Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Preţul just
2012-04-10
16

Trei întrebări:

1) Există oare vreun preţ de vânzare-cumpărare pe care opinia publică să-l considere „just“, în cazul privatizării unui combinat minier precum Cupru Min SA (şi, într-un sens mai general, a oricărei societăţi de stat)?

2) Există un astfel de „preţ just“ în principiu?

3) Se poate considera că eşecul de a a privatiza Cupru Min reprezintă o bilă neagră sau o bilă albă pentru Guvernul Ungureanu?

La prima întrebare, răspund simplu: nu, nu există un preţ pe care opinia publică românească să-l considere „just“. De regulă, acesta va fi întotdeauna mai mare decât eventualul preţ de vânzare. La 200 de milioane de euro, s-a considerat de foarte mulţi că „vindem pe nimic avuţia naţională“. Sunt convins că şi la 250 de milioane, şi la 300 de milioane, şi la 500 de milioane s-ar fi spus exact acelaşi lucru. La fel ar fi urlat opoziţia, la fel ar fi protestat diferite ONG-uri de mediu; ar fi apărut articole similare acuzând nereguli, lipsă de transparenţă, distrugerea mediului, arătând cu degetul spre „firme de apartament“ şi interese oculte. Judecata nu ţine, evident, de calcule contabile şi economice, nici de considerente tehnice, ci de lipsa profundă de încredere pe care cetăţeanul român de azi (şi de ieri) o are în guvernele sale. Orice i s-ar spune, cetăţeanul „ştie“ dinainte că a fost înşelat de toate guvernele, care, pe rând, au „vândut ţara“ şi au otrăvit mediul, că toţi funcţionarii sunt corupţi, incompetenţi sau, mai curând, ambele şi că toţi străinii vor să ne exploateze la sânge, mai ales când este vorba despre bogăţiile subsolului. Lupta politică într-un an electoral amplifică neîncrederea: „de ce tocmai acum privatizează?“. Răspuns dat de opoziţie: „ca să cumpere cu banii respectivi alegerile“! Îmi amintesc că toate privatizările importante din trecut au fost tratate cu exact aceeaşi neîncredere de opinia publică, inclusiv cele care s-au dovedit succese incontestabile mai târziu, precum Dacia şi Sidex.

Cea de-a doua întrebare cere un răspuns mai nuanţat. Dacă prin „preţ just“ se înţelege ceva material, aflat în însăşi substanţa exploatării respective (cupru, gaze de şisturi, petrol, aur etc.), ceva ce o tranzacţie cinstită ar trebui să reproducă cu o mică marjă, răspunsul este negativ. A calcula preţul „just“, aşa cum au făcut unii acum, înmulţind cantitatea totală estimată de cupru din zăcământ cu preţul mediu internaţional pe tona de metal şi a acuza apoi guvernul că vinde exploatarea „pe nimic“ este o absurditate: mai ales dacă minereul are o concentraţie mică, s-ar putea ca preţul extragerii metalului să fie mai mare decât beneficiile obţinute. În cazul lui Cupru Min SA, se pare că ne aflăm la limita inferioară a rentabilităţii. Creşterea preţului cuprului pe plan mondial din ultimul timp tinde să facă rentabilă exploatarea, cu unele investiţii tehnologice semnificative. Lucrurile sunt mai complicate, deoarece intervin şi alţi factori: probleme de mediu, nivelul salariilor, atitudinea opiniei publice şi chiar nivelul corupţiei. Desigur, preţul de vânzare coboară, dacă negociatorii statului primesc comisioane ilegale grase. Dar pentru o exploatare minieră aflată nu departe de pragul inferior al rentabilităţii, s-ar putea ca acest preţ relativ mai mic să reprezinte unica şansă de privatizare, astfel încât, spus cinic, s-ar putea ca fără o anumită corupţie să nu existe privatizare în anumite cazuri, deoarece funcţionarii oneşti, în aprecierea „preţului just“, ar fi ascultat glasul opiniei publice, şi nu al intereselor lor personale, făcând compania mai puţin atractivă. Însăşi puterea generală de negociere a statului intră în ecuaţie. Adrian Năstase a fost acuzat că a vândut Petrom „pe nimic“ (de unde celebrele redevenţe fixe). Dar cu negocierile pentru UE avansând greu, ar fi putut România proceda altfel în acel moment? Poate că da, dar un răspuns decisiv nu avem.

