Categorii

Site-uri recomandate

Anvelope vara
Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine
Pariuri sportive online
Poker Online
Adauga anunturi gratuite de mica publicitate
Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania
Oferte Litoral
Inchirieri auto
Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza
Sports Cars
Implants dentaires
Implanturi dentare Bucuresti
Anvelope - de sezon la preturi promotionale
Cadouri
Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari
Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine
Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop
Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

 
Opinii si comentarii | Editie scrisa
20.04.2010

Polonofilie sau ipocrizie?

de Florin Turcanu 

3 comentarii

Oprimaţi de prezent, incapabili de luciditatea care ne-ar pune faţă în faţă cu lipsurile noastre, ne bucurăm să căutăm în vieţile „oamenilor cari au fost“ explicaţia confortabilă a laşităţilor şi impotenţelor de astăzi.

În corul de omagii aduse Poloniei, istoriei sale mai vechi sau mai noi, preşedintelui ei tragic dispărut în drum către comemorarea asasinatelor de la Katyń, s-au făcut auzite la noi şi stridenţele unor accese de polonofilie care păreau să se hrănească mai puţin din admiraţia pentru patria lui Kościusko şi Lech Wałęsa cât dintr-un dispreţ vulgar pentru propria ţară.

Compararea României, a trecutului ei, a stării ei actuale cu Polonia, nu este un lucru nou printre români, deoarece datează cel puţin de la începutul anilor 1980, când sindicatul Solidaritatea a zguduit statu quo-ul monopolului comunist al puterii în atmosfera de stagnare brejnevistă din Răsăritul Europei. Comparaţia dintre România lui Ceauşescu şi Polonia lui Wałęsa, făcută seară de seară, în intimitate, după jurnalul de ştiri al Europei Libere, nu avea cum să ne fie favorabilă şi aici trebuie să căutăm originile unui anumit „complex polonez“ al românilor - înrădăcinat în anii 1980, nu întotdeauna vizibil după 1989, dar care s-a manifestat din nou, în zilele din urmă, sub forma unui exerciţiu de lamentaţie exhibiţionistă. Cu grabă jurnalistică, pe un ton când exaltat, când agresiv, trecutul celor două ţări a fost solicitat să răspundă nedumeririlor noastre provinciale sau să împrospăteze vechi certitudini indignate.

„Ei“, spre deosebire de „noi“, n-au făcut compromisuri, „ei“ sunt catolici, „noi“ ortodocşi, „ei“ s-au revoltat, „noi“ ne-am supus. Cine să mai constate dacă nu au existat, în trecutul României, compromisuri fecunde, ca cel dintre paşoptişti şi Imperiul Otoman sau ca alăturarea la Tripla Alianţă, în 1883, iar în cel al Poloniei revolte pe cât de eroice, pe atât de inutile, ca cea din Varşovia ocupată de germani, în august 1944, care a dus la moartea, în van, a 200.000 de polonezi? Cine să apropie moartea printre străini a lui Mickiewicz de sfârşitul lui Bălcescu sau să se întrebe cum se luminează reciproc, după 1945, istoria exilului românesc şi cea a exilului polonez?

Recursul la comparaţia istorică, fie ea şi mai puţin primitivă decât cea practicată cu privire la Polonia şi România, în ultima săptămână, de unii comentatori, nu explică, însă, orice. Comparaison n’est pas raison, zice francezul şi, odată cu el, orice istoric prudent. „Eroism“, „sacrificiu“, „catolicism“, „patriotism“ – imaginea unei Polonii ideale, cultivată cu emoţie în zilele din urmă, părea să aibă neapărat nevoie, pentru a străluci la unele posturi de televiziune, de contrastul sumbru şi definitiv cu deficienţele mereu rumegate, mereu denunţate ale istoriei româneşti. Polonofilia de ocazie, alimentată de această dihotomie discutabilă din punct de vedere istoric, îmi pare a fi nu mai mult decât un semn de ipocrizie.

Oprimaţi de prezent, incapabili de luciditatea care ne-ar pune faţă în faţă cu lipsurile noastre, ne bucurăm să căutăm în vieţile „oamenilor cari au fost“ explicaţia confortabilă a laşităţilor şi impotenţelor de astăzi. Dacă nu ne-a ajutat să ne maturizăm în relaţia cu propria noastră istorie, la ceva tot a servit, după 1989, interogarea critică, demistificatoare a trecutului! Fie şi pentru că satisface plăcerea masochistă de a ne simţi, în România anului 2010, ca nişte călători ajunşi în ultima staţie cunoscută a unei istorii colective pe care am decretat-o mediocră şi a cărei simplă rememorare ne absolvă, brusc, de orice răspundere, aici şi acum. //

Cuvinte cheie: Polonia, Romania, Solidaritatea, Ceausescu, Varsovia.

