Presa in epoca Tariceanu

Ne place sau nu, presa din Romania are o istorie impartita in cicluri de cate patru ani, sincronizate cu cele electorale. Daca la Televiziunea si Radioul publice aceasta corespondenta e o pacoste data de legi insuficiente, in companiile private, dependenta e mai subtila.

 Prin 1996, dupa victoria Conventiei, Ringier, cel mai temerar si masiv investitor in media acelor vremuri, se punea pe cumparat si lansat noi titluri. In anul 2000, povestea se incheia prost, cu plecarea general managerului danez si inchiderea sau vanzarea catorva dintre ziare si reviste. 2008 e si el un an pe cat de bisect, pe atat de electoral. Iar viitorul presei se deduce din "epoca Tariceanu".

 Ca sa nu plictisim cititorul cu cifre, e suficient sa spunem ca presa romaneasca este in momentul de fata impartita in cinci mari grupuri private: Sarbu-CME, Voiculescu, Ringier, Patriciu si Vintu. Valoarea de piata a unui business ca primele trei este, undeva, intre 500 de milioane si un miliard de euro. Profiturile pot depasi 50 de milioane, mai ales la operatiunile TV. Cifra de afaceri si profitul sunt premise ale viitorului.

Sârbu-CME: creste, dar nu neaparat in Romania. Fondatorul a fost numit Chief Operating Officer la compania-mama din America. Absenta creatorului de media din tara poate insemna ca "generatia Pro" a cam ajuns la maturitate si ne rezerva putine surprize. Profitul operatiunilor va creste, cu siguranta, dar eventual prin scaderea costurilor si deci a calitatii. Influenta politicului: lucrurile care au fost puse pe seama lui Sarbu acum cativa ani (relatari prietenoase cu PSD contra reesalonarea TVA-ului restant, de cateva zeci de milioane) par a fi de domeniul trecutului. "Imperiul Sarbu" e prea profitabil in prezent. Daca nu cumva dorinta de profit nu va fi prea mare.

Voiculescu: detestat de toata lumea, are a doua mare televiziune si al doilea mare cotidian. Face o multime de bani si se pregateste de vanzare, desi tranzactia cu gigantul german RTL (10 procente din Antena 1, 2 si Euforia) nu este deocamdata confirmata. Influenta politicului: e singurul "mogul" care face jocuri politice vizibile prin propriile publicatii si televiziuni. Ceea ce se va vinde se va onorabiliza.

Ringier: are probleme la Capital si Evenimentul zilei, dar continua sa faca o multime de bani. Peste un an sau doi, grupul elvetian ar putea sa arate cu totul altfel. De remarcat implicarea in Hiparion Distributie, companie de difuzare, care arata interese pe termen lung. Influenta politicului: aproape nula, tine cel mult de bunavointa jurnalistilor modesti profesional din grup.

Patriciu: a avut succes cu Click! (100 de mii de exemplare vandute, a spus la un moment dat managementul), dar la Adevarul nu a obtinut decat stoparea declinului. Investitie importanta, in jur de 10 milioane de dolari, in sediul din Fabrica de Glucoza: tendinta de consolidare. Influenta politicului: mai greu de decelat. Poti spune cel mult ca Adevarul e anti-Basescu la fel cum Evenimentul zilei e pro-Basescu.

Vintu: a pierdut mult, mai ales cu operatiunile TV. Picanto si The Wedding Channel, anuntate anul trecut, nu au mai intrat pe cablu. In zona de presa scrisa, Cotidianul si Money Express se misca bine. Fata de maturitatea lui Sarbu si Voiculescu sau pasii prudenti ai lui Patriciu, stilul expansionist al lui Vintu are un deznodamant greu de prevazut. Influenta politicului: e amuzant sa vezi cum ecranul mogulului e populat de ziaristi favorabili unui presedinte care i-a infierat in mod repetat pe moguli. Dar la fel de amuzant e sa numeri prestatiile altor moguli (Patriciu, Voiculescu) in ograda lui Vintu.

Exista doua paliere pe care pot fi judecate toate aceste evolutii. Primul, al libertatii de expresie, a provocat ingrijorarea societatii civile fata de acapararea mijloacelor de informare in masa de catre miliardari. Cum spuneam si altundeva, presa, ca arma politica, are totusi aceeasi utilitate cu a rachetelor cu raza lunga in Razboiul Rece. Toata lumea le cumpara, dar nimeni nu trage cu ele. Pe al doilea palier, media e un business cu o margine de profit foarte mare. E normal ca oligarhii tranzitiei romanesti sa-si doreasca respectabilitate si bogatie. Asta inseamna ca "jocurile" din presa de peste cativa ani vor avea un caracter economic, punctual si subtil si nu vor semana cu campaniile de defaimare politica din trecut.

P.S.: Televiziunea publica este unul dintre ultimele bastioane ale politicului in presa. Totusi, cele petrecute dupa numirea lui Alexandru Sassu (ex-PSD) ca presedinte-director general au un talc curios. La TVR se aud si vad mult mai putine discursuri pro-PSD decat emisiuni proaste si "vedete" reciclate din categoria Marina Almasan. Asta inseamna ca politicul a franat o schimbare necesara, si nu atat prin prestatia lui Sassu: legea care desprinde numirile din Consiliul de Administratie de ciclurile electorale a ramas in sertar si nimeni nu are curajul unor decizii radicale, singurele eficiente. De comparat aceasta situatie cu vitalitatea si succesele - generale sau punctuale - ale lui Voiculescu, Patriciu si Vintu in media. Cineva e anacronic...