Categorii

Site-uri recomandate

Anvelope vara

Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine

Pariuri sportive online

Poker Online

Adauga anunturi gratuite de mica publicitate

Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania

Oferte Litoral

Inchirieri auto

Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza

Sports Cars

Implants dentaires

Implanturi dentare Bucuresti

Anvelope - de sezon la preturi promotionale

Cadouri

Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari

Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine

Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop

Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

Politica | Editie scrisa

02.11.2010

Opoziţia ratată

de Andreea Pora

17 comentarii

Cine şi-ar fi imaginat că evenimente politice de o asemenea importanţă ca moţiunea de cenzură şi mitingul vor fi aruncate în derizoriu prin efortul comun putere-opoziţie-sindicate? Cine ar fi crezut că o moţiune îi va decredibiliza mai mult pe iniţiatori decât pe cei de la putere, iar înfrângerea unora şi victoria celorlalţi se vor confunda până la disoluţie?

Emil Boc a trecut hopul nu datorită vreunui merit al Cabinetelor pe care le-a condus, ci doar pentru că se confruntă cu o opoziţie de operetă, incapabilă să ofere o alternativă viabilă şi o minimă certitudine că ar avea vreo soluţie pentru criză şi deficit, opoziţie care s-a dovedit, şi cu această ocazie, iresponsabilă şi dăunător populistă. Da, Emil Boc este incompetent, nu s-a ridicat la nivelul exigenţelor perioadei, şi-a dezamăgit electoratul făcând sferturi de reformă, a început restructurarea aparatului bugetar doar la presiunea FMI, nu a gâtuit clientela, a scăpat din hăţuri politizarea, dar mai ales nu a avut viziune şi coerenţă.

Pentru toate acestea plăteşte, ajungând, iată, la doar 6,9% încredere şi, în mod normal, ar fi trebuit demis, aceasta fiind marea greşeală a preşedintelui care continuă să-l gireze, în ciuda evidenţelor. Da, dar măcar Boc nu este iresponsabil.

După episodul mineriadei eşuate, puse la cale de micuţul Che Guevara, cu fular tricolor şi pelerină de ploaie, aşezat în fruntea maselor insuficient impregnate revoluţionar (din fericire!) pentru a reacţiona la avertismentele că se va trage ca în 1989, că jandarmii au „gloanţe“ şi au primit comandă să riposteze ca la o „lovitură de stat“, după toate acestea începi să-l apreciezi pe Boc. Când îl auzi pe Crin Antonescu vorbind despre „târâtoarele mute“ din parlament şi spunând că Jeffrey Franks vine în România ca să „mestece gumă şi să-şi scoată ochelarii“, motiv pentru care nu este interesat să se întâlnească cu FMI, Boc, cu toate păcatele lui, devine acceptabil.

Ce valoare morală mai au acuzele aduse de Ponta că guvernul şi-a cumpărat voturile propriilor parlamentari, când tună şi fulgeră împotriva „trădătorilor şi nesimţiţilor“ care, în birou la el, s-au lăsat „cumpăraţi“, iar la vot au dezertat? Este aceasta garanţia că, odată ajuns la putere, Ponta şi cei care l-au făcut preşedinte PSD vor purcede la declientelizare şi depolitizare sau mai degrabă că vor aplica principiul „vin ai noştri, pleacă ai voştri“? Unicul şi cel mai important subiect de disensiune dintre Ponta şi Antonescu a fost legat de numele viitorului prim-ministru şi de componenţa Cabinetului, ceea ce arată cam cum va decurge împărţeala puterii. Liderul PNL nu a avut nicio reacţie faţă de programul PSD şi de cele 100 de măsuri, majoritatea în cea mai deplină contradicţie cu viziunea liberală şi considerate nefezabile şi populiste chiar de economiştii PNL (vezi interviul lui Călin Popescu Tăriceanu acordat revistei 22), lucru care ne duce cu gândul că liberalii nu văd niciun inconvenient în a ajunge iarăşi la remorca socialiştilor şi a se înfrupta cu firimiturile rămase de la festinul puterii.

Cât despre vituperările împotriva acordului cu FMI, aici este vorba despre cea mai pură demagogie, ambii şefi de partid ştiu foarte bine că o renunţare la acord ar costa România aproape două miliarde de euro pe an doar din creşterea dobânzilor la împrumuturi. Preferă însă să atace FMI, uneori cu o lipsă elementară de bună-cuviinţă (cazul lui Antonescu), doar pentru a aduna puncte electorale şi pentru a ascunde faptul că, la rândul lor, ar fi nevoiţi să ia măsuri similare. Strategia este simplă: blocarea şi contestarea legilor din acordul cu FMI, instabilitate politică, presiunea străzii. De altfel, Franks a atras atenţia că printre condiţionalităţile pentru acordarea tranşei se numără adoptarea bugetului, pe care opoziţia a anunţat că refuză să-l voteze, legea pensiilor şi a salarizării, Ordonanţa 50, blocată de 2 luni în comisia juridică.