 

Comentarii (3)

Adauga comentariu

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 24.04.2010 | papillon a scris:
    Scrisul istoric nu este deloc simplu,dar nu asta as vrea sa dezvolt aici. Istoria se scrie,,sine ira et studio"Din abordarea simplista a istoriei celor doua natiuni nu se vor putea extrage niciodata concluzii serioase.Si totusi ,din punctul de vedere simplist, Polonia si-a pierdut de trei ori statalitatea,micile noastre tarisoare,nu. In anul 1940 ,in timp ce se consuma actul final al ocuparii Poloniei de catre germani si aliatii lor rusi-dupa 17 septembrie-regele Carol al II-lea a asteptat autoritatile poloneze in gara Sinaia Oficialii polonezi au fost nemultumiti de felul in care au fost primiti Replica regelui a fost ;Domnilor ,nu am stiut ca va veti grabi sa veniti atit de repde in vizita la noi"Statul polonez disparea din nou de pe harta Europei. Sigur ca este de admirat mindria poporului polonez,dar cu ce sacrificii? Ori, politica romaneasca ,de la voievozi si pina in perioada moderna si contemporana a fost mentinera statalitatii ,indiferent de sacrificii.Spiritul de jertfa,dimensiunea tragicului la romani trebuie vazut la martiriul Brincovenilor .Drama parintelui care-si vede copii taiati unul dupa altul ,dar fara ca acestia sa-si lepede credinta. Din pacate lucrurile acestea nu se vad ,nici nu se cunosc.Si exemplele pot continua.Dar daca istoria romanilor va continua sa fie abordata in scoli ca si acum se va uita istoria noastra reala si plina de invataminte pentru natiunea noastra.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.04.2010 | Maria R. a scris:
    Gogu are perfecta dreptate:nu suntem capabili sa pastram si sa finalizam nici un proiect major,ne macinam mintile,sufletele,vietile in conflicte cu miza marunta,si,de la cetateanul de rand pana la guvernanti,nu mai avem pic de demnitate nationala. Cum am am ajuns in halul acesta??? In ce masura putem da vina pe vremuri? Ne pleaca tinerii,aici raman doar cei care nu au incotro si cei care nu au teluri importante,dincolo de masini,petreceri si bani;astfel ca cei care sunt obligati sa ramana prin forta lucrurilor nu fac decat sa isi contemple nesansa si neimplinirea.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.04.2010 | Gogu a scris:
    Nu ne absolva deloc, ne face sa recunoastem ca proiectul Romania moderna a cam esuat. Din dictatura stalinist-bizantina am cazut in cleptocratia de stat; rezultatul: suntem o tara compromisa moral inauntru si inafara, un partener labil, fatarnici si egoisti, incapabilil de idealuri, pierduti in meschine conflicte cu miza pur damboviteana. Romania s-a aflat mereu dupa Primul Razboi intr-o competitie amicala cu Polonia pentru influenta in zona est-europeana. Tari de marime si putere asemanatoare, etc. Insa am pierdut la puncte, si rau de tot.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:

De acelasi autor

Un avertisment din Transilvania

Peste 1.000 de persoane au semnat un protest împotriva deschiderii la Târgu Mureş a unui birou permanent al eurodeputatului ...

Jobbik se invită la Târgu-Mureş

Dacă este lăsat să se manifeste, neofascismul maghiar care se invită în România poate avea efecte dintre ...

Katyń - după 70 de ani

Katyń este nu doar rana profundă a memoriei colective poloneze, ci numele simbolic al memoriei reprimate în Răsăritul ...

In Memoriam Pierre Chaunu

Cu moartea lui Pierre Chaunu, plecat dintre noi cu numai câteva zile înainte de Claude Lévi-Strauss, dispare încă unul ...

Sirenele din South Stream

Rusia a avut mereu nevoie de o Europă divizată, măcinată de conflicte, pentru a juca pe acest continent ...

Toate articolele (19)

Opinii si comentarii

Editie online | Valentin Dumitrescu

Conferinţă de presă - Sibfest 2012

Marţi, 15 mai, a avut loc conferinţa de presa prefaţând a XIX-a ediţie a Festivalului Internaţional ...

Editie online | Marin Pana

Joaca de-a creşterea salariilor şi euro: Un exerciţiu

Se ia o pensie care e plătită din impozite și taxe cu 1.000 lei la cursul de 4,25 lei/euro și se majorează ...

Editie online | Vladimir Tismaneanu

O satrapie de cosmar: De la Kim Il-sung la Kim Jong-un

Genocidul bazat pe ideologie a fost una din funestele inventii ale secolului al XX-lea. Lichidarea unor intregi grupuri ...

Editie scrisa | Francisco José Millán Mon

22 PLUS, nr 335: UE şi ONU

Proiecţia UE pe scena internaţională necesită o activitate intensă în cadrul Naţiunilor ...

Editie scrisa

22 PLUS, nr. 335: Dezbatere pe tema discriminării

Marţi, 13 martie, la Strasbourg a avut loc o dezbatere în Parlamentul European pe tema Site-urile de Internet ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei