Site-uri recomandate

Gourmet Gift - oferte cadouri de craciun corporate
TGG - usi interior
Adauga rapid anunturi gratuite de mica publicitate

Magazin online cu ceasuri de mana

---
Politica | Editie scrisa
10.04.2012

Preţul just

de Andrei Cornea 

1177 afisari din 21.02.2013 | 16 comentarii

Trei întrebări:

1) Există oare vreun preţ de vânzare-cumpărare pe care opinia publică să-l considere „just“, în cazul privatizării unui combinat minier precum Cupru Min SA (şi, într-un sens mai general, a oricărei societăţi de stat)?

2) Există un astfel de „preţ just“ în principiu?

3) Se poate considera că eşecul de a a privatiza Cupru Min reprezintă o bilă neagră sau o bilă albă pentru Guvernul Ungureanu?

La prima întrebare, răspund simplu: nu, nu există un preţ pe care opinia publică românească să-l considere „just“. De regulă, acesta va fi întotdeauna mai mare decât eventualul preţ de vânzare. La 200 de milioane de euro, s-a considerat de foarte mulţi că „vindem pe nimic avuţia naţională“. Sunt convins că şi la 250 de milioane, şi la 300 de milioane, şi la 500 de milioane s-ar fi spus exact acelaşi lucru. La fel ar fi urlat opoziţia, la fel ar fi protestat diferite ONG-uri de mediu; ar fi apărut articole similare acuzând nereguli, lipsă de transparenţă, distrugerea mediului, arătând cu degetul spre „firme de apartament“ şi interese oculte. Judecata nu ţine, evident, de calcule contabile şi economice, nici de considerente tehnice, ci de lipsa profundă de încredere pe care cetăţeanul român de azi (şi de ieri) o are în guvernele sale. Orice i s-ar spune, cetăţeanul „ştie“ dinainte că a fost înşelat de toate guvernele, care, pe rând, au „vândut ţara“ şi au otrăvit mediul, că toţi funcţionarii sunt corupţi, incompetenţi sau, mai curând, ambele şi că toţi străinii vor să ne exploateze la sânge, mai ales când este vorba despre bogăţiile subsolului. Lupta politică într-un an electoral amplifică neîncrederea: „de ce tocmai acum privatizează?“. Răspuns dat de opoziţie: „ca să cumpere cu banii respectivi alegerile“! Îmi amintesc că toate privatizările importante din trecut au fost tratate cu exact aceeaşi neîncredere de opinia publică, inclusiv cele care s-au dovedit succese incontestabile mai târziu, precum Dacia şi Sidex.

Cea de-a doua întrebare cere un răspuns mai nuanţat. Dacă prin „preţ just“ se înţelege ceva material, aflat în însăşi substanţa exploatării respective (cupru, gaze de şisturi, petrol, aur etc.), ceva ce o tranzacţie cinstită ar trebui să reproducă cu o mică marjă, răspunsul este negativ. A calcula preţul „just“, aşa cum au făcut unii acum, înmulţind cantitatea totală estimată de cupru din zăcământ cu preţul mediu internaţional pe tona de metal şi a acuza apoi guvernul că vinde exploatarea „pe nimic“ este o absurditate: mai ales dacă minereul are o concentraţie mică, s-ar putea ca preţul extragerii metalului să fie mai mare decât beneficiile obţinute. În cazul lui Cupru Min SA, se pare că ne aflăm la limita inferioară a rentabilităţii. Creşterea preţului cuprului pe plan mondial din ultimul timp tinde să facă rentabilă exploatarea, cu unele investiţii tehnologice semnificative. Lucrurile sunt mai complicate, deoarece intervin şi alţi factori: probleme de mediu, nivelul salariilor, atitudinea opiniei publice şi chiar nivelul corupţiei. Desigur, preţul de vânzare coboară, dacă negociatorii statului primesc comisioane ilegale grase. Dar pentru o exploatare minieră aflată nu departe de pragul inferior al rentabilităţii, s-ar putea ca acest preţ relativ mai mic să reprezinte unica şansă de privatizare, astfel încât, spus cinic, s-ar putea ca fără o anumită corupţie să nu existe privatizare în anumite cazuri, deoarece funcţionarii oneşti, în aprecierea „preţului just“, ar fi ascultat glasul opiniei publice, şi nu al intereselor lor personale, făcând compania mai puţin atractivă. Însăşi puterea generală de negociere a statului intră în ecuaţie. Adrian Năstase a fost acuzat că a vândut Petrom „pe nimic“ (de unde celebrele redevenţe fixe). Dar cu negocierile pentru UE avansând greu, ar fi putut România proceda altfel în acel moment? Poate că da, dar un răspuns decisiv nu avem.