Până la urmă, valoarea efectivă a unei privatizări (mai ales a uneia mari) se judecă după succesele economice ulterioare ale companiei. Din acest punct de vedere, Dacia, Sidex şi chiar Petrom au fost privatizări de succes, indiferent de preţ. S-ar fi obţinut acelaşi succes şi cu un preţ mai bun (pentru vânzător)? Imposibil de ştiut. De aceea, să o spunem clar: „preţul just“ nu e altul decât preţul efectiv la care s-a făcut tranzacţia (cu toate elementele aferente). Numai în acest sens poate exista un „preţ just“. În acest caz, dacă tranzacţia nu s-a încheiat, atunci pur şi simplu „preţul just“ e zero. Fireşte, este posibil ca, deşi privatizată, compania să nu se dezvolte mai departe, fie din pricina managementului defectuos, fie din pricina deteriorării condiţiilor de piaţă ori a altor cauze. Capitalismul rămâne într-o măsură considerabilă imprevizibil. Dar poate că atunci e mai bine să nu se privatizeze deloc, spun unii. Numai că statul nu a reuşit să facă rentabilă Cupru Min SA (şi nici alte companii sau regii), iar motivele sunt ştiute: la modul general, economia de stat nu are drept scop creşterea economică, ci producerea de locuri de muncă, eventual bine remunerate.

Putem răspunde acum şi la a treia întrebare. Din punct de vedere economic, ce s-a întâmplat e un eşec: dintr-un motiv sau altul, Cupru Min nu şi-a găsit deocamdată cumpărător şi va continua să producă făcând datorii, aşadar având o contribuţie negativă la PIB. Pentru ea, în momentul de faţă, „preţul just“ nu se măsoară în miliarde sau sute de milioane de euro, cum vor unii să creadă, bazându-se pe felurite calcule, ci e zero.

Din punct de vedere mediatic şi politic, blocarea privatizării poate fi un succes: cu puţin înaintea depunerii unei moţiuni de cenzură a opoziţiei, într-un moment de fragilitate maximă a PDL, guvernul sugerează că este atent la îngrijorările opiniei publice şi că, în pofida a ceea ce se spune la televiziunile ostile, rămâne patriot, şi nu vândut „unor interese străine“.

Generalizând toate acestea, noi vom spune că, cel puţin până când, într-un viitor imprevizibil, va exista mai multă încredere în societatea românească, la orice privatizare importantă guvernele noastre vor avea de ales între a se plia fie regulilor economiei, fie opiniei publice. De unde se vede că, în absenţa unui anumit nivel de bună-credinţă, democraţia şi economia de piaţă ajung potenţial în conflict. //

