Razboiul lui Adrian Nastase

Intr-o arena politica marcata deja de toate luptele, marsaviile si tradarile posibile, un om duce un razboi neobosit, desi aproape solitar: este vorba de Adrian Nastase, care se lupta nu numai cu logica interesului de partid, ci si cu propriul trecut, cu statul de drept si cota sa scazuta de popularitate. Este, sa o recunoastem, un efort major, proportional cu miza personala a domnului Nastase, care este insasi supravietuirea sa nu numai ca om politic, ci ca om liber. Nu degeaba Adrian Nastase duce de mult o ofensiva publica, pe blog si la televiziuni, pentru a-i discredita pe procurorii care i-au intocmit dosare penale pentru fapte de coruptie si pentru compromiterea presedintelui Traian Basescu, cel care nu-i opreste pe procurori. Acestor doua obiective li s-a adaugat, dupa alegerile din 30 noiembrie, un al treilea, si anume, destramarea coalitiei de guvernare PSD-PD-L, coalitie pe care domnul Nastase o percepe, pe drept cuvant, ca fiind periculoasa pentru el.
Desi zambeste nonsalant si sigur pe sine, fostul premier are motive sa se teama de viitor: nu numai ca DNA l-a trimis in judecata pentru nereguli financiare din timpul campaniei electorale din 2004, dar procurorul general Laura Codruta Kovesi a cerut din nou parlamentului aprobarea inceperii urmaririi penale a domnului Nastase in legatura cu dosarul "Zambaccian". Or, Adrian Nastase a stiut tot timpul ca refuzul parlamentarilor din aceasta primavara nu a insemnat inchiderea dosarelor si ca actuala configuratie politica din Camera Deputatilor si din propriul partid pot fi periculoase pentru el. De cand Curtea Constitutionala, sesizata de PD-L, a hotarat ca pentru aprobarea cererii procurorilor privind inceperea urmaririi penale a unui fost demnitar sau deputat este nevoie de votul a numai jumatate plus unu dintre membri, nu de doua treimi, ca in fostele legislaturi, PD-L nu mai are nevoie de toti parlamentarii PSD pentru a realiza majoritatea necesara aprobarii cercetarii penale a domnului Nastase, ci doar de o parte a voturilor pesediste. Cum Camera nu mai este condusa de prietenul liberal, Bogdan Olteanu, ci de PD-L, prin Roberta Anastase, tertipurile procedurale cu care se apara fostul premier nu-i vor mai fi la indemana, iar daca se voteaza secret, cine va sti cati pesedisti vor vota impotriva fostului lor sef? Este cert ca, desi nu o declara deschis, multi parlamentari si lideri locali ai PSD, multumiti de accesul la resursele bugetare, sunt satui de cantecele de sirena ale nepotului matusii Tamara, care le promitea o guvernare iluzorie cu PNL, in care premier ar fi fost Calin Popescu Tariceanu. Ei par sa se fi obisnuit deja cu personajul Traian Basescu, care s-a dovedit extrem de deschis fata de solicitarile lor si, cel putin pana la alegerile prezidentiale, nu-i va tulbura cu criticile sale. Simtind forta crescanda a acestui curent de opinie, Adrian Nastase se straduieste din rasputeri sa cultive, cat mai poate, vechile aversiuni fata de seful statului si teama ca partidul va fi subordonat sau chiar inghitit de personajul malefic de la Cotroceni. Bruiajul sau va tulbura coalitia atata vreme cat domnul Nastase va fi rasfatatul trusturilor media ostile guvernarii PSD-PD-L si va avea astfel un debuseu pentru mesajele sale. Este, insa, acest bruiaj periculos? Da, in masura in care va stimula revendicari salariale nerezonabile la adresa guvernului intr-o perioada care ar trebui sa fie de austeritate. Or, nu mai departe de sambata, 24 ianuarie, domnul Nastase clama dreptul oamenilor de rand la mariri salariale si la pensii mai mari, pe motiv ca au suferit destul pana acum. Acest gen de presiuni din partea lui Adrian Nastase au deja efecte nefericite, deoarece Mircea Geoana, de teama sa nu fie acuzat ca a uitat de saracii Romaniei, se simte obligat sa faca si el presiuni asupra guvernului in directia maririi cheltuielilor de protectie sociala, desi nici bugetul, nici perspectiva agravarii crizei economice nu permit gesturi de generozitate.
In al treilea rand, situatia lui Adrian Nastase este agravata de posibilitatea ca interesele pesedistilor favorabili aliantei cu PD-L sa se intalneasca cu imperativele europene privind reforma justitiei: pentru a scoate Romania de sub monitorizare, Comisia Europeana asteapta ca parlamentul sa dea unda verde investigarii penale a unor demnitari importanti acuzati de coruptie, iar Mircea Geoana vrea sa-si creeze o imagine de om de stat european. Pe de alta parte, de vreme ce PSD se afla la guvernare, presedintele partidului nu mai poate justifica refuzul solicitarii procurorilor cu argumentul ca puterea persecuta opozitia prin intermediul DNA. Imaginati-va apoi cate puncte de popularitate va castiga domnul Geoana daca reuseste sa-l dea pe mana procurorilor pe Adrian Nastase, personaj antipatizat de marele public, si veti intelege de ce este atat de preocupat Adrian Nastase de subminarea domnului Geoana si a actualei guvernari.
Nu stim deocamdata cum se va termina razboiul lui Adrian Nastase, dar stim ca rezolvarea multiplelor conflicte in care este angrenat fostul lider PSD nu va sluji neaparat interesul public: daca iese invingator, inseamna ca pierde statul de drept; daca, in schimb, pierde partida, s-ar putea sa nu avem de-a face cu o victorie curata a statului de drept, ci doar cu un calcul politic conjunctural, caci dupa iesirea de sub monitorizarea CE, parlamentul ar putea reveni la protejarea demnitarilor corupti. Si, oricum, nu va exista nicio garantie ca PSD va ramane un partener loial al PD-L si al presedintelui Traian Basescu. Avem, care va sa zica, un set de solutii tipic romanesti, care nu vor rezolva marile probleme de fond ale societatii si ale sistemului politic. Ceea ce nu inseamna ca Adrian Nastase - cel care a ingenuncheat justitia si presa si care a pus Romania pe harta mondiala a coruptiei, care pune interesul propriu deasupra binelui public - nu ar trebui sa raspunda pentru faptele sale.