Procurorii

Sa le examinam pe cele mai recente: Un procuror oradean, Alexandru Lele, devine tinta unei adevarate campanii de compromitere, chiar de desfiintare, pentru ca l-ar fi arestat abuziv pe Adrian Tarau, fiul fostului prefect PSD de Bihor.
Cu un an in urma, procurorul oradean, pe atunci procuror-sef la sectia judiciara, descoperise, si sustine ca putea proba, ca Adrian Tarau era implicat intr-o retea internationala de trafic cu benzina.

Partidul de guvernamant, in frunte cu primul ministru, a sarit de la bun inceput in apararea prefectului, unul din senatorii sai recunoscand chiar ca fiul prefectului sponsorizase masiv PSD-ul. In registrele acestuia nu se regaseste insa contributia financiara a lui Tarau. Cineva a mintit sau a ascuns banii. La un an dupa arestarea lui Tarau, procurorul Lele este pus sub urmarire penala, un tanar procuror care l-a anchetat, Cristian Panait, s-a sinucis, iar fiul fostului prefect pesedist a fost scos din cauza din lipsa de probe si se afla in America. Oricum le-am interpreta, acestea sunt faptele. Se povesteste apoi ca, inainte de a se arunca de pe balcon, procurorul Panait ceruse scoaterea lui Lele de sub urmarire penala si arestarea altor trei procurori banuiti ca ar fi complici cu retelele mafiote. Dupa o discutie dura, iese deprimat din biroul sefului sau Ilie Piciorus si jura sa nu mai calce in Justitie. Panait isi pune capat zilelor, iar urmarirea penala impotriva lui Lele incepe. Sa mai adaugam ca, la scurta vreme dupa sinuciderea lui Cristian Panait, procurorul Ilie Piciorus este propus, alaturi de Alexandru Tuculeanu, cel de trista faima in cazul Mugur Ciuvica-Armagedon 2, pentru a face parte din Consiliul Superior al Magistraturii.

Sa revenim insa la supravietuitor, adica la Alexandru Lele. El alege sa lupte cu Parchetul si cu PSD-ul si cauta sa-si ia presa drept aliat. O parte a ziarelor centrale insa il ignora. Face dezvaluiri uimitoare despre reteaua mafiota complexa care transforma benzina de aviatie in benzina pentru automobile, printr-un lant de firme care opereaza nestingherite in Romania. Povesteste cum i s-a luat dosarul dupa ce l-a arestat pe fiul prefectului si cum a fost eliberat Adrian Tarau imediat dupa arestare, in urma unor telefoane de la Bucuresti. De atunci, cercetarile politiei asupra mafiei benzinei din Bihor treneaza. Pana acum nu a fost condamnat decat un om de afaceri marunt pentru o culpa minora, cu executare la locul de munca. O pedeapsa ridicola pentru o retea mafiota care opereaza cel putin din 1997. Lele mai spune ca si fosta guvernare a coalitiei a musamalizat cazul. Succesorii pesedisti au facut acelasi lucru - dar Alexandru Lele l-a redeschis. Nu stim ce l-a determinat sa paseasca pe acest teren minat. In Romania orice demers firesc pentru un om al legii a devenit suspect. Sigur, Alexandru Lele ar putea foarte bine sa aiba proprii patroni politici. Raman insa ca fapte incontestabile sinuciderea lui Cristian Panait sub presiunea superiorilor si incrancenarea procurorilor “de la centru” fata de Lele. Prezumtia de nevinovatie nu functioneaza, cum nu a functionat nici pentru Mugur Ciuvica. Si atunci cand regulile justitiei nu sunt respectate, ne gandim imediat la o comanda politica. Daca asupra cazului Ciuvica nu se mai insista, pentru ca anchetatul este de fapt inofensiv, in schimb cazul Lele atinge un punct nevralgic. Ceea ce distinge cazul procurorului oradean este tentativa sa de demascare a ramificatiilor mafiote in care ar putea fi prinsa familia Tarau - toata reteaua de intreprinderi-fantoma care nu poate functiona fara complicitati din partea procurorilor si politistilor si care este prea bogata pentru ca politicienii sa nu fie tentati de ea. Iar cine se atinge de caracatita trebuie sa primeasca o lectie pentru ca sa taie elanul altor procurori cu initiative riscante.

Daca acest rationament este gresit, atunci de ce este atat de preocupat Parchetul General de cazul procurorului Lele si-l trimite la Oradea pe procurorul sef Ovidius Paun, fost general MI ? De ce-l declara vinovat pe Lele insusi procurorul general Tanase Joita, inainte ca ancheta sa se fi incheiat?

Coincidenta sau nu, dupa cazul Tarau arestarile spectaculoase s-au oprit si, in loc sa ancheteze mafia petrolului, Parchetul se concenteaza asupra celui care a atacat-o. In contrast cu acest activism, cercetarile in alte cazuri treneaza. Mentionam doar cazurile Sorin Ovidiu Vantu si Mihai Iacob sau scandalul terenurilor obtinute de Gigi Becali de la armata. Nu am mai auzit nimic de ele, in schimb redactiile au fost informate de Parchet, din propria sa initiativa, ca se reiau cercetarile in dosarul flotei. De mersul cercetarilor nu am mai auzit nimic, ceea ce ne sugereaza ca a fost o manevra menita sa-l compromita pe Traian Basescu, dusmanul zilei pentru PSD. Ca sa nu mai spunem ca Parchetul, care se autosesizeaza la intonarea imnului maghiarimii, inchide ochii la proliferarea falsurilor dupa Brancusi care compromit patrimoniul national. Facand un simplu inventar al cazurilor care starnesc interesul Parchetului si al celor care-l lasa rece, constatam ca acolo unde sunt vizate interese politice (Tarau, Armagedon 2-Ciuvica) procurorii isi desfasoara fortele masiv. Iar cele care ar putea deranja mai marii zilei sunt tergiversate. Este corect deci sa ne intrebam ce sanse are mult-trambitata lupta-anticoruptie daca este lasata pe mainile procurorilor? Ce curaj vor avea procurorii sa atace mafiile centrale si locale vazand ce i se intampla colegului lor care a indraznit sa aresteze un “rechin” local si ce s-a intamplat cu procurorul Panait? Daca toata campania impotriva procurorului oradean se va transforma intr-o reusita tentativa de intimidare, atunci retelele mafiote din Romania vor respira usurate pentru ca magistratii nu le vor deranja. Si undeva prin preajma retelelor mafiote, in acest tablou de Bosch, apar si figurile puhave ale politicienilor alesi, bine aparati de procurori si politisti.