TAGS :
Recomandari
Comentarii
tina mucea 2013-11-21
Unii dintre voi nici macar nu stiti in e judet este Rosia Montana , vorbiti voi de minerit ?!?! Nici nu stiti cu ce se mananca! S-a lucrat cu cianura de cand ii lumea...va treziti acuma ca cianura polueaza si multe alea, da intr-adevar distruge insa totul este facut cu cap de oamenii specialisti in domeniu ! Nu sunteti in masura sa vorbiti voi pentru oamenii din Rosia !
Mimi 2013-11-21
Cat poate fi de actual acest articol! Din pacate, ma tem ca si peste 10 ani va fi la fel de actual, iar noi vom fi mai saraci, mai fara speranta si mai putini, pentru ca majoritatea chiar vom fi sclavi la straini, la ei acasa de data asta, spaland babe occidentale pe mai nimic. :(
economia de stat 2012-04-13
motivatiile clasei politice legate de economia de stat sint mai degraba in zona contractelor pentru firmele capusa ale clientelei. aveti exemple de unitate de stat care si-a crescut personalul in perioada asta ? puteti enumera toti parlamentarii care detin firme de asistenta juridica cu diverse unitati de stat ? ati incercat o apreciere a contributiei reprezentantilor clasei politice in diverse AGA si CA la conducerea diverselor intreprinderi de stat ?
Chitu Constantin 2012-04-13
Pretul just e pretul accptat de ambii parteneri ai tranzactiei. Forma de exprimare a valorii, ca notiune abstracta, este in/'prin valoarea de schimb. Ati abordat pe undeva, in acest articol, oarecum fara convingere, daca nu cumva chiar zeflemitor, problema locurilor de munca. Da, asta e problema fundamentala intr-o economie. Nu eficienta - care de cele mai multe ori genereaza reducerea locurilor de munca, care inseamna in final chiar reducerea locurilor de munca, adica reducerea chltuielilor salariale - ar trebui sa fie axioma de baza economiei. Altfel ce sens ar mai avea toata aceasta stradanie, aceasta osteneala necontenita a omului de transformare a naturii in bunuri folositoare lui. Efiecienta este conceptul opus ocuparii mainii de lucru, este cauza marginalizarii oamenilor ce-si castiga o paine, pentru propria subzistenta, prin sudoare; vanzandu-si (ca sa folosesc o marota marxista) forta de munca capitalistului (exploatator, tot mai exploatator pe masura ce eficienta urca pe noi piscuri). Din punctul de vedere al locurilor de munca, vanzarea rezervelor de cupru capitalului strain nu aduce mare lucru poporului roman. Poporul roman ia praful de pe toba de pe urma acestei instrainari grabite. As intreba, pentru a raspunde unei retorici stupide a celui ce este (inca) presedintele Romaniei, de ce ne zorim atat sa vindem ? Ce atata graba cu vanzarile astea ? Rezervele de materii prime si/sau de energie nu sunt doar ale noastre, sunt si ale urmasilor si urmasilor urmasilor nostri. De ce sa le vindem acum pe lucru de nimic, cand poate apare o oportunitate in viitor, sa le vindem mai avantajos. Pe masura ce trece timpul il desoper pe Basescu in adevarata lui fata; fata reala si urata. Retorica folosita in cazul rezervelor de cupru, ca si in cazul aurului de la Rosia Montana, imi dovedesc ca m-am inselat amarnic cand i-am dat votul in trei randuri. Omul acesta nu mai reprezinta nici de departe Romania. El reprezinta orice si pe oricine, numai Romania si poporul roman, nu. Pretul just pentru curpul din solul si subsolul tarii este pretul pe care-l vor cere generatiile de dupa noi. Trebuie sa le mai lasam si lor ceva, nu ? Nu putem sa consumam noi tot, ca drojdierii care infunda speluncile satului si-si lasa copiii nemancati, la infinit, in nerusinarea noastra si sa-i lasam pe drumuri. Daca n-am fost in stare sa valorificam o industrie, construita cu sacrificii de parintii si bunicii noastri, macar sa nu-i privam si de aceste bogatii, vanzandu-le ca disperatii intr-un mod iresponsabil. Ce le mai lasam generatiilor ce vor venii in afara unui viitor deja compromis ? Nici o lumanare aprinsa n-o sa meritam din partea lor.
silvia 2012-04-12
Tara e plina de la un capat la altul de active moarte, de ruine ale fostelor intreprinderi de stat. Pe tot globul exista tari sarace cu oportunitati neexploatate. Investitorii au de unde alege. Suntem oare atat de inteligenti incat sa atragem capital care creeaza locuri de munca, profit , impozite si taxe? Daca nu ramanem la transhumanta cersetorilor si a muncitorilor care lucreaza pentru 7 euro pe ora.
silenzio-stampa 2012-04-14
cu alte cuvinte vorbesti fara spui nimic ...
