De același autor
Partidele politice, si cu atit mai mult unul ca PSD-ul, pot accepta anumite constringeri dar pe termen limitat. Sa ne aducem aminte ca si Monica Macovei, pe care cea mai mare parte a clasei politice autohtone o urau literalmente, a fost suportata in fruntea Ministerului Justitiei pina cind a fost marcata oficial aderarea tarii la Uniunea Europeana. Dar doar atit. Cum s-au schimbat conditiile, adica imediat dupa 1 ianuarie 2007, ea a fost ejectata din guvern. De aceea e greu de imaginat ca odata indepartat obstacolul Basescu, cu Mircea Geoana instalat la Cotroceni, greii din PSD vor accepta multa vreme sa aiba un prim ministru considerat a fi strins asociat liberalilor. Poate doar o perioada limitata pentru a-i pune in circa unele masuri nepopulare. Si asta indiferent de cite asigurari ar da astazi nu doar la vedere ci si in culise Mircea Geoana. In principal pentru ca, asa dupa cum s-a vazut in repetate rinduri in ultmii ani, Mircea Geoana nu e capabil sa garanteze multe lucruri nici astazi, de pe pozitia actuala de presedinte PSD. Si o va putea face cu atit mai putin atunci cind nu va mai ocupa aceasta pozitie formala. El nu este nici pe departe in situatia lui Traian Basescu care si-a tras partidul dupa el si l-a plasat la guvernare, ci in postura unuia care a fost instalat in functie prin grija partidului sau.
In plus, e greu de crezut ca in batalia dura care se va declansa imediat pentru pozitia de presedinte al partidului nu se va juca si cartea ocuparii pozitiei de prim ministru care ar marca formal prealuarea controlului deplin asupra executivului de catre PSD. Sa nu uitam ca imediat dupa retragerea din alianta cu PDL mai multi lideri social-democrati au declarat ca niciodata nu vor mai accepta ca partidul lor sa intre intr-un guvern pe care sa nu-l controleze. De aceea e de asteptat ca din punct de vedere tactic un nou lider PSD sa interpreteze deschis o astfel de partitura. Pe de alta parte ar fi o mare dovada de naivitate pentru PNL sa-si imagineze ca va tine in friu redutabila masinarie PSD prin “pionul” Klaus Johannis. Sau poate, cine stie, liderii liberali vad in el doar un pion de sacrificu cu scop exclusiv electoral ? Sigur, unii vor spune ca din punctul de vedere al ecuatiei fortei parlamentare situatia nu ar fi diferita daca in loc de PSD am avea PDL in alianta cu PNL. Evaluarea e doar partial adevarata. Mai intii pentru ca PSD e de departe cea mai redutabila si mai experimentata masinarie politica din Romania. O masinaria care manevreaza sindicate, asociatii profesionale si domina prin structurile sale o buna parte din judetele tarii. In al doilea rind, costul politic final, decontul aliantei cu PSD, va fi mult mai mare din punct de vedere electoral pentru liberali in varianta aleasa in acest moment. Asa incit satisfactia emotionala pe care ar incerca-o activistii liberali daca actualul presedinte ar fi infrint pe 6 decembrie are toate sansele sa fie una de scurta durata.
Liberalii par sa se afle pe un val euforic in acest moment. Gaselnita Klaus Johannis, o miscare inteligenta din punct de vedere politic, le ofera initiativa si obliga PSD ca de voie de nevoie sa accepte pe moment citeva mutari fortate. Dar e vorba doar de o victorie de moment. In ipoteza in care Traian Basescu pleaca de la Cotroceni tot jocul se reseteaza. Atunci se va vedea ca la incasatul dividendelor mai toate locurilor din primul rind vor fi ocupate de Vanghele, Mazare, Dragnea, Hrebenciuc, Adrian Nastase & co sub privirea paternala a lui Ion Iliescu.