Până la urmă, valoarea efectivă a unei privatizări (mai ales a uneia mari) se judecă după succesele economice ulterioare ale companiei. Din acest punct de vedere, Dacia, Sidex şi chiar Petrom au fost privatizări de succes, indiferent de preţ. S-ar fi obţinut acelaşi succes şi cu un preţ mai bun (pentru vânzător)? Imposibil de ştiut. De aceea, să o spunem clar: „preţul just“ nu e altul decât preţul efectiv la care s-a făcut tranzacţia (cu toate elementele aferente). Numai în acest sens poate exista un „preţ just“. În acest caz, dacă tranzacţia nu s-a încheiat, atunci pur şi simplu „preţul just“ e zero. Fireşte, este posibil ca, deşi privatizată, compania să nu se dezvolte mai departe, fie din pricina managementului defectuos, fie din pricina deteriorării condiţiilor de piaţă ori a altor cauze. Capitalismul rămâne într-o măsură considerabilă imprevizibil. Dar poate că atunci e mai bine să nu se privatizeze deloc, spun unii. Numai că statul nu a reuşit să facă rentabilă Cupru Min SA (şi nici alte companii sau regii), iar motivele sunt ştiute: la modul general, economia de stat nu are drept scop creşterea economică, ci producerea de locuri de muncă, eventual bine remunerate.

Putem răspunde acum şi la a treia întrebare. Din punct de vedere economic, ce s-a întâmplat e un eşec: dintr-un motiv sau altul, Cupru Min nu şi-a găsit deocamdată cumpărător şi va continua să producă făcând datorii, aşadar având o contribuţie negativă la PIB. Pentru ea, în momentul de faţă, „preţul just“ nu se măsoară în miliarde sau sute de milioane de euro, cum vor unii să creadă, bazându-se pe felurite calcule, ci e zero.

Din punct de vedere mediatic şi politic, blocarea privatizării poate fi un succes: cu puţin înaintea depunerii unei moţiuni de cenzură a opoziţiei, într-un moment de fragilitate maximă a PDL, guvernul sugerează că este atent la îngrijorările opiniei publice şi că, în pofida a ceea ce se spune la televiziunile ostile, rămâne patriot, şi nu vândut „unor interese străine“.

Generalizând toate acestea, noi vom spune că, cel puţin până când, într-un viitor imprevizibil, va exista mai multă încredere în societatea românească, la orice privatizare importantă guvernele noastre vor avea de ales între a se plia fie regulilor economiei, fie opiniei publice. De unde se vede că, în absenţa unui anumit nivel de bună-credinţă, democraţia şi economia de piaţă ajung potenţial în conflict. //

Cuvinte cheie: CupruMin, pret, privatizare, minerale, exploatare, transparenta

 

Comentarii (16)

>>> ADAUGA COMENTARIU <<<

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 21.11.2013 | tina mucea a scris:
    Unii dintre voi nici macar nu stiti in e judet este Rosia Montana , vorbiti voi de minerit ?!?! Nici nu stiti cu ce se mananca! S-a lucrat cu cianura de cand ii lumea...va treziti acuma ca cianura polueaza si multe alea, da intr-adevar distruge insa totul este facut cu cap de oamenii specialisti in domeniu ! Nu sunteti in masura sa vorbiti voi pentru oamenii din Rosia !

