Orfeu si Euridice. Templul. Padurea de simboluri

La confluenta genurilor – liric si dra­ma­tic –, o impresionanta calatorie spre limi­te. Nu doar metaforic, desi, in multi­pli­ci­ta­tea elementelor de discurs, metafora con­sti­tuie nota dominanta a reprezentatiei. Cine cauta aici simpla poveste se va simti frustrat. Este teatru cantat, „nonverbal“, cum isi prezinta regizorul Alexandru Da­rie spectacolul, dar nu opera, in sensul cla­­sic cel putin, dupa partitura com­pozi­to­ru­lui Adrian Enescu, prelucrand teme din ope­ra baroca a lui C.W. Glück, in ver­siu­ne contemporana. Lucrare careia i s-a de­dicat timp de doi ani, fiindca odata cu ri­go­rile „transcrierii“ trebuia sa raspunda ce­rin­telor scenei, proiectului acestei odisee teatrale in principal; substanta de in­spi­ra­tie chemand, parca de la sine, repre­zen­ta­rile consecvente, jocul insolit al trupei de ac­tori si cantareti, prin conglomeratul de motive si simboluri universale ce se des­chi­de in regimul corespondentelor, ade­sea spre un nou inteles. Parte sugerat de proiectiile video concepute de Daniel Gont, in scenografia semnata de arh. Oc­ta­vian Neculai, autor totodata al costu­me­lor, transfigurat in fulguranta epifaniilor plas­­muite vizual/plastic, accente comple­mentare evolutiei evenimentelor. Decorul figureaza un templu al religiilor vii si moar­te, paradoxal ca o cale spre lumina, spa­tiu angajand misterul comuniunii – axul central al tragediei –, prin si dincolo de ar­he­tipuri, personaje fabuloase ce insotesc ava­tarurile eroilor.

Tragedia pierderii iubitei si calatoria lui Orfeu in infern pentru a o readuce la via­ta, dezlantuind fortele oculte, e stra­ba­tuta de cate o unda de umor, comicul ca vehicul al distantarii, pana la smulgerea mastilor. Dincolo de acestea se dezva­lu­ie, in final, vulnerabilul chip omenesc. Or­feu si Euridice apar dedublati figurand sfa­sie­rea, fractura unei conditii-limita prin situa­tia dramatica a despartirii dintre su­flet si trup, entitati manifeste ce amplifica aria conflictulului teatral. Pornind de la li­bre­tul lui Ranieri de Calzabigi, respectat in buna masura, scenariul pune in ecuatie reverberatii din cultura clasica si mo­der­­na, recognoscibile in memoria umanitatii.

Actualizate, in distributii multiple, de in­terpretarile relevante ale solistilor si a an­sam­blului coral format din 22 de cantareti – expresivi in rolul comentatorului colec­tiv, prezenta inconturnabila adaptata con­tex­tului –, cu participarea extraordinara a actorilor Dana Dogaru, Camelia Maxim, Iuliana Ciugulea, Rodica Lazar, Claudiu Stanescu, Antoaneta Cojocaru, Manuela Ciucur, Adrian Ciobanu, Andrei Runcanu, Co­rina Moise. Contributia lor e consi­de­ra­bi­la, chiar in absenta verbului, la succesul spectacolului. Construind punti de co­mu­ni­care si posibilitati de lectura, autentica „opera aperta“, structurata de un proiect ambitios pus in act datorita, nu in ultimul rand, coagulantului spirit de echipa.

Corul de camera Accoustic, condus de maestrul Daniel Soare, personalizeaza componenta dramatica a partiturii, sus­ti­nut de Orchestra Metropolitana de Ca­me­ra Bucuresti, dirijata de Tiberiu Soare, si Studioul Experimental de Opera si Balet „Ludovic Spiess“ de la Opera Na­tio­nala. Regizorul Alexandru Darie, pro­mo­tor al programului Bulandra per mu­sica, continua prin aceasta premiera in cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa, editia a XVII-a, Uniune al carei pre­sedinte in functiune este, dialogul din­tre artele spectacolului. Cu surprinza­toa­rea sa viziune scenica si-a intalnit in fond „subiectul“ privilegiat. Trama mitologica, reflectata in scrierile lui Vergiliu si Ovidiu, include in scenariul original extrase din creatia dantesca – Infernul, Purgatoriul si Paradisul reprezentate in relatie cu des­ti­nul lumii de azi. Sunt aici varii intru­chipari de factura religioasa, din comedia dell’arte, ale inocentei regasite la capatul tuturor in­­cer­carilor.

Actuala editie a Festivalului Uniunii Tea­trului din Europa este organizata de Tea­trul Bulandra si Teatrul Maghiar din Cluj, devenit membru cu drepturi depline al Uniunii. In programul bucurestean (11 octombrie–21 decembrie), Orfeu si Eu­ri­dice deschide seria marilor reprezen­ta­tii. Printre acestea, Unchiul Vania de la Teatrul Maghiar din Cluj si Spovedanie la Tanacu montate de Andrei Serban, re­pu­tatul regizor de teatru si opera lan­san­du-si, in aceasta saptamana, dupa volu­me antologice aparute la Editura ICR, sub semnul „calatoriei“, premiera oficiala a spectacolului Lear, la Bulandra. Sunt in­vitati, alaturi de institutii precum Piccolo Teatro (Milano), Teatro Nacional São Paolo (Porto), Studio 24, Compania Ro­ger Planchon, Teatro de la Abadia (Spa­­nia), Maly Teatr (Sankt Petersburg) sau Teatrul National Habimah (Tel Aviv), re­gizori bine cunoscuti peste hotare pre­cum Silviu Purcarete (o recomandare: nu ratati aceasta bijuterie teatrala realizata la Teatrul Maghiar din Cluj, Gianni Schicchi, de Giacomo Puccini) si Tompá Gábor cu spectacolul Richard al III-a, montat pe aceeasi scena. Festivalul ofera publicului o gama larga de optiuni si nu putine creatii de referinta, cu un anume respect fata de partenerii evenimentului. Spectatorii, cu deosebire. Unul dintre mo­ti­vele pentru care se sustrage obiceiului in­­cetatenit la noi de a aglomera mai multe reprezentatii decat poate suporta per­cep­tia unei „persoane fizice“, riscul suprapu­ne­rilor. In acest an inaugurat la Cluj, sub de­viza Dialogului Intercultural European ca Anul Renasterii, trupele invitate la Bu­cu­­resti vor juca si dincolo de Carpati, intr-un program de schimburi reciproce. Vor avea loc in Capitala 55 de reprezentatii din 26 de productii europene, ale celor 21 de companii invitate din 13 tari. Tot 13 e nu­marul anilor care separa prima editie or­ganizata in Romania a celui mai im­por­tant festival al teatrelor din Europa, fondat de Giorgio Strehler, de cea de acum.