Cu toată susţinerea mogulilor, campania de diabolizare a lui Boc şi eforturile de a scoate lumea în stradă pentru a da jos guvernul, opoziţia a ratat şi moţiunea, şi mitingul. Ca şi în alegerile pentru prezidenţiale, nu a putut să demonstreze singurul lucru care i-ar da credibilitate: că actuala putere este, într-adevăr, mai rea decât ea.

Cu alte cuvinte, marele noroc al acestui guvern este că opoziţia nu oferă o variantă mai bună. Este un noroc care însă nu va mai ţine mult. Dacă analizăm condiţionările FMI şi declaraţiile ferme ale lui Franks, vedem că PDL şi guvernul nu vor avea o viaţă prea uşoară. Sunt condamnaţi să continue măsurile nepopulare, să găsească soluţiile prin care să plătească uriaşele arierate, care depăşesc 1 miliard de euro doar către firmele private, şi să treacă printr-un parlament care mereu a blocat legile cerute de FMI. Uşoara revigorare economică anunţată pentru anul viitor, în măsura în care mai putem crede în astfel de predicţii, nu se va simţi în buzunare. Limita răbdării populare este aproape de sfârşit, iar agitatorii de profesie au toate şansele să izbândească în primăvară, odată cu coşmarul facturilor curente. Lăsând la o parte faptul că opoziţia nu a avut şi nu va avea niciun interes să preia puterea până când situaţia nu va deveni ceva mai puţin complicată economic, iar PDL nu va atinge fundul sacului în sondaje, interesul de a menţine vie presiunea străzii rămâne o certitudine. Aşa cum o certitudine este şi faptul că premierul şi Cabinetul său au puţine premise să performeze mai mult decât au făcut-o până acum.

Ce face însă preşedintele-jucător? Adică, are de gând să facă şi altceva decât să cheme periodic şi inutil coaliţia la consultări, că opoziţia nu se duce „din principiu“? Mă întreb cât timp îl va mai cocoloşi pe Boc, apărând şi „reperând“ o imagine definitiv pierdută. Nu cred că argumente, pe care le aud vehiculate în spaţiul public, de genul că nu merită să sacrifici în plină iarnă o altă persoană numind-o premier, pot avea vreo altă raţiune decât politicianismul. Odată moţiunea picată, poate a venit ceasul al 13-lea în care preşedintele ar trebui să intervină şi să pună capăt unei guvernări care a atins maximum de neîncredere posibil. De ce nu o face? Iată o întrebare la care preşedintele nu a dat un răspuns. Sper să-l aflăm direct, şi nu din niscaiva stenograme. Atunci va fi prea târziu. //

Taguri:

sindicate, Emil Boc, FMI, clientela, Crin Antonescu.

Comentarii (17)

Adauga comentariu

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!

08.11.2010 | CALIMAN EUGEN a scris:
Stimata d-na Pora, Daca intervine sau nu presedintele,este fara importanta,fiindca nici el nici Boc,nici consultantii lor economici nu au nici o solutie,nici un program,pentru a rezolva lipsa a cca. 4-5 milioane de locuri de munca si a industriei care sa le asigure. Cu totii sint "lipsa" cind este vorba de solutii la problemele economice,fiind prezenti doar la impartirea avantajelor puterii:contractele de "intermediere/capusare" cu statul,a sistemelor bugetare. Evitarea discutiei si dezbaterii lipsei industriei este dovada cea mai concludenta a lipsi oricaror solutii,incit mai bine nu vorbesti de ceeace nu poti aborda si rezolva. In "termenii" clasici ai cresterii/dezvoltarii economice pe baza resurselor financiare nationale,pe care le utilizeaza sub raport "tehnic" ,Guvernul,economistii romani,FMI, Romania nu are solutii de iesire din criza indusa de cauzele aratate mai sus. Nu poate fi vorba de compromiterea cuiva,cita vreme stie toata lumea ca guvernul Boc este dezastruos,fara proiecte fezabile,dar in acelasi timp,nici PSD sau PNL nu au solutii,adica programe de reindustrializare,care sa asigure noi locuri de munca. Daca se compromite,ori intradevar poate fi facut cineva cu adevarat vinovat de crunta mizerie si dezastrul national de pe urma crizei(romanesti,iar nu mondiale),atunci putem arata cu degetul Presedintele si P.Ministrul ,carora le-am oferit in mod oficial,(acum 3 luni si 16 zile) un program national de reindustrializare,pe care l-au trimis la cos. Consilierul Piscociu a denumit oferta programului drept "petitie",desi n-am cerut sau reclamat nimic,ci am oferit unicul program national fezabil,de iesire din criza,prin reconstructia industriala a tarii ! In final,cu adevarat compromisa este Romania,pe care o vor parasi cei capabili si o vor ocoli investitorii straini,un deceniu cel putin.

Nume:
Email:	(nu va fi publicat)
Comentariu:

Nume:
Email:	(nu va fi publicat)
Comentariu:

Nume:
Email:	(nu va fi publicat)
Comentariu:

Nume:
Email:	(nu va fi publicat)
Comentariu:

Categorii

Site-uri recomandate

Opoziţia ratată

Comentarii (17)

De acelasi autor

Politica

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei

RESURSE ONLINE

Taguri

DESENAND (CA) LUMEA

Contact