Piscina lui Băsescu, baia lui Geoană şi duşul lui Antonescu

Întâlnirile cu alegătorii ale candidaţilor la preşedinţie pot da o imagine mai apropiată de realitate decât sondajele de opinie. Câteva mii de oameni la faţa locului au un impact mult mai mare decât câteva milioane pe hârtie. Încât partidele din spatele candidaţilor îşi adună membrii şi susţinătorii, mai cu binişorul, mai cu convocatorul, pentru a-i impresiona pe indecişi.

Totuşi, siguranţa organizatorilor şi a candidaţilor nu e atât de mare, încât să admită abateri de la scenariul prestabilit. O dovadă e ceea ce s-a întâmplat la mitingul pentru Băsescu din judeţul Dolj. Acolo, Băsescu i-a cerut lui Mircea Dinescu, care apăruse pe neanunţatelea, să se dea jos de pe scenă şi să se ducă să vorbească la televizor. Bănuiala organizatorilor şi a lui Băsescu însuşi că Dinescu voia să ia cuvântul „din partea maimuţelor“ pentru a le băga pedeliştilor şi lui băţul prin gard o fi fost justificată de diatribele TV ale poetului. Totuşi, dacă ar fi fost cu 5 minute mai relaxat, Băsescu i-ar fi dat microfonul lui Dinescu şi apoi i-ar fi răspuns, ceea ce ar fi putut fi o lovitură de imagine din partea „dictatorului“, indiferent ce ar fi spus poetul despre el.

Băsescu a ratat-o crispat. Satisfacţia de a-l uşui pe Dinescu mi s-a părut ieftină. Marinarul ar fi ieşit mult mai câştigat, dacă şi-ar fi impus să dea o probă practică de libertate a cuvântului, lăsându-l să vorbească pe neinvitat. Să-i fi fost lui Băsescu teamă că nu-l poate dovedi pe poet? Să-şi fi închipuit el că Dinescu fusese trimis ca vârf de lance al unei contramanifestaţii, care să-i dea mitingul peste cap? Spontanul Băsescu, cel de care adversarii lui politici se tem fiindcă nu ştiu să-i anticipeze mutările, a reacţionat rigid şi aproape temător în episodul cu Dinescu. Un semn că nici el nu e prea sigur de victorie, chiar dacă la mitingurile lui se adună mai mulţi poporeni decât la concurenţă şi chiar dacă el afirmă că în sondajele care nu ajung la presă are un avans considerabil faţă de contracandidaţii lui. Crisparea lui Băsescu n-are, cred, nicio legătură cu primul tur de scrutin, ci cu ecuaţia din cel de-al doilea, în care e posibil să devină victima unui vot negativ.

Dacă ne uităm la mitingurile pe care PSD i le organizează lui Geoană prin ţară, pare ciudat că un partid care organizatoric stă mai bine decât PD-L nu adună mai mulţi susţinători prin judeţe. Asta poate însemna, în primul rând, că liderii locali ai partidului nu prea cred în şansele lui Geoană şi, drept urmare, nu se omoară să-şi aducă oamenii la întâlnirile cu el sau că, mai rău, nu-i iartă ieşirea de la guvernare de pe urma căreia mulţi pesedişti au rămas cu ochii în soare. Ipoteza pe care am auzit-o, că PSD nu se omoară să-i asigure lui Geoană uriaşe băi de mulţime în campanie fiindcă s-ar concentra asupra mobilizării la vot nu prea stă în picioare, fiindcă aceste mitinguri nu sunt făcute pentru cei deja convinşi, ci pentru cei de pe margine, dintre care unii nu s-ar duce la vot, iar alţii, care vor s-o facă, nu s-au hotărât în dreptul cui să pună ştampila.

Că aceste băi de mulţime au relevanţă o dovedeşte şi discursul tot mai lipsit de aplomb al candidatului liberal Crin Antonescu. Pe măsură ce se convinge că la chemarea PNL nu se adună lume la mitingurile sale decât pentru un duş scurt, Antonescu ba îi face cu ochiul doctorului Sorin Oprescu, ba anunţă că liberalii nu vor cădea la pace cu Traian Băsescu. Un fel de a spune că nu se vede prezent în cel de-al doilea tur de scrutin.

Revenind la Băsescu, chiar dacă prezenţa la mitingurile sale le bate pe cele ale principalilor lui contracandidaţi, luate separat, nu e atât de consistentă, încât să aştepte liniştit cea de-a doua repriză a alegerilor. Asta l-a şi făcut să spună deunăzi că ar vrea un guvern liberal, cu premier pedelist, şi să-şi amintească, acum vreo două săptămâni, cum i-a luat faţa lui Sorin Oprescu, cu ajutorul bucureştenilor, şi a câştigat Primăria Capitalei, deşi venea de pe locul doi. Or, acum, Băsescu, chiar dacă ar ieşi pe primul loc după 22 noiembrie, nu pare sigur că va izbândi şi în cel de-al doilea, la gândul că baia mică a lui Geoană şi duşul lui Crin Antonescu ar putea fi mai populate laolaltă decât piscina aglomerată în care se scaldă el.  //