Platter si Blatini:presedinti FUEFA

 Düsseldorf? Nu se putea loc mai potrivit pentru un complot temeinic, previzibil si inevitabil. Orasul e, in mare, adica in afara cartierului vetust care inconjoara o gara de mare lux, bogat cu metoda. Rinul sectioneaza bunastarea indaratnica a orasului ca un culoar agitat care taie printre birouri identice.  UEFA si-a ales bine sediul lesinului final. Congresul care a ales noul presedinte a fost, de la un cap la altul, o minune de mecanism electoral dirijat. Un trafic de influenta subtil, aproape incantator, a curs lin prin retorte si a reglat, in liniste, viitorul fotbalului mondial pe urmatorii 10 ani, poate mai mult.

Michel isi va reglementa tinuta

 Problema de rezolvat in linistea birocratica de pe Rin n-a fost, de fapt, tema de pe afis: din nou Lennart Johansson sau, pentru prima oara, Michel Platini? Alegerile au stabilit un alt raport si au elucidat cu totul alta optiune: autonomie sau incorporare? Cu Johansson sau in confederatia globala Blatter. Acum stim mai mult si mai amanuntit. A castigat, la limita, Platini, ceea ce e un alt fel de a spune ca  UEFA a pierdut mult, daca nu tot, in planul autonomiei si a devenit una din componentele vasale ale constelatiei Blatter. Caci, in ciuda aurei sale colorate de o fronda vaga si a reputatiei de rebel, din vremurile in care incalca, zambind, la Juventus, interdictia de a intra in teren cu tricoul "pe deasupra", Michel Platini nu a fost castigatorul direct al alegerilor, ci, mai degraba, castigator-delegat. Odata cu organizarea victoriei lui Platini, proiectul lui Blatter ia sfarsit. UEFA trece sub jurisdictie FIFA. La 70 de ani, presedintele FIFA a instalat peste teritoriul UEFA un aspirant loial. Sepp Blatter uraste, dar nu isi pierde cumpatul. Oricat de respingator in masinatiile sale corupte si nedovedibile, Blatter e net superior functionarimilor reunite ale fotbalului mondial. Un instinct de mare tesator de intrigi si pradator bine programat a facut din Blatter un personaj invincibil si din acesta un monarh absolut. Cand, in 1988, conflictul intre apetitul comercial al lui Blatter si elitismul lui Johansson a devenit ireductibil, Blatter a stiut sa evite ciocnirea directa. El si-a asigurat, mai intai, controlul total in FIFA. Opozitia interna a fost zdrobita, desi aceeasi opozitie adunase un dosar cu probe de mare coruptie greu de contrat. Manevra lui Blatter a urmat metoda clasica a cooptarii de aliati semicivilizati, dar insetati de parvenire si posesori de vot. Blatter a imaginat programe de asistenta (Goal e cel mai pus la treaba) prin care a revarsat asupra Asiei, Africii, Americii Centrale si Europei de Est fonduri inimaginabile in aceste zone de adanca suferinta bugetara. Manevra a produs efecte imediate. Voturile mici si multe ale subdezvoltatilor ajutati au creat blocul electoral cu care Blatter stia ca va fi ales presedinte in fiecare zi de doua ori pe zi. Europa de Est s-a convertit ultima la nou-blatterism. Era normal. Estul a oscilat, retinut de legaturi culturale si oarecum patriotice cu blocul european de sub jurisdictia lui Johansson. Apoi, intr-un moment de geniu oportunist, Mircea Sandu a dezertat, rasturnand fronturile si deregland alianta. A aparut Casa Fotbalului si, odata cu ea, promisiunea carierelor manageriale "curate" pe tronsonul european. Blatter a venit la Bucuresti, a cules juramantul de fidelitate al eternului presedinte FRF, iar acesta a ramas acasa, cu noua titulatura de sef al centrului de operatii Blatter in Est. In doi sau trei ani, dominati de frustrari repetate ale cluburilor românesti in Liga Campionilor (UEFA), cursul operatiilor ro-blatter a crescut considerabil. Mircea Sandu a devenit aspirator de optiuni si a reusit sa aduca omagiu marelui sau protector, voturile combinate ale federatiilor est-europene in favoarea lui Platini, unsul lui Blatter peste Europa. Aparitia neasteptata a blocului rasaritean sub drapelul lui Blatter a transat partida. Platini a fost ales presedinte UEFA, dar va trebui sa poarte tricoul atent si reglementar, dupa eleganta posaca a lui Blatter. Mircea Sandu a fost inaintat executiv european, iar Blatter a preluat controlul de facto asupra circuitului global al fotbalului.

Suntem calificati!