Liviu din Timisoara 2012-04-13
Nu competenta lor este pusa in discutie ci zona de activitate. De ce nu-i cereti lamuriri lui Voiculescu, si nu atat pentru ca si-a turnat nu stiu ce rude, mizilic in comparatie cu tot ce a insemnat legatura lui directa cu CC al PCR. S-acum se da cu sufletu-n rai ...Pe restu , ii plateste bine. Numai ca n-am pofta ca ,in felul asta, sa faca si sa desfaca dupa cum vrea muschiul lui televizat.
silenzio-stampa 2012-04-13
sunt fostii securisti competenti sau incompetenti?
Liviu din Timisoara 2012-04-12
Silvia, sa fim realisti ! Iti sugerez sa urmaresti o banala emisiune pe " Discovery": " Cum se fabrica " sau altele de aceeasi categorie, ca sa intelegem cum stam noi ca putere de productie si pricepere. Iar asta, nu tine de o guvernare sau alta.Ce trebuie sa faca orice guvernare ? Sa faca o evaluare a potentialului urmata de o strategie in etape clare si sa se asigure un climat dominat de Lege , ca sa limiteze smecheriile. In felul asta, suntem obligati sa muncim. Exemplu : multi au revenit din Spania si au dezvoltat ferme aici ! Ne ramane sa facem ordine si in invatamant, fiindca de acolo trebuie sa obtinem resurse la toate nivelurile. Fara oameni la locul lor nu se va obtine nimic. Incompetenta este radacina multor neajunsuri, printre care si minciuna ori furtul ( fiindca, vor nu vor, copiii cresc si trebuie sa traiasca de undeva ) . De fostii securisti doar biologia ne mai scapa ! Sa-i multumim lui Iliescu, primul emanat al tarii !
dadu 2012-04-11
nefiind expert , a da in bobi si cu presupusul , nu ar fi ceva greu . pentru unii ca nastase , dan popescu , mihailescu , s.a.m.d ., a fost simplu ! acum tragem foloasele , privind cum preturile au luat-o razna . lumea multumita , la un congres recent , aplaudau orbi si indobitociti marile realizari pdsr-iste ! poate au primit o galeata si o punga cu faina , partea lor in urma privatizarilor ! aparatorul , procurorul ponta o face , cu mare siguranta , '' sustinatorii '' transfigurati , racneau , tipau extaziati , multumiti . o mare parte a populatie , vad si asteapta , sa se intample ceva , CE ?
dragos 2012-04-10
exista vreun motiv "just" de a mai cautiona cu atata zel actuala putere?
Sean 2012-04-12
Da! Si este just, fara ghilimele!Care e acesta? Ghici ghicitoarea mea, ca sa citez un clasic in viata! INTERESUL!
kretzu 2012-04-10
de acord cu titi. daca erau seriosi indeplineau conditiile puse / care oricum erau minime si de bun simt. si d-le cornea, oricat de mult ati ataca ong/urile, antenele, mogulii, opozitia etc pt scandalul facut eu cred ca chiar si acele conditii minine / adica plata inainte si transparenta contractului / nu erau cerute daca subiectul nu era puternic mediatizat. in definitiv guvernul de ce nu arata foarte clar care sunt datoriile firmei, ce investitii trebuie facute, ce valoare de piata are zacamantul etc. eu cred ca era o semiteapa pregatita de pdl de pe vremea lui boc - firma canadiana a venit aici la praduit nu are cum sa fie un investitor serios din moment ce nu are nici macar banii de achizitie a cuprumin, de investitii ce sa mai vorbim
dorin valeriu 2012-04-10
Raspuns la prima intrebare : Licitatia a pornit dela 50 mil., probabil estimarea evaluatorilor, si s-a adjudecat la 200 mil. Si tot nu e bine ?
Liviu din Timisoara 2012-04-10
Ca de foarte multe ori, numai cine nu vrea nu-si spune parerea, apropo de pretul minereului si al tonei de Cu utilizabil, habar nu au cat de dificila este transformarea, in ce conditii se munceste, ce costuri de refacere a mediului. Dumneavoastra,domnule Cornea, cereti celor care huiduie ca, inainte sa o faca, sa judece. Dupa gesturile recente, cam slabe sperante. Nu-i intereseaza decat un " NU" si revansa. Tot ce vor ei este sa se racoreasca ... n-au reusit sa digere acea noapte, stiu ei care. Si fireste, au aruncat in spatele celor care si-au asumat o raspundere TOATE greutatile unei perioade care, in alte parti, face ravagii. Comparati o datorie de 30% din PIB cu una de aproape de 70% a Ungariei, sau cu somajul de prin alte parti. Bine ca ne rabda pamantul !
titi 2012-04-10
Daca vor sa cumpere, canadieni sa respecte conditiile statului roman, conditii decente, respectiv sa plateasca in 30 de zile.Dar speculatorii vor sa ia zacamantul fara sa aiba bani, sa se imprumute si apoi sa plateasca... Adica ne iau de prosti...
Total 16 comments.
228
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Comunicate