Parteneri

Nici o companie nu se poate lipsi de ei. Cand produce, cand schimba produse, cand dezvolta o afacere. Depinde de ei. Investitori, angajati, clienti, public. Toti acestia sunt parteneri ai companiei. Profitul si evolutia companiei depind de modul in care managementul administreaza dialogul cu toate aceste grupuri.

 Companiile interactioneaza, construiesc relatii, creeaza contracte si acorduri cu partenerii lor sociali si de afaceri. Se definesc rutine, proceduri de lucru, reguli. Se naste o  cultura a parteneriatului, alcatuita din acele reguli scrise si practici care functioneaza in relatiile dintre companii si grupurile cu care ele interactioneaza.

 Companiile de astazi, managementul modern nu pot ignora dialogul cu partenerii si problemele etice care apar in relatiile create de firme in activitatile lor. Doua sunt dimensiunile in care este dezvoltat acest dialog,  transparenta si responsabilitate. O companie este transparenta in masura in care isi informeaza partenerii sociali si de afaceri atunci cand ia decizii care ii pot afecta. Ea este responsabila atunci cand isi construieste o structura in care sunt clar definite drepturile si obligatiile fiecarui nivel de decizie si atunci cand obiectivele de management privesc nu doar interesele actionarilor sau proprietarilor, ci si pe acelea ale angajatilor, partenerilor de afaceri sau comunitatii. Transparenta si responsabilitatea fac dialogul eficient si profitabil pentru toti partenerii.

Argumente pentru dialog

 "Pentru companiile care isi cauta o identitate corporatista, principii si valori morale, este indispensabil dialogul cu grupurile care le pot influenta evolutia sau care sunt afectate de ele" , declara Hiroshi Ishida, Executive Director Caux Round Table - Japan, intr-un interviu acordat revistei 22. "Desi companiile au propriile lor idei despre ceea ce presupune o afacere, dialogul cu acesti parteneri sociali si de afaceri are darul de a le aduce la realitate."

 "Companiile nu functioneaza in vid. Ele isi desfasoara activitatile in mijlocul comunitatilor din care fac parte. Ca atare, companiile sunt direct interesate sa creeze comunitati apte sa progreseze, comunitati care, la randul lor, vor oferi mediului de afaceri conditii in care sa se dezvolte" , arata Hiroshi Ishida.

 La randul sau, Jean Jacques du Plessis, specialist in domeniul guvernarii corporatiste, sustine ca o companie moderna nu mai poate fi vazuta drept o organizatie care reprezinta interesele unui singur grup de indivizi. " O companie este o arena cu nenumarate potentiale conflicte intre interese ale unor grupuri diferite." (Principles of Contemporary Corporate Governance, Cambridge, 2005) De aceea, managerii trebuie sa aiba in vedere simultan interesele investitorilor, ale creditorilor, ale angajatilor, ale consumatorilor, ale publicului. Intr-o companie moderna, arata George Goyder, "obiectivul managementului este de a crea un echilibru intre principalele responsabilitati, acelea fata de investitori, care presupun realizarea de profit prin maximizarea eficientei si minimizarea costurilor, si responsabilitatile fata de angajati, consumatori si comunitate". (The Responsible Company, Oxford, 1961).

 Aceasta idee a managementului deschis, care nu se mai concentreaza exclusiv catre interesele actionarilor, a generat conceptele de  grupuri cointeresate (stakeholders) si management orientat catre grupurile coineresate. Acest tip de management include in procesul de decizie nu doar interesele investitorilor, ci si interesele sau asteptarile tuturor grupurilor cointeresate, acelea care pot determina sau pot fi afectate de deciziile unei companii.

 Conform  teoriei grupurilor cointeresate, in deciziile importante si in definirea strategiilor, companiile trebuie sa aiba in vedere si interesele comunitatilor, ale consumatorilor, angajatilor si partenerilor de afaceri. Toate aceste grupuri trebuie considerate parteneri ai companiilor. Fie ca au relatii contractuale sau informale, fie ca sunt parteneri de afaceri sau parteneri sociali, aceste grupuri trebuie informate si consultate cu privire la deciziile importante care se iau in companie.

