Regizorul Alexandru Tocilescu pe Walk Of Fame, Piaţa Timpului

Noua stea atribuită uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale teatrului contemporan pentru întreaga activitate, cel care a marcat conştiinţa generaţiilor de spectacori asumându-şi înainte şi după `89 ceea ce însuşi numeşte `rezistenţa prin teatru`, încununează creaţii de referinţă din ultimele decenii.

Cum mărturia cronicarilor de teatru nu poate suplini impactul dintr-un moment dat, numai contemoranii săi mai pot aprecia forţa modelatoare a unor spectacole precum "Haina cu două feţe", "Cabala bigoţilor", "Tartuffe", "Hamlet" sau în spiritul frondei dublate de parodie şi meditaţia poetică, "Nevestele vesele din Windsor" montat cu formidabila echipă de la Piatra Neamt-, azi un cuceritor remake după treizeci şi trei de ani pe scena  Metropolis. Artist ce-şi reconsideră neobosit zestrea de meşteşugar, meşteşugul privit ca măiestrie de artizan, ignorat mai nou în numele unor precepte aleatorii, Alexandru Tocilescu s-a făcut remarcat prin spectacole de cursă lungă precum "Oblomov", "Poate Eleonora", "Elisaveta Bam", "Casa Zoikăi" sau, ca un mare meloman, opera "Faust" de Gounod. Este laureat al Premiului UNITER ed. 1999 pentru cea mai buna regie - "O scrisoare pierdută", Premiul Uniter pentru întreaga activitate (2002), Premiul pentru cea mai buna regie - "O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu"-, festCO, 2006. Regizor şi comentator de film.

În această lună, la împlinirea vârstei de 65 de ani, Alexandru Tocilescu se vede într-o postură pe care poate nu şi-a dorit-o nicicând – aceea de a fi devenit un clasic. Fără îndoială, în cazul său surprizele nu se vor sfârşi aici.