De același autor
Pentru autoritatile palestiniene cea mai buna alternativa ar fi recuperarea controlului asupra Fasiei Gaza cu ajutorul statului egiptean.
In lunile care au condus la cea mai recenta runda de ostilitati, gruparea Hamas s-a aflat intr-o conjunctura extrem de nefavorabila. Anul trecut, dupa ce a parasit ,,axa de rezistenta” iraniana pozitionandu-se de partea coalitiei sunnite si impotriva regimului Assad din Siria, gruparea Hamas a pierdut sprijinul Guvernului ,,Fratiei Musulmane” din Egipt, fiind nevoita sa infrunte ostilitatea noului regim militar la Cairo. Toate aceste lucruri au afectat interesele economice, militare si politice ale Hamasului in Fasia Gaza, izoland-o regional. Prin urmare, liderii Hamas au inceput negocierile menite sa repare relatiile cu Iranul, fostul lor sponsor, si cu aliatul lor libanez, Hezbollah. S-a ajuns la un acord de continuare a cooperarii impotriva Israelului, in ciuda diferentelor de viziune asupra razboiul civil din Siria.
Iesirea din ,,axa de rezistenta” a starnit numeroase controverse chiar in interiorul aparatului de conducere al Hamasului. Aripa militara a Hamasului i-a transmis liderului politic Khaled Mashaal, aflat in Qatar, ca ,,Palestina va fi eliberata prin intermediul armelor si nu al banilor”, cerand reluarea relatiilor cu Iran si Hezbollah. Mai mult, blocul reformist si al schimbarii din Fasia Gaza, condus de Ismail Haniyeh si Mahmoud Zahar, a contestat acordul semnat in februarie 2012 in Qatar, intre presedintele Autoritatii Palestiniene Mahmoud Abbas si Mashaal. In timp ce contextul ar fi pus in pericol coeziunea interna a gruparii, generand chiar o reluare a ostilitatilor cu Israelul, totusi exista oportunitatea de a specula vulnerabilitatile organizatiei, bunavointa Egiptului si retinerea Iranului in timpul negocierilor de pace dintre palestinieni si Israel.
Astazi, strategia principala ar trebui sa fie sustinerea autoritatilor palestiniene in extinderea controlului asupra Fasiei Gaza, fragmentand miscarea Hamas prin cooptarea liderilor mai pragmatici oferind perspectiva unor conditii teritoriale si economice mai bune pe termen scurt.
Sursele crizei
Actuala criza este rezultatul direct al fragmentarii Hamasului, intr-un moment cu o dinamica scapata de sub control: exista un clivaj intern intre aripa politica si cea militara; intre politcienii pragmatici si cei extremisti; intre leadershipul din Gaza si cel din diaspora. Mai mult, exista o frustrare profunda la nivelul autoritatilor palestiniene. Guvernul, asa zis de unitate, nu are un reprezentant Hamas desi deruleaza in mod oficial negocieri de pace cu Israelul; Autoritatea Palestiniana refuza sa plateasca salariile celor 40.000 de oficiali ai administratiei Hamas din Gaza; Jihadul Islamic Palestinian si jihadistii din Gaza contesta Hamasul prin forta armelor. Izolarea Hamas in regiune este mai mare ca oricand.
Presa si opinia publica din Egipt, alaturi de presedontele Abdel Fattah al-Sisi si intregul establishment politic, percep Hamasul ca fiind o extensie periculoasa a ,,Fratiei Musulmane”. Arabia Saudita si majoritatea tarilor din Golf sprijina Egiptul in lupta impotriva ,,Fratiei” si implicit impotriva Hamasului. Qatarul, principalul furnizor de fonduri al Hamasului, a devenit mult mai precaut dupa ce tanarul Emir Sheikh Tamim bin Hamad Al Thani a preluat puterea iar statele vecine din Golf au exercitat o intensa presiune pentru a se intrerupe sprijinul acordat ,,Fratiei” si gruparilor jihadiste din regiune.