 "Pentru companii, dialogul cu grupurile cointeresate este esential pentru a intelege contextul social, economic si legislativ in care opereaza.  Fara aceasta cunoastere obtinuta prin dialog cu partenerii sociali si de afaceri, companiile nu vor avea decat de pierdut", declara Alan Knight, Institute of Social and Ethical AccountAbility, intr-un interviu acordat revistei 22. "Aceasta cunoastere produsa prin dialog este necesara nu doar pentru a anticipa si minimiza posibilele riscuri in afaceri, ci si pentru a identifica si profita de noile oportunitati create de managementul etic."

Pentru o etica a parteneriatului

 Aceste idei au construit in mediile occidentale de afaceri o adevarata  etica a parteneriatului, definita in termeni de coduri etice, de standarde etice internationale la care adera sute de companii. Caux Round Table, AccountAbility, Global Reporting Initiative, The International Organization for Standardization, Sustainability sunt cateva dintre cele mai importante organizatii globale ce reunesc companii si institute de cercetare preocupate sa defineasca astfel de standarde etice si metodologii de evaluare a bunelor practici in relatiile cu partenerii.

 "In majoritatea codurilor de guvernare corporatista  - se afirma intr-un studiu al codurilor etice corporatiste realizat la nivelul Uniunii Europene in 2002 - se recunoaste explicit ca succesul companiilor, profitul actionarilor, siguranta si bunastarea angajatilor precum si asteptarile celorlalte grupuri cointeresate sunt inrudite si interdependente. Aceasta interdependenta este subliniata astazi chiar si in codurile etice ale grupurilor de investitori."

 O cultura sanatoasa a parteneriatului este semnul unei piete mature, apte sa creeze bunastare si dezvoltare pe termen lung. Acest spatiu nevazut al regulilor si practicilor se sprijina pe doua principii simple, dar puternice si eficiente,  increderea si reciprocitatea. Increderea este premisa unei relatii cu un partener. Reciprocitatea trebuie sa fie finalitatea parteneriatului.

Exista in Romania o etica a parteneriatului? Si-a creat mediul romanesc de afaceri bune practici specifice relatiilor cu partenerii? Si-au definit companiile romanesti standarde morale care sa ghideze raporturile cu actionarii, cu angajatii, cu partenerii de afaceri, cu consumatorii ori cu partenerii sociali? Si-au construit asociatiile profesionale coduri etice care sa defineasca ce este si ce nu este acceptabil in relatiile dintre companii si partenerii lor? In prea mica masura, netransparent si in forme incoerente.

Atunci cand exista, aceste standarde etice sunt nefunctionale. Ele nu determina schimbari in atitudinea companiilor si nu influenteaza deciziile luate de manageri. Aceasta, deoarece standardele etice care definesc dialogul cu grupurile cointeresate fie nu sunt publice, fie nu sunt asumate, fie nu sunt echipate cu instrumente prin care sa fie aplicate sau impuse. Companiile romanesti nu isi consulta partenerii sociali, comunitatile, atunci cand iau decizii care le afecteaza pe cele din urma. Ele nu au ori nu isi fac publice pe web-site-uri angajamentele fata de grupurile cointeresate. Asociatiile profesionale nu au consilii etice care sa critice public practicile imorale ale unor companii in relatiile cu partenerii. Adesea, codurile etice ale firmelor romanesti sunt copiate de-a dreptul de la companii occidentale, fara a fi intelese si asumate.

 Mediul romanesc de afaceri nu are o cultura a parteneriatului . In mediul romanesc de afaceri nu exista dezbateri privitoare la conflictele etice, la responsabilitatile companiilor fata de grupurile cointeresate, iar presa de afaceri abordeaza sporadic si neprofesionist aceste probleme.

Companiile romanesti sunt prea preocupate de sine si de castigul imediat, pentru a fi interesate sa genereze incredere si beneficii reciproce in relatiile de afaceri pe care le construiesc.

 Rubrica de  Etica si comunicare in afaceri este realizata in parteneriat de catre fundatia Forum for International Communications, prin programul CSR-Romania, si Grupul de Dialog Social, prin revista 22.