Grecia nu va abandona euro, dar îl va zgâlţâi

Anul 2015 începe sub zodia lebedei negre, a evenimentelor care iau prin surprindere pieţele financiare ale lumii, deşi nu sunt total imprevizibile.

Eşecul politicienilor greci de a-şi alege un preşedinte după trei sesiuni de vot par­la­mentar este o lebădă neagră, în înţelesul dat de economistul american Nassim Ni­cholas Taleb. El are costuri greu de evaluat, care alu­necă dincolo de cheltuielile pentru organizarea ale­ge­rilor anticipate din 25 ia­nuarie. Se reaprind spe­culaţiile privind o even­tu­ală ieşire sau expulzare a Greciei din zona euro, în ipoteza în care partidul de orientare radicală, Syriza, ar câştiga alegerile. O ipo­teză oarecum speculativă, deoarece, din­colo de discursul populist al stângii ra­dicale condusă de Alexis Tsipras, care pro­pune o renegociere a termenilor acordului cu Troica finanţatoare, compusă din Fon­dul Monetar Internaţional, Comisia Eu­ropeană şi Banca Centrală Europeană, nu se întrezăreşte o dorinţă fierbinte de ieşire din zona euro. Tsipras se opune doar austerităţii, ceea ce place populaţiei, nu propune vreun abandon al monedei uni­ce. Nici n-ar avea sens, deoarece toate scenariile unui Grexit, cum simplificat a fost botezată ideea ieşirii din zona euro a Greciei de către presa internaţională, in­di­că un haos economic pentru ţară. În fond, populaţia nu-şi doreşte asta, lucru de­monstrat în vremurile dure ale crizei acu­te prin care a trecut Grecia în 2010, când populaţia a scos din ţară zeci de miliarde de euro, adăpostindu-le în bănci străine de frica drahmei. Există deci scenarii care arată că, în cazul în care Syriza ar câştiga 36-38% din fotoliile parlamentare şi ar deveni astfel partid majoritar, ar avea şan­se reduse de a forma un guvern de coa­liţie, ceea ce ar putea duce la o succesiune de alegeri parlamentare în Grecia. Totuşi, tensiunile politice din Grecia vor ţine pieţele financiare cu su­fle­tul la gură şi au şanse mari de a apăsa asupra cotaţiilor monedei unice în raport cu dolarul american. Deja eu­ro a coborât sub 1,2 dolari, devalorizare care are însă şi partea sa bună pentru economiile europene, de­oarece însufleţeşte exporturile.

Desigur, dacă Grexit devine o realitate, următoarele victime ale pieţelor financiare ar putea fi colegele de suferinţă din pe­ri­feria europeană, Portugalia, Italia şi Spa­nia, care, împreună, alcătuiau grupul PIGS al economiilor care se bălăceau în probleme financiare grave. Dar, astăzi, Mario Draghi, preşedintele Băncii Cen­trale Europene, a creat un mecanism de protecţie trasat în jurul acestor economii prin instrumente de intervenţie cum ar fi Mecanismul European de Stabilizare. Aşa se explică de ce ştirea că Grecia poate că­dea în braţele radicalilor nu a ridicat cos­turile împrumuturilor acestor ţări. Pieţele financiare au reacţionat aproape cu in­di­ferenţă. În timp ce randamentele bon­du­rilor greceşti au urcat, în primele zile din 2015, la 9,54%, ca răspuns la criză, Spania şi Italia aveau costuri ale împrumuturilor mai mici decât cele ale Statelor Unite ale Americii. Randamentele bondurilor spa­ni­ole erau de 1,65%, ale Italiei de 1,94%, iar ale Portugaliei de 2,74%, ceea ce arată că pieţele nu iau în calcul vreo intrare în in­capacitate de plată. O situaţie deci total di­ferită de cea din 2010, când criza greacă a contaminat alte pieţe europene. Iată de ce apare şi avertismentul german, publicat în Der Spiegel, dar nuanţat apoi, potrivit că­ruia zona euro poate digera o eventuală ie­şire a Greciei. Totuşi nu este decât retorică politică, deoarece pentru toată lumea este limpede că un asemenea eveniment ar crea o panică greu de evaluat şi ar afecta întreaga Europă, apoi restul lumii.

Pe de altă parte, dacă se va ascuţi criza, este chiar probabilă o schimbare a politicii BCE, în sensul ridicării embargoului im­pus de Germania în chestiunea cumpărării directe de către banca centrală a obli­ga­ţiunilor suverane, asta pentru a demonstra Greciei şi restului Uniunii ce înseamnă apartenenţa la zona euro. Dacă totuşi Grexitul s-ar produce, atunci băncile ele­ne ar avea mari dificultăţi de finanţare, eco­nomia ţării s-ar prăbuşi, iar salariile pro­mise a se mări s-ar dovedi o păcăleală, deoarece ar fi exprimate în drahme, iar mo­neda naţională s-ar devaloriza brutal, constant şi sigur, spulberând puterea de cumpărare a grecilor. Realist privind, sunt şanse mici ca grecii să abandoneze euro, dar pot să-l zgâlţâie.

Anul 2015 va fi influenţat de bagheta po­li­ticienilor. Britanicii vor avea şi ei alegeri, dar coacerea unui Brexit în 2017, când va fi referendum, nu pare a fi o ameninţare, deoarece populaţia rămâne favorabilă apar­tenenţei la Uniunea Europeană. Spec­ta­colul politic va intensifica însă incer­ti­tu­dinile. Ceea ce lasă drum liber dolarului pentru a-şi marca revirimentul simţit deja de anul trecut. 2015 va fi anul dolarului, dar al unui dolar mai scump, deoarece do­bânzile pieţei americane urcă. Piaţa ame­ricană, imensă şi nesăţioasă, ar putea atra­ge ca un magnet banii investitorilor glo­bali, iar fuga asta poate mări costurile îm­prumuturilor altor monede, inclusiv cele de la noi. În rest, petrolul dă semne de ieftinire şi se poate îndrepta către 40-35 de dolari barilul, pentru a-şi reveni uşor, în zona a 50 de dolari. Preţurile joase ale petrolului vor fi benefice pentru eco­no­miile emergente, cum ar China sau India, dar pot produce catastrofe în Rusia sau în Venezuela. Noi nu vom beneficia de aceas­tă poveste, deoarece combustibilii sunt sufocaţi sub presiunea accizelor imense şi sub apăsarea unei taxe pe valoarea adău­gată ridicată la maximum de o criză pe care n-am depăşit-o.