaseste (cum altfel?) fericirea si linistea alaturi de Sophie cea frumoasa, dupa multe banale aventuri. Cu un exotic Gérard Depardieu.

Casa, dulce casa/Sweet Home Alabama (2002), regia Andy Tennant, devine interesant acolo unde te astepti mai putin: la final. Dupa o prea lunga introducere-fresca a Sudului - trei sferturi din film - urmeaza o nunta adorabila, cand totul se intoarce pe dos. Sudista la sudist trage, nu la yankeu, asa ca pista de la-nceput se rastoarna, dar o ghicim imediat pe cea noua odata cu intorsatura din timpul ceremoniei.

In thrillerul SF de serie B Armata biologica/They Crawl (2001), de John Allardice, nu se-ntampla nimic spectaculos, iar efectele speciale din debutul acestui regizor care la origine e designer, sunt o deceptie. Culminand cu penibilul gandac urias din final, compus din milioanele de gandaci–membri ai armatei biologice. De evitat.

Bursa filmelor

Afaceri dubioase / City of Ghosts    *
Asoka, gladiatorul Asiei / Asoka   **
Casa, dulce casa / Sweet Home Alabama   **
Ceilalti / The Others   ****
Fracul magic / The Tuxedo   *
Furia   ***
Guru — profu’ de sex / The Guru   **
Harry Potter si camera secretelor /Harry Potter and the Chamber of Secrets   *
Nasul stresat / Analyze That   *
Miscari periculoase / Changing Lanes   **
Sa nu mori azi / Die Another Day   **
Servicii complete pentru Sara / Serving Sara   *
Sunt spion / I Spy   **
Tanguy   **

! — catastrofal, nu merita nici macar deplasarea
* — prost, felicitari pentru cine rezista 5 minute!
** — mediu, puteti face un efort...
*** — bun, efortul chiar merita facut
**** — foarte bun, nu-l ratati!
***** — exceptional, în raiul cinefililor n-o sa intrati fara el!