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.11.2013 | Mimi a scris:
    Cat poate fi de actual acest articol! Din pacate, ma tem ca si peste 10 ani va fi la fel de actual, iar noi vom fi mai saraci, mai fara speranta si mai putini, pentru ca majoritatea chiar vom fi sclavi la straini, la ei acasa de data asta, spaland babe occidentale pe mai nimic. :(

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 13.04.2012 | economia de stat a scris:
    motivatiile clasei politice legate de economia de stat sint mai degraba in zona contractelor pentru firmele capusa ale clientelei. aveti exemple de unitate de stat care si-a crescut personalul in perioada asta ? puteti enumera toti parlamentarii care detin firme de asistenta juridica cu diverse unitati de stat ? ati incercat o apreciere a contributiei reprezentantilor clasei politice in diverse AGA si CA la conducerea diverselor intreprinderi de stat ?

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 13.04.2012 | Chitu Constantin a scris:
    Pretul just e pretul accptat de ambii parteneri ai tranzactiei. Forma de exprimare a valorii, ca notiune abstracta, este in/'prin valoarea de schimb. Ati abordat pe undeva, in acest articol, oarecum fara convingere, daca nu cumva chiar zeflemitor, problema locurilor de munca. Da, asta e problema fundamentala intr-o economie. Nu eficienta - care de cele mai multe ori genereaza reducerea locurilor de munca, care inseamna in final chiar reducerea locurilor de munca, adica reducerea chltuielilor salariale - ar trebui sa fie axioma de baza economiei. Altfel ce sens ar mai avea toata aceasta stradanie, aceasta osteneala necontenita a omului de transformare a naturii in bunuri folositoare lui. Efiecienta este conceptul opus ocuparii mainii de lucru, este cauza marginalizarii oamenilor ce-si castiga o paine, pentru propria subzistenta, prin sudoare; vanzandu-si (ca sa folosesc o marota marxista) forta de munca capitalistului (exploatator, tot mai exploatator pe masura ce eficienta urca pe noi piscuri). Din punctul de vedere al locurilor de munca, vanzarea rezervelor de cupru capitalului strain nu aduce mare lucru poporului roman. Poporul roman ia praful de pe toba de pe urma acestei instrainari grabite. As intreba, pentru a raspunde unei retorici stupide a celui ce este (inca) presedintele Romaniei, de ce ne zorim atat sa vindem ? Ce atata graba cu vanzarile astea ? Rezervele de materii prime si/sau de energie nu sunt doar ale noastre, sunt si ale urmasilor si urmasilor urmasilor nostri. De ce sa le vindem acum pe lucru de nimic, cand poate apare o oportunitate in viitor, sa le vindem mai avantajos. Pe masura ce trece timpul il desoper pe Basescu in adevarata lui fata; fata reala si urata. Retorica folosita in cazul rezervelor de cupru, ca si in cazul aurului de la Rosia Montana, imi dovedesc ca m-am inselat amarnic cand i-am dat votul in trei randuri. Omul acesta nu mai reprezinta nici de departe Romania. El reprezinta orice si pe oricine, numai Romania si poporul roman, nu. Pretul just pentru curpul din solul si subsolul tarii este pretul pe care-l vor cere generatiile de dupa noi. Trebuie sa le mai lasam si lor ceva, nu ? Nu putem sa consumam noi tot, ca drojdierii care infunda speluncile satului si-si lasa copiii nemancati, la infinit, in nerusinarea noastra si sa-i lasam pe drumuri. Daca n-am fost in stare sa valorificam o industrie, construita cu sacrificii de parintii si bunicii noastri, macar sa nu-i privam si de aceste bogatii, vanzandu-le ca disperatii intr-un mod iresponsabil. Ce le mai lasam generatiilor ce vor venii in afara unui viitor deja compromis ? Nici o lumanare aprinsa n-o sa meritam din partea lor.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 12.04.2012 | silvia a scris:
    Tara e plina de la un capat la altul de active moarte, de ruine ale fostelor intreprinderi de stat. Pe tot globul exista tari sarace cu oportunitati neexploatate. Investitorii au de unde alege. Suntem oare atat de inteligenti incat sa atragem capital care creeaza locuri de munca, profit , impozite si taxe? Daca nu ramanem la transhumanta cersetorilor si a muncitorilor care lucreaza pentru 7 euro pe ora.
    • 12.04.2012 | Liviu din Timisoara a raspuns:
      Silvia, sa fim realisti ! Iti sugerez sa urmaresti o banala emisiune pe " Discovery": " Cum se fabrica " sau altele de aceeasi categorie, ca sa intelegem cum stam noi ca putere de productie si pricepere. Iar asta, nu tine de o guvernare sau alta.Ce trebuie sa faca orice guvernare ? Sa faca o evaluare a potentialului urmata de o strategie in etape clare si sa se asigure un climat dominat de Lege , ca sa limiteze smecheriile. In felul asta, suntem obligati sa muncim. Exemplu : multi au revenit din Spania si au dezvoltat ferme aici ! Ne ramane sa facem ordine si in invatamant, fiindca de acolo trebuie sa obtinem resurse la toate nivelurile. Fara oameni la locul lor nu se va obtine nimic. Incompetenta este radacina multor neajunsuri, printre care si minciuna ori furtul ( fiindca, vor nu vor, copiii cresc si trebuie sa traiasca de undeva ) . De fostii securisti doar biologia ne mai scapa ! Sa-i multumim lui Iliescu, primul emanat al tarii !
    • 13.04.2012 | silenzio-stampa a raspuns:
      sunt fostii securisti competenti sau incompetenti?
    • 13.04.2012 | Liviu din Timisoara a raspuns:
      Nu competenta lor este pusa in discutie ci zona de activitate. De ce nu-i cereti lamuriri lui Voiculescu, si nu atat pentru ca si-a turnat nu stiu ce rude, mizilic in comparatie cu tot ce a insemnat legatura lui directa cu CC al PCR. S-acum se da cu sufletu-n rai ...Pe restu , ii plateste bine. Numai ca n-am pofta ca ,in felul asta, sa faca si sa desfaca dupa cum vrea muschiul lui televizat.
    • 14.04.2012 | silenzio-stampa a raspuns:
      cu alte cuvinte vorbesti fara spui nimic ...