(in 2010)

 Nu e nimic foarte grav sau terminal grav in anexarea  UEFA. Dimpotriva, totul devine previzibil si lipsit de drama. Cariera lui Sepp Blatter si-a pierdut, din clipa victoriei lui Platini, marginile in timp. Presedintele FIFA nu mai are opozitie, ci doar supusi loiali in toate colturile lumii si, mai ales, in centrul european al finantelor si civilizatiei europene. Joao Havelange, mentorul si predecesorul lui Blatter, a domnit molcom si taios peste FIFA, pana la 82 de ani. Blatter, elvetianul de abilitate trilingva, are calea deschisa spre un dinastism inca mai indelungat. Va urma o lunga epoca de pace, liniste si fast comercial. Cine asteapta surprize ar face mai bine sa urmareasca sistematic meciurile diviziei a treia libaneze sau aventurile campionatelor feminine de junioare. Platter la FIFA si Blatini la UEFA fac o rocada integratoare care sterge tensiuni si aplatizeaza, pana la planificare, fostul teritoriu de disputa si evenimente al fotbalului mondial. Va exista o singura retea. UEFA va vota solidar cu FIFA in orice situatie si va marca, astfel, forta executiva a unui nou organism combinat si informal: FUEFA. Alinierea finala a fotbalului sub presiunea unui singur centru de decizie va intari tendintele deja cunoscute ale variantei Blatter: adancirea si diversificarea sponsorizarii, deciziilor strategice de incurajare a zonelor tinta, gen Coreea 2002 si Africa de Sud 2010. România sau, mai curand, federatia pot astepta beneficiile unor decizii de sprijin major. Ceea e inseamna ca finala Cupei UEFA va putea fi organizata in viitorul imediat la Bucuresti, ceea ce presupune fonduri si contracte pentru un nou stadion, iar Nationala are sansa sa reia ciclul calificarilor la Cupa Mondiala, in 2010. In acelasi timp, stabilitatea confirmata a actualei echipe de la FRF nu promite nimic propriu-zis dinamic. Nu era nevoie de succesul in alegerile UEFA pentru a afla cine e si ce promite Mircea Sandu. Aceste date sunt bine cunoscute dupa 17 ani de domnie incarcata de aroganta, masinatii si subperformanta. Victoria lui Mircea Sandu a fost insotita de aplauzele servile ale majoritatii presei sportive, dar asta nu demonstreaza decat obisnuinte VIP-iste si oportunism ascendent. Mircea Sandu se va consolida in fruntea unei minidinastii locale, dupa modelul suzeranului sau, Gheorghe Popescu, un om de fotbal invatat sa respire in zonele cosmopolite ale fotbalului de varf, si nu in dosul unui baraj de manele.

Andorra - tot exclusa

 Si totusi, ce program personal va promova Michel Platini? In ciuda conditiilor de vasalitate stricta, Platini promite macar un mandat colorat si vorbaret.  UEFA are in frunte, pentru prima oara, un fost mare fotbalist. Ceva din intuitiile sale nemijlocite s-ar putea revarsa favorabil asupra fotbalului european. Platini e totusi un ambitios cu dorinta demonstratiei. Ceva din dorinta fiului de emigranti italieni de a-si demonstra franco-excelenta n-a disparut. Dar ce? Adevarul e ca, daca are asa planuri reale, Platini va trebui sa le descopere abia de acum inainte. Promisiunile cu care a intrat in competitie au starnit emotia federatiilor europene mici si au iritat colosii: cel mult trei locuri de Liga Campionilor pentru fiecare campionat si o Cupa a Europei cu un turneu final extins de la 16 la 24 de echipe (ceea ce ar mentine in sfera de excludere doar Luxemburg, Andorra si colegii). Insa ambele promisiuni au mai degraba avant decat sanse. Scotia, Tara Galilor si o turma de cluburi mici, uneori mai puternice decat nationalele orasenesti citate, s-au emotionat la auzul propunerilor. Probabil degeaba. Promisiunile lui Platini au creat foiala federatiilor si au grabit despartirea catorva voturi de Johansson. E greu de vazut urmarea. Platini insusi a avut grija sa plaseze schimbarile din Liga Campionilor in sezonul 2009-2010, adica numai dupa incheierea actualului contract de televizare, care va fi urmat de un alt contract, desigur mai mare si inca mai greu de deranjat. La randul ei, dilatarea Cupei Europei nu va putea intra in discutie inainte de 2012. Platini a promis exact lucrurile pe care le poate tergiversa si abandona, apoi, tarziu, cand nimeni nu-si va mai aminti. Tot ce va veni nou si neasteptat trebuie asteptat de la Sepp Blatter, noul detinator al fotbalului global.