„Războiul gazului“ după „Războiul laptelui“

Rusia nu încetează să uimească lumea. După „războiul gazului“ cu Ucraina, de la începutul anului, ale cărui ecouri nu s-au stins nici astăzi, Rusia s-a supărat pe cel mai fidel aliat al său, Belarusul lui Aleksandr Lukaşenko. Nici măcar comentatorilor de la Moscova nu le sunt clare motivele pentru care, la 6 iunie, Rusia a decis să sisteze importul de produse lactate din Belarus. Ghenadi Onişcenko, sanitarul şef al Rusiei, a declarat că producătorii din ţara vecină nu au refăcut documentaţia în conformitate cu cerinţele autorităţilor ruseşti. Premierul Vladimir Putin a explicat interdicţia prin faptul că Belarus a depăşit cu 40% cota de export. Iar publicaţia Russkii Newsweek a scris că interzicerea importului de lactate din Belarus s-ar datora refuzului Minskului de a vinde investitorilor ruşi 12 fabrici de prelucrare a laptelui. În acest fel, Belarus ar fi încălcat o înţelegere făcută în toamna anului 2008, când Rusia a acordat vecinului ei un credit de 2 miliarde de dolari. Belarus ar fi promis că după ce va primi prima tranşă din împrumut va vinde fabricile, ceea ce nu s-a întâmplat. Motiv pentru care ultima tranşă, de 500 de milioande de dolari, pe care Rusia ar fi trebuit s-o plătească până la sfârşitul lunii mai, n-a mai fost eliberată.

Acest scandal a fost declanşat chiar în momentul în care Rusia pregătea două importante mişcări de politică externă. La 9 iunie, Putin a declarat că Rusia renunţă să se concentreze pe aderarea la WTO şi se dedică construcţiei unei uniuni vamale cu Belarus şi Kazahstan. Iar câteva zile mai târziu, la Moscova a avut loc Summit-ul Organizaţiei Tratatului privind Securitatea Colectivă. Summit-ul moscovit a fost compromis, ştirea principală fiind absenţa lui Lukanşenko de la reuniune.

La 17 iunie s-a anunţat oficial reluarea importurilor de produse lactate. În aceeaşi zi, şeful Gazprom, Aleksei Miller, a cerut Minskului să achite datoria de 231 milioane de dolari. Belarus respinge pretenţiile Gazprom, declarând că plăţile sunt făcute la termen. De altfel, Minskul beneficiază de cel mai mic preţ la gaz, în medie 150 de dolari mia de metri cubi.

Ultimul conflict cu Belarus confirmă faptul că Rusia poartă negocieri doar de pe poziţii de forţă, orice compromis părându-i-se că demonstrează slăbiciune. Pedepsirea celui mai loial vecin i se pare mai importantă decât proiectele pe termen lung de politică externă. //