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
1 2

De acelasi autor

Între utopie și distopie

Care sunt „scopurile secunde“ ale lui Călin-Popescu Tăriceanu (prin noua propunere de suspendare ...


Începe Europa să se trezească?

Chiar dacă sancțiunile economice vor lovi în mod egal Rusia și Occidentul, Rusia pierde și, ...


Bătălia iluziilor

Ponta va fi președinte pe cinci ani – un om care a dovedit deja iresponsabilitate va conduce statul într-o ...


Dialog apocrif al lui Victor cu prietenul său Dan

„... la Rahova, ambianța-i f.f. selectă, miniștri de miniștri – Pantiș, Fenechiu, ...


Ciudatul congres

„Construcția de dreapta“, cum se spune într-o stupidă limbă de lemn, are, dacă te ...


Toate articolele (440)

Politica

Editie online | Sabina Fati

Responsabilitatea secretului: Băsescu și ofițerul acoperit

În România, serviciile secrete își pot infiltra oamenii la cel mai înalt nivel al politicii? ...


Editie online | Andreea Pora

E Ponta ofiterul acoperit? Ce jocuri face Basescu

Traian Basescu a lasat a intelege, o face pentru a doua oara, ca va arunca in spatiul public o bomba nucleara. Exista ...


Editie online | Alexandru Lazescu

Ce va conta mai mult la Bruxelles: portofoliul sau persoana Corinei Crețu ?

În ciuda previziunilor exprimate public în presa autohtonă, pînă la urmă Corin a Crețu ...


Editie online | Dan Cristian Turturica

NATO își face treaba. România, când?

Istoria ne pune din nou în față, brutal, dar sincer, o oglindă. Ce vedem în ea? Același ...


Editie scrisa | Laura Stefan

Riscurile primarilor migratori

Aleșii locali s-au lămurit și cu alte ocazii că garanțiile de la partid sunt apă de ploaie ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei