Politica europeana de coeziune - Ce e de facut?

Pe 30 aprilie, Institutul European din Romania, impreuna cu Ambasada Republicii Polonia in Romania au organizat o conferinta cu tema “Politica de coeziune de la Agenda Lisabona la Strategia Europa 2020: noi perspective”, la care au luat cuvantul Excelenta sa ambasadorul Poloniei la Bucuresti, domnul Wojciech Zajaczowski, alaturi de alti membri din administratia polona:  Jakub Szymanski, director adjunct al Departamentului pentru Politica Regionala; Danuta Hubner, Presedinte al Comisiei pentru Dezvoltare Regionala a Parlamentului European; Anna Gmyrek, consilierul ministrului, Departamentul pentru Politici Structurale, Ministerul Dezvoltarii Regionale din Polonia. Din partea Romaniei, au luat cuvantul Bogdan Mazuru, Ioan Andreica, Stefan Ciobanu, Dragos Pislaru si Leonard Orban.

Agenda Lisabona – sfarsitul perioadei de implementare

Conferinta s-a constituit intr-un proces de reflectie asupra  politicii de convergenta care reprezinta un target major al Uniunii Europene, inca neatins in mod complet si eficient.  Au fost discutate  provocarile care apar la nivelul politicii de coeziune odata cu finalizarea perioadei de implementare a Agendei Lisabona si inceperea implementarii Strategiei Europa 2020.

Adoptata in 2000, Agenda Lisabona a avut ca obiectiv principal transformarea, pana in 2010, a Uniunii Europene in "cea mai dinamica si competitiva economie din lume bazata pe cunoastere”, obiectiv care nu a fost (decat partial) atins. Totusi, Agenda Lisabona a inregistrat succese in cadrul politicii regionale intrucat s-a inceput procesul de reducere a diferentelor majore intre regiunile Europei si de crestere a competivitatii economice a regiunilor europene, avandu-se in vedere integrarea activa a acestor regiuni in economia globala.  In cadrul Agendei Lisabona, politica de coeziune a dus la cresterea nivelului de absorbtie a fondurilor structurale in noile state membre, desi, si in acest domeniu, progresele sunt abia la inceput.

Contextul actual - cum stam in prezent?

Criza economica si financiara a anulat  multe dintre progresele economice si sociale ale Uniunii si a pus in evidenta deficientele strucutrale ale ecomoniei Europei: PIB-ul european a scauzt cu 4% in 2009, 10% din populatia activa a UE, insumand 23 de milioane de persoane, nu au in prezent un loc de munca, iar productia industriala europeana a scazut la nivelurile din anii 1990.

La efectele negative generate de criza, se adauga si provocarile pe termen lung de care Uniunea trebuie sa tina seama in proiectele de a asigura o dezvoltare economica durabila: globalizarea, presiunea exercitata asupra resurselor, fenomenul de imbatranire a populatiei, o potentiala extindere a Uniunii si implicit necesitatea diminuarii discrepantelor dintre noii membrii si vechile state membre.

Ce e de facut? – Strategia Europa 2020

Strategia Europa 2020 are menirea de a transforma UE intr-o economie inteligenta, durabila, favorabila incluziunii, caracterizata de niveluri ridicate de ocupare a fortei de munca, productivitate si coeziune sociala. In vederea realizarii acestui scop, Europa 2020 are trei prioritati: o crestere inteligenta care are in vedere dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere si inovare; o crestere durabila care presupune promovarea unei economii mai eficiente in ce priveste utilizarea resurselor, mai ecologice si mai competitive; si o crestere favorabila incluziunii care presupune promovarea unie economii cu o rata ridicata a ocuparii fortei de munca, menita sa asigure coeziunea sociala si teritoriala.

Provocarile globale cu care se confrunta UE se extind si se intensifica. Concurenta din partea economiilor externe – atat dezvoltate, cat si emergente – este tot mai acuta;  state precum China si India inregistreaza salturi masive in economia mondiala, ceea ce va creste presiunea in ceea ce priveste competivitatea economica la nivel global. In acelasi timp, provocarile legate de clima si de resurse necesita masuri drastice si rapide.

In acest context, Europa 2020 se doreste a fi o strategie de dezvoltare durabila, care sa permita nu revenirea la situatia anterioara crizei ecomomice cand existau deja multe domenii in care Europa nu avansa destul de rapid in comparatie cu restul lumii, ci scopul este inscrierea Uniunii pe o traiectorie ascendenta a prosperitatii. Atingerea acestui  obiectiv presupune atat o mai mai puternica reprezentare pe plan extern, cat si o coordonare mai puternica si mai eficienta in plan intern.