Nu in ultimul rand, Iranul este supraextins din punct de vedere militar, economic si politic prin implicarea in conflictele din Siria, Liban si Irak. Este totodata extrem de preocupat de posibilitatea ca aceste conflicte sa aprinda propriile clivaje etnice si religioase. Mai mult, negocierile nucleare sensibile purtate cu puterile occidentale dicteaza si mai multa retinere si prudenta.
Prim-ministrul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, ramane cel mai fidel sustinator al gruparii Hamas. Insa relatiile sale cu Israelul si cu oficialitatile de la Cairo sunt precare, astfel ca nu poate fi de prea mult ajutor.
Conturul unui viitor armistitiu
In toata aceasta situatie extrem de complexa, exista oare o solutie pentru Fasia Gaza?
O solutie cuprinzatoare la agresiunea Hamas, impune cucerirea Fasiei Gaza, mergand din casa in casa, pentru a distruge arsenalul de rachete si armele de mare calibru detinute de organizatiile teroriste care opereaza in zona. Nu vad insa posibila o astfel de interventie din cauza potentialelor pagube pe care le-ar suferi civilii din Gaza, sau a criticilor comunitatii internationale fata de exercitarea unui eventual control asupra teritoriului de catre Israel, mai ales in perspectiva enormelor probleme economice, sociale si politice deja existente.
Prin urmare, cea mai buna alternativa ar fi ca autoritatile palestiniene, cu ajutorul decisiv al Egiptului, sa recastige controlul asupra Fasiei Gaza. Fatah inca mai are sute de mii de sustinatori in Gaza. Mai exista si miscarea subterana Tamarud, similara celei care l-a ajutat pe Generalul al-Sisi sa rastoarne de la putere Fratia Musulmana in iulie 2013.
Dar Israelul nu poate pur si simplu ocupa Gaza pentru a transfera controlul lui Abbas. In astfel de conditii ar fi considerat un tradator de catre propriul popor. Acest lucru se poate realiza mai subtil, prin termenii unui armistitiu sau a unui tratat pe termen lung.
Orice astfel de acord ar trebui sa cuprinda urmatoarele:
- desfasurarea imediata a fortelor de securitate ale Autoritatii Palestiniene pe frontiera dintre Gaza si Egipt si preluarea controlului asupra punctului de frontier de la Rafah;
- redactarea unei clauze care sa afirme ca Autoritatea Palestiniana va prelua gradual controlul asupra fasiei;
- interzicerea oricaror tuneluri pe sub frontiera cu Egiptul, Autoritatea Palestiniana si Egiptul devenind responsabili cu prevenirea traficului de armament;
- demilitarizarea Gazei si monitorizarea internationala a distrugerii arsenalului de rachete;
- suspendarea timp de un an de zile a consolidarii asezarilor israeliene in Cisiordania;
- acordul Israelului pentru transferul de bunuri spre si dinspre Gaza; Israelul isi va folosi influenta pentru a obtine ajutoare economice si umanitare pentru Gaza;
- Egiptul isi va folosi influenta pe langa Arabia Saudita si statele din Golf pentru acordarea unui sprijin economic extins Autoritatii Palestiniene in reconstructia Gazei;
Rolul Egiptului va fi crucial in exercitarea de presiuni asupra Hamasului pentru acceptarea si implementarea acordului.
Exista insa si potentiale dezavantaje. Daca Israelul este fortat sa-si incheie prematur operatiunea terestra, atunci opinia publica araba ar putea considera Hamasul invingator. Iar aceasta perceptie s-ar putea deconta in viitoarele alegeri palestiniene. Totodata un succes al Hamasului ar putea determina organizatiile jihadiste din Siria, Irak sau Yemen sa achizitioneze acelasi tip de armament pentru a-si tine la distanta inamicii.
Totusi, daca un astfel de acord nu va avea niciun ecou in randul Hamasului, atunci armata israeliana va avea suficienta legitimitate pentru derularea unei operatiuni terestre limitate care sa distruga infrastructura militara, presand Hamasul sa accepte un armistitiu in conditiile impuse de Israel.
Dr. Ely Karmon este senior research scholar la Institutul International pentru Contra-terorism (ICT) de la Herzliya.
Traducere si adaptare de Gabriel Ana din Ely Karmon, “Can Hamas be defeated ?”, Jerusalem Report, 11 August